Sănătate cu alimente - Problemele pielii

Gilda Fildan
Dermatitele

Vara are, fără îndoială, farmecul ei, însă pen­tru numeroase persoane, ea prezintă și unele efecte secundare dezagreabile: în anotimpul cald, pielea poate să se usuce și să se descuameze, provocând, de asemenea, și mâncărimi. Cauza o constituie temperaturile mari, aerul uscat, de afară, dar și expunerea la radiațiile solare cu acțiune deosebit de intensă, din locurile de vacanță. Medicii cuprind toate neplăcerile amintite mai sus într-o denumire generică - dermatită sau eczemă.
Dar cauzele lor trebuie căutate și-n alte părți. Simp­­tomele pot fi provocate și de contactul cu anu­miți compuși chimici sau plante cu potențial alergen, iar în țările puternic industrializate, circa 3% dintre adulți și 5% până la 20% dintre copii sunt afectați de o formă specială a bolii: dermatita atopică. De foarte multe ori, dermatologii o diagnostichează folosind termenul de neurodermită, cu toate că, între timp, a fost infirmată teoria potrivit căreia sistemul nervos ar fi implicat în declanșarea ei. Se formează vezicule, pielea se înroșește sau capătă o nuanță mai închisă și supurează. De obicei, este prezentă și senzația de mân­cărime.

Alimente cu valoare terapeutică împotriva problemelor dermatologice

*** Făina de ovăz
Făina de ovăz este un remediu clasic pentru pielea iritată. Dacă aveți mâncărimi, amestecați o cană de făină de ovăz în apa de baie și rămâneți în cadă 10 sau 15 minute. Apa trebuie să fie caldă, însă nu fier­binte, deoarece există riscul să vă agraveze mâncă­rimea. Făina de ovăz poate înlocui cu succes săpunul. Luați un pumn din ea, puneți-o într-o pânză moale sau doar o batistă, strângeți-o în formă de pungă și închideți-o cu un cerculeț de elastic, din cele între­buin­țate la borcanele de conserve. Înmuiați-o bine în apă, stoarceți-o și apoi folosiți-o ca pe o cârpă de spălat.

*** Uleiul de măsline, mierea și ceara de albine
Mierea nu servește numai ca îndulcitor, ci și ca leac eficient, utilizat ca atare de multe generații, în me­­di­cina populară. Cercetările științifice i-au confir­mat acțiunea bactericidă.
În cadrul unui studiu efectuat în Emiratele Arabe Unite, specialiștii au constatat că un amestec compus din miere pură, ceară și ulei de măsline, aplicat pe piele timp de 14 zile, a ameliorat dermatita la opt din zece subiecți.
Din lectura Bibliei, aflăm că personajele Vechiului și Noului Testament obișnuiau să-și protejeze pielea ungând-o cu ulei. Există și în zilele noastre destui oa­meni care preferă oricărei loțiuni de corp, uleiul de măsline. Ei fac aceasta chiar fără a fi conștienți că astfel apelează la cel mai puternic remediu contra di­verselor forme de dermatită. Uleiul de măsline con­ține patru principii active care combat dermatita (esculina, apigenina, quercetina și rutina), precum și zeci de substanțe cu efect antiinflamator. Vă puteți prepara singuri un excelent ulei pentru îngrijire corporală, amestecând în uleiul de măsline puțin ulei de nucă sau de avocado și adăugându-i câteva petale de gălbenele.

** Avocado
Indiferent dacă este administrat extern sau in­tern, uleiul de avocado contribuie la menținerea sănătății pielii, deoarece asigură un aport con­sis­tent de vita­mine A, D și E.

** Castraveții
Fac parte din familia căreia îi aparțin și pepe­nele roșu, dovleceii, ca și diferitele soiuri de do­vleci. În Antichitate s-au bucurat de multă prețuire la egipteni, greci și romani, care îi consumau și, totodată, le valorificau proprietățile curative, în beneficiul pielii.
În cazul când aveți probleme dermatologice, luați câțiva castraveți, curățați-i de coajă și pasați-i cu un blender, apoi aplicați pasta obținută direct pe por­țiu­nea de piele afectată și lăsați-o să acționeze 15 până la 30 de minute. Dacă doriți, puteți adăuga la castra­veți și un avocado. Uleiul de avocado este un remediu consacrat pentru unele forme de dermatită.

** Semințele de in
În Roma antică, semințele de in erau apreciate pentru eficiența lor terapeutică. Astăzi, multă lume le evită, fiindcă nu pot fi depozitate timp îndelungat, din pricina conținutului lor bogat de acizi grași Omega-3. Interesant este faptul că, tocmai datorită acestor acizi, ele pro­duc efecte benefice în nume­roase direc­ții, inclusiv a­co­lo un­de există probleme dermatologice. Unul din­tre acizii grași Omega-3, și anume acidul alfa-linole­nic, deține o pondere de 40%-60% în com­poziția uleiului de in.
Luați zilnic câte o lin­gură de ulei de in sau mă­cinați două lingurițe de semințe și presărați-le peste mâncarea gătită ori supa din farfurie. Dacă preferați, le puteți înlocui cu boabe de ovăz, care au o acțiune similară.
O sursă bună de acizi Omega-3 este și peștele, mai ales peștii grași care trăiesc în apele reci, așa cum sunt somonul și sardinele. O constatare demnă de reținut au făcut cercetătorii mexicani. Ei au descoperit că la copiii în vârstă de un an, ai căror mame mâncaseră pește de două ori pe săptămână în perioada gravi­di­tății, riscul de dermatită era cu 37% mai redus decât la cei ai căror mame se mulțumiseră cu o singură masă de pește săptămânal.
Pentru a avea o piele mai sănătoasă, specialiștii ne sfătuiesc să consumăm de două ori pe săptămână peș­te gras: somon, macrou sau ton.

* Conopida și alte alimente care conțin vitamina B6

Dermatita este una din consecințele carenței de vitamină B6. Dacă aveți asemenea probleme, mâncați mai multe alimente care conțin vitamina respectivă în cantități importante. De exemplu: conopidă, spa­nac, bame, năsturel și banane.

* Ardeii iuți
Substanța care dă ardeilor iuți gustul lor specific este capsaicina. Cremele cu 0,025% capsaicină (con­cen­trație ce corespunde unui ardei potrivit de iute) s-au dovedit eficiente în combaterea senzațiilor de mâncărime, cu adevărat chinuitoare, ale bolnavilor de psoriazis, astfel încât se poate presupune că vor fi de ajutor și la pielea afectată de o dermatită sezonieră.
Preparatele din comerț conțin între 0,025% și 0,075% capsaicină. Dvs. vă puteți însă prepara alifia și personal, zdrobind un ardei iute roșu și ameste­cându-l cu orice cremă hidratantă doriți.
Capsaicina pote provoca usturime pe piele, însă această sensibilitate ar trebui să dispară treptat. Apli­cați crema, protejându-vă cu mănuși de cauciuc, ori servindu-vă de o spatulă de lemn sau de plastic. După ce ați terminat, spălați-vă bine pe mâini. Dacă totuși veți observa că tratamentul mai mult vă irită decât vă ajută, sfatul nostru este să renunțați la el.

* Laptele
Și o cană de lapte rece poate calma mâncărimea - însă nu dacă o beți. Înmuiați în lapte un tifon sau o bu­cată de pânză curată și țineți-o două sau trei minu­te pe piele, după care o îmbibați din nou. Întreaga procedură ar trebui să dureze aproximativ zece mi­nu­te. Această compresă rece poate liniști pielea, do­mo­lind senzația de mâncărime.

Alimente de consumat cu prudență

În circa 10% din cazuri, dermatita este provocată de anumite alimente. Aceasta se constată frecvent, mai ales la sugari și la copiii mici care suferă de astm. Dacă aveți impresia că nu tolerați un anumit aliment, cel mai bine ar fi să-l eliminați din meniul dvs. După cum se știe, cele care pot agrava dermatita sunt, în primul rând, ouăle, arahidele, soia, grâul și peștele. De asemenea, auzim uneori spunându-se că alcoolul, cafeaua, ciocolata, roșiile și zahărul ar putea să de­clanșeze un episod al bolii.
Atenție și la cocteiluri, în special la Margarita. Acest cocteil mexican de vară conține, printre altele, suc de limete, iar atunci când pielea intră în contact cu el, locul respectiv devi­ne sensibil la lumină și se de­clanșează o reacție de tip alergic: pielea se înroșește și se inflamează ca după o expunere prelungită la soare, apare și o iritație în­soțită de mâncărimi. Sub­stanțele vegetale care fac să crească sensibilitatea la lumină se mai găsesc și în tulpinile de țelină, în pă­trunjel, dar și în unele parfumuri. Simptomele derma­titei Berloque (aceasta este denumirea ei științifică) se tratează cu comprese reci și cu creme.
Produsele lactate pot genera de asemenea pro­bleme dermatologice. Întrebuințat extern, laptele cal­mează pielea, în schimb ingerarea lui duce uneori la efecte contrare. "Alimentul care influențează cel mai mult starea pielii este laptele de vacă", spune medicul dermatolog Joel Schlessinger, fost președinte al Ame­rican Society of Cosmetic Dermatology and Aesthetic Surgery. "Dispunem de tot mai multe dovezi care atestă faptul că hormonii existenți în lapte provoacă apa­riția acneei, inclusiv la adulți, și îi agravează evo­luția. Este posibil ca laptele de soia să fie o alternativă de preferat."

Din cămara cu ierburi de leac

Fitoterapeuta Leslie Tierra laudă gălbenelele, spu­nând că ele se numără printre plantele medi­cinale cele mai redutabile ca remediu contra pro­blemelor de ori­ce fel ale pielii. Tinctura de găl­benele combate infec­țiile microbiene și fungice, tinerele mame o folosesc la dermatita de contact a sugarilor, iar terapeuta însăși și-a tratat cu ea fiul bolnav de varicelă. Cea mai sim­plă mo­dalitate de trata­ment este să vă pro­curați o ali­fie cu ex­tract de gălbenele, care poa­te fi aplicată pe pie­le, la ne­voie.


Herpesul simplex

Infecțiile cu herpes dau naștere unor vezicule dureroase, pline cu lichid și extrem de conta­gioase. Ele sunt provocate de virusul herpes simplex, care există în două forme: tipurile 1 și 2. Îna­inte, se considera că virusul herpes simplex de tip 1 (VHS-1) ar fi responsabil doar pentru infecțiile orale (Herpes labialis), în timp ce VHS-2 s-ar afla la origi­nea infecțiilor din regiunea genitală (Herpes genita­lis). Cercetările mai recente au arătat totuși că, indi­ferent de tipul căruia îi aparține, virusul herpex sim­plex poate declanșa infecții în ambele zone.
O infecție virală debutează de regulă cu furnică­turi la locul afectat. O zi sau două mai târziu, se formează veziculele. De cele mai multe ori, ele apar la marginea buzelor, însă pot fi localizate și pe bărbie, pe nări sau pe degete. Sunt rare cazurile când se află plasate pe gingie sau în cerul gurii. Toate celelalte leziuni din cavitatea bucală, de exemplu cele de pe partea interioară a obrajilor, sunt afte, deci ulcerații ne­contagioase.
După șapte zile, veziculele se sparg, lăsând lichi­dul să se scurgă. Apoi se formează o crustă gălbuie, care în cele din urmă cade, lăsând locul pielii sănă­toase, crescute între timp. Dar, deși veziculele au dis­părut, virusul rămâne în organism în stare latentă și va reveni cu noi perioade de erupție, la intervale imposi­bil de prognozat. Puseurile sunt deseori declanșate de răceli, de stres ori de condiții meteorologice extreme.

Alimente cu valoare terapeutică împotriva herpesului

*** Smochinele
Pe lângă enzima proteolitică numită ficină, smo­chinele conțin numeroși compuși antivirali și antiher­petici, precum și substanțe cu efect analgezic. Pielița fructelor proaspete ar putea să mai păstreze ceva din sucul lăptos în care se găsește cea mai mare cantitate de ficină. Dacă tocmai aveți de-a face cu o infecție herpetică, ar fi bine să vă tamponați din când în când locul afectat cu bucățele din pielița unei smochine, după care puteți savura, fi­rește, restul fructului.

** Fasolea
De unul singur, virusul herpes sim­plex este inca­pabil să acționeze. La fel ca toate celelalte elemente din organis­mul nostru, el funcționează în conso­nan­ță cu anumiți factori și în opoziție cu alții. Astfel, exis­ten­ța unei cantități mari de arginină în țesuturi favo­rizează în­mul­țirea virusului, în timp ce un alt amino­acid, lizina, îi blochează proliferarea și ajută la stopa­rea infecției. Din acest motiv, este recomandabil să creș­teți pe cât posibil consumul de alimente care con­țin lizină.
Gândiți-vă în primul rând la fasole. 100 de grame (cam o jumătate de cană) de fasole albă cu bobul mic, fasole lima, fa­sole roșie sau fasole neagră vă furni­zează 1,4 grame de lizină. Campionii lizinei sunt însă năsturelul și soia, urmate de germenii de fasole neagră, pudra de roșcove (ca­rob), germenii de linte, loboda câinească, spanacul, ma­zărea, semințele de dovleac, varza de Chi­na, bobul, schinduful și pă­trun­jelul - în ordinea în care le-am enumerat.
Este important să rețineți că lizina nu vindecă infecțiile cu herpes. Ea nu poate decât să reducă riscul declan­șării unor noi episoade și să grăbeas­că însănă­to­șirea.

** Ardeii iuți
Substanța iute din ardei, cap­saicina, poate fi diluată, ameste­cată cu o cremă și aplicată pe piele, pentru a împiedica transmiterea semnalelor de durere de către ner­vii aflați dedesubtul pielii, în zona respectivă.
Dacă aveți o infecție herpetică, utilizați fie o alifie cu capsaicină cumpărată de la farmacie, fie una preparată de dvs. în felul următor: amestecați boia iute într-o cremă albă, până când ea își va schimba culoarea în roz. Tamponați apoi locurile afectate, însă nu și dacă ele se află aproape de ochi. După aceea, spălați-vă bine mâinile. Aveți grijă să nu iritați cu capsaicina și alte porțiuni de piele în afara celor bol­nave și întrerupeți imediat tratamentul în cazul când vă apar iritații, mai ales la buze.

** Cuișoarele
În lucrarea de referință "Encyclopedia of Com­mon Natural Ingredients" de Albert Y. Leung și Steven Foster, uleiul de cuișoare este prezentat ca un remediu puternic împotriva ambelor tipuri de virus herpes simplex. Un studiu efectuat în Thailanda îi confirmă eficiența. Cercetătorii europeni au constatat că, asociat cu preparatul antiviral Aciclovir, uleiul de cuișoare poate contribui la blocarea înmulțirii viru­șilor herpetici - cel puțin, în condiții de laborator.

** Usturoiul
Dintr-un studiu publicat în revista "Planta Me­dica" reiese că usturoiul combate cu succes o serie de viruși, printre care și VHS-1 și VHS-2. Din păca­te, specialiștii n-au putut stabili ce efecte concrete produce fiecare dintre numeroasele sale principii ac­tive. Asezonați-vă pastele sau pizza cu usturoi proas­păt, tăiat mărunt sau presat, ori puneți cățeii întregi într-o salată asortată. Vă puteți pregăti și un ceai de usturoi, din câțiva căței fierți într-o cană de apă. Apoi strecurați lichidul și adăugați zeamă de lămâie și pu­țină miere, pentru a atenua gustul iute al usturoiului.

** Oregano
În clasamentul întocmit de specialiști, această plantă din familia labiatelor a dat cele mai bune re­zultate în combaterea infecțiilor virale, fiind cu mult superioară roiniței, care este deosebit de apreciată în medicina populară, având o faimă bine stabilită de leac contra herpesului. Atât roinița, cât și oregano, sunt bogate în substanțe ce calmează durerile și au o acțiu­ne antivirală și antiherpetică. Prin urmare, este cât se poate de firesc să le combinăm într-o infuzie. Tur­nați apă clocotită peste un amestec de roiniță și oregano în părți egale și, dacă doriți să dați ceaiului un gust mai bun, adăugați scorțișoară, cuișoare și/sau mentă. Puteți să folosiți și uleiul de oregano, prezent în far­ma­cii. Se aplică cu un bețișor cu vată, pe locul bolnav.

* Căpșunile, portocalele, pepenii galbeni, grepfruitul și alte surse de vitamina C
Toate fructele menționate mai sus conțin din belșug vitamina C, care stimulează apărarea naturală a organismului. Există un studiu care arată că bio­fla­vonoidele prezente în legumele și fructele viu colorate, ca și acidul ascorbic, adică vi­ta­mina C, pot ameliora simptomele her­pe­sului. Cantități mari din această vita­mină vă oferă și coacăzele negre, kiwi și fructele de guava. Dacă preferați legu­mele, ar tre­bui să alegeți ardeii roșii și verzi sau broccoli.
În cazul când vă place să experimentați și aveți acces la o sursă de alimente mai pu­țin convenționale, puteți încerca și se­min­țele de amalaki (fructul unui co­pac ori­ginar din India), nucile caju sau spa­nacul de Malabur.

* Laptele și brânza
Un sfert de litru de lapte cu 1,5% grăsime conține 57 miligrame de lizină, raportul dintre cantitățile de lizină și arginină fiind de 2:1. Întru­cât lizina favorizează și asimilarea calciului, consumul de lapte prezintă un dublu avan­taj. În 30 de grame de șvaițer se găsesc 73 miligrame de lizină și numai 26 miligrame de arginină, deci raportul între ele este de aproape 3:1. Cantitățile și proporțiile sunt similare și la alte tipuri de brânză, cum ar fi mozzarella sau parmezanul.

* Carnea de porc
Probabil cea mai bună sursă de lizină este carnea de porc, cu 3,7 grame doar într-o bucată de pulpă la grătar. Dintr-o porție de carne tocată care cântărește 80 de grame veți obține 2 grame de lizină, iar o felie de șuncă vă oferă în jur de 0,5 grame. Un hotdog fă­cut din carne de porc conține și el 853 miligrame.