Un alt fel de a ieși în stradă: "Mulțumesc, dragă necunoscutule!"

Camelia Starcescu
- În fiecare sâmbătă, în centrul Devei, la ora 11, oamenii ies în stradă. Nu protestează. Nu cer nimic. Nu fac gălăgie. Cel mai adesea zâmbesc. Uneori, plâng de emoție. Și, de fiecare dată, rostesc simplu: "Mulțumesc!". Campania "Premianții fără premii" e semnul sub care locuitorii orașului sunt îndemnați să-și prețuiască semenii care au făcut și fac ceva pentru ei, dându-le motiv de mândrie. Un apel la prețuire, recunoștință și bucuria de a sărbători, împreună, valorile -

De bunăvoie și nesiliți de nimeni

Dan Terteci este cel care, împreună cu o mână de prieteni, au demarat acest proiect, în urmă cu aproape trei ani. "Proiectul ne invită să ieșim în stradă, de da­ta asta nu pentru a protesta, ci pentru a mulțumi celor care, prin munca lor, prin ceea ce fac, prin pre­o­cu­pările lor, ne dau motive de mândrie. Pro­punerea este ca în fiecare sâmbătă, să ne vedem în centrul Devei, la statuia ecvestră a lui Decebal. Vom invita, de fie­care dată, un om valoros, care prin munca și stră­da­niile lui face ca România să existe. Vom merge acolo să-l cunoaștem, să-i mul­țumim și să-i strân­gem mâna, în semn de pre­țuire și de respect. Vă in­vităm să fiți parteneri ai unui proiect care dorește să descopere și să redes­co­pere valorile României!", este invitația adresată locui­to­rilor Devei, capitala județului Hune­doa­ra.

- Cum s-a născut ideea acestei campanii neo­bișnuite?

- Discutam, pe la începutul lui septembrie 2013, cu Marius Bota, de la Asociația "Civitas De­va", între­bându-ne pe lângă câți oameni trecem zilnic, fără să le cunoaștem poveștile. Poate trecem pe lângă pro­fesori, inventatori, artiști, fără ca măcar să ne ridi­căm pălăria în fața lor, să le spunem "Mul­țu­mesc!", fără să le zâmbim pentru strădania lor. În aceeași dis­cuție spu­neam că am exersat, în România, ie­șitul în stradă, pen­tru a da jos pe cineva, pen­tru a pune pe altul, pen­tru tot felul de interese politice, economice sau so­ciale. Clamăm de fie­care dată lipsa de repere, faptul că presa nu promovează oamenii valoroși, oameni pe care să-i respectăm, pur și simplu. Cam așa a în­ceput. Și atunci, am hotărât să ieșim noi în stradă, în mod asu­mat, să nu ne împingă ni­meni din spate, nici par­ti­dul, nici sindicatul, nici asociația de proprietari, să ne întâlnim cu oa­menii aceștia, pe lângă care trecem indife­renți, să mergem să-i cunoaștem și, dacă e cazul, dacă au făcut ceva demn de interes pentru obște, să le spunem "Mulțu­mesc!".

- Cine a fost primul poftit la statuia lui Decebal?

- La prima ediție, din octombrie 2013, premiantă a fost Alexandra Flavia Marcu, al­pinista adolescentă ce și-a propus să cuce­reas­că cei mai înalți vulcani ai lumii. S-a pu­blicat cu ea un mare interviu și în "For­mula AS". S-a nimerit că tocmai urma să-și lan­seze un jurnal de călătorie, și ne-am spus că Alexandra e un model de tenacitate, de co­pil cu scenariul vieții deja conturat. În as­cen­siu­nile ei, Alexandra a mers și a repre­zentat Ro­mânia (Deva - ca să dăm dovadă și de puțin pa­tri­o­­tism local!) cu tricolorul pe piept, a făcut foto­grafii pe cei mai înalți munți ai lu­mii. A promovat țara, ară­tând că România are valori și că România nu în­seam­nă numai co­rupție, scandaluri, ci și oameni fe­ri­ciți să o reprezinte cu capul sus. Așa am început.

- Cum se derulează, de fapt, campania?

- Cum se derulează? În fiecare marți, dăm un co­municat de presă în care prezentăm succint urmă­torul protagonist al campaniei, astfel încât lumea să știe cu cine urmează să se întâlnească sâmbătă, la ora 11, în centrul Devei. Vin oamenii, îl pre­­zentăm pe pre­miant, îl invităm să-și spună po­ves­tea, apoi ne adresăm celor prezenți: "Dacă sunteți con­­vinși că omul din fața dvs. merită respect, vă in­vităm să sem­nați diploma". O diplomă care nu este personalizată cu numele niciunei insti­tuții, organizații sau per­soane. Practic, prin semnătura lor, o auten­ti­fi­că. După sem­narea diplomei, trecem la premierea propriu-zisă. Se înmânează diploma, un buchet de flori în culorile dra­pelului național și insigna campaniei. De fiecare dată, invităm trei per­soane din public și le rugăm să dea diploma, florile și insigna premiantului, astfel încât să întărim acest parteneriat cu publicul. În timp, ideea a fost prezentată în presa locală, apoi și în cea na­țio­nală. Putem spune că mobilizarea s-a făcut mai ales în me­diul on-line. Am creat o pagină pe face­book, am tri­mis invitații prietenilor și am încercat să trans­mi­tem de la om la om informația despre această cam­panie. Cel mai mare handicap al ei este sim­plitatea. E atât de simplă, că e greu s-o explici. Noi ne-am propus să re­descoperim spațiul public ca liant în jurul valorilor românești.

- De unde numele "Premianții fără premii"?

- Pentru că noi nu dăm premii materiale. Pen­tru premiantul respectiv, premiul îl reprezintă cei pre­zenți, respectul celor prezenți.

Respectul, singurul premiu

- Printre premianții campaniei s-au numărat atât persoane necunoscute publicului larg, ce au im­presionat prin gesturi simple, cât și personalități mar­cante ale societății românești. Există vreun criteriu după care îi alegeți?

- Ideea e că niște "nebuni frumoși" se strâng în fiecare sâm­bătă, la Deva, să onoreze niște oameni valoroși, pur și simplu. Au fost "premianți fără pre­mii" Raed Ara­fat, Dumitru Fărcaș, Tudor Gheorghe, Gheorghe Zamfir, Părintele Constantin Necula și mulți alții. Oa­menii aceștia vin la Deva pe banii lor, ca să se în­tâlnească cu noi în spațiul public. Eu cred că este un câștig; încercăm să spunem oa­menilor că se poate trăi și altfel, cu respect, fără ură! Până la urmă, eu cred că această cam­panie este o minune. Nu avem buget, nu sun­tem într-o formă asociativă, suntem patru oameni care ne-am propus să facem lucrul ăsta și, iată, merge!

- Spui "oameni". Ai să-i mulțumești cui­va, în mod special?

- În primul rând soției mele, pentru că de fiecare dată când am fost decăzut psihic, emo­țional, mi-a fost alături și m-a ridicat. Ca să nu mai spun că în fiecare sâmbătă e prezentă acolo, cu excepția zilelor când e de serviciu la spital. Și mai sunt Zoard Bocăniciu, Ma­rius Dragomir, Lucian Cîmpean, Răzvan Grigore Țermure, oameni cu care, de fiecare dată, am lucrat și am organizat această campanie.

- Până la urmă, care e satisfacția acestui pro­iect?

- Faptul că spunem lumii că avem valori și că știm să ni le prețuim. Dacă nu știm să ne prețuim valorile, nu ne va respecta nimeni, nu ne va așeza nimeni la ma­sa bogaților, dacă noi nu ne respectăm între noi. Ne vor folosi și atât. Dar hai să ne imaginăm mai de­parte: în 41 de județe, sâmbăta, la ora 11, ies oamenii în stradă, și 41 de oameni din toată țara sunt felicitați pentru că muncesc pentru România, pentru modul în care o reprezintă. Să facem un exercițiu de imaginație și să vedem cum ar arăta lumea în jurul nostru. Lumea e oricum frumoasă, dar cred că ar fi și mai frumoasă decât este deja!

Foto: Arhiva "Premianții fără premii"