Vara are, fără îndoială, farmecul ei, însă pentru numeroase persoane, ea prezintă și unele efecte secundare dezagreabile: în anotimpul cald, pielea poate să se usuce și să se descuameze, provocând, de asemenea, și mâncărimi. Cauza o constituie temperaturile mari, aerul uscat, de afară, dar și expunerea la radiațiile solare cu acțiune deosebit de intensă, din locurile de vacanță. Medicii cuprind toate neplăcerile amintite mai sus într-o denumire generică - dermatită sau eczemă.
Dar cauzele lor trebuie căutate și-n alte părți. Simptomele pot fi provocate și de contactul cu anumiți compuși chimici sau plante cu potențial alergen, iar în țările puternic industrializate, circa 3% dintre adulți și 5% până la 20% dintre copii sunt afectați de o formă specială a bolii: dermatita atopică. De foarte multe ori, dermatologii o diagnostichează folosind termenul de neurodermită, cu toate că, între timp, a fost infirmată teoria potrivit căreia sistemul nervos ar fi implicat în declanșarea ei. Se formează vezicule, pielea se înroșește sau capătă o nuanță mai închisă și supurează. De obicei, este prezentă și senzația de mâncărime.
Alimente cu valoare terapeutică împotriva problemelor dermatologice
*** Făina de ovăz
Făina de ovăz este un remediu clasic pentru pielea iritată. Dacă aveți mâncărimi, amestecați o cană de făină de ovăz în apa de baie și rămâneți în cadă 10 sau 15 minute. Apa trebuie să fie caldă, însă nu fierbinte, deoarece există riscul să vă agraveze mâncărimea. Făina de ovăz poate înlocui cu succes săpunul. Luați un pumn din ea, puneți-o într-o pânză moale sau doar o batistă, strângeți-o în formă de pungă și închideți-o cu un cerculeț de elastic, din cele întrebuințate la borcanele de conserve. Înmuiați-o bine în apă, stoarceți-o și apoi folosiți-o ca pe o cârpă de spălat.
*** Uleiul de măsline, mierea și ceara de albine
Mierea nu servește numai ca îndulcitor, ci și ca leac eficient, utilizat ca atare de multe generații, în medicina populară. Cercetările științifice i-au confirmat acțiunea bactericidă.
În cadrul unui studiu efectuat în Emiratele Arabe Unite, specialiștii au constatat că un amestec compus din miere pură, ceară și ulei de măsline, aplicat pe piele timp de 14 zile, a ameliorat dermatita la opt din zece subiecți.
Din lectura Bibliei, aflăm că personajele Vechiului și Noului Testament obișnuiau să-și protejeze pielea ungând-o cu ulei. Există și în zilele noastre destui oameni care preferă oricărei loțiuni de corp, uleiul de măsline. Ei fac aceasta chiar fără a fi conștienți că astfel apelează la cel mai puternic remediu contra diverselor forme de dermatită. Uleiul de măsline conține patru principii active care combat dermatita (esculina, apigenina, quercetina și rutina), precum și zeci de substanțe cu efect antiinflamator. Vă puteți prepara singuri un excelent ulei pentru îngrijire corporală, amestecând în uleiul de măsline puțin ulei de nucă sau de avocado și adăugându-i câteva petale de gălbenele.
** Avocado
Indiferent dacă este administrat extern sau intern, uleiul de avocado contribuie la menținerea sănătății pielii, deoarece asigură un aport consistent de vitamine A, D și E.
** Castraveții
Fac parte din familia căreia îi aparțin și pepenele roșu, dovleceii, ca și diferitele soiuri de dovleci. În Antichitate s-au bucurat de multă prețuire la egipteni, greci și romani, care îi consumau și, totodată, le valorificau proprietățile curative, în beneficiul pielii.
În cazul când aveți probleme dermatologice, luați câțiva castraveți, curățați-i de coajă și pasați-i cu un blender, apoi aplicați pasta obținută direct pe porțiunea de piele afectată și lăsați-o să acționeze 15 până la 30 de minute. Dacă doriți, puteți adăuga la castraveți și un avocado. Uleiul de avocado este un remediu consacrat pentru unele forme de dermatită.
** Semințele de in
În Roma antică, semințele de in erau apreciate pentru eficiența lor terapeutică. Astăzi, multă lume le evită, fiindcă nu pot fi depozitate timp îndelungat, din pricina conținutului lor bogat de acizi grași Omega-3. Interesant este faptul că, tocmai datorită acestor acizi, ele produc efecte benefice în numeroase direcții, inclusiv acolo unde există probleme dermatologice. Unul dintre acizii grași Omega-3, și anume acidul alfa-linolenic, deține o pondere de 40%-60% în compoziția uleiului de in.
Luați zilnic câte o lingură de ulei de in sau măcinați două lingurițe de semințe și presărați-le peste mâncarea gătită ori supa din farfurie. Dacă preferați, le puteți înlocui cu boabe de ovăz, care au o acțiune similară.
O sursă bună de acizi Omega-3 este și peștele, mai ales peștii grași care trăiesc în apele reci, așa cum sunt somonul și sardinele. O constatare demnă de reținut au făcut cercetătorii mexicani. Ei au descoperit că la copiii în vârstă de un an, ai căror mame mâncaseră pește de două ori pe săptămână în perioada gravidității, riscul de dermatită era cu 37% mai redus decât la cei ai căror mame se mulțumiseră cu o singură masă de pește săptămânal.
Pentru a avea o piele mai sănătoasă, specialiștii ne sfătuiesc să consumăm de două ori pe săptămână pește gras: somon, macrou sau ton.
* Conopida și alte alimente care conțin vitamina B6
Dermatita este una din consecințele carenței de vitamină B6. Dacă aveți asemenea probleme, mâncați mai multe alimente care conțin vitamina respectivă în cantități importante. De exemplu: conopidă, spanac, bame, năsturel și banane.
* Ardeii iuți
Substanța care dă ardeilor iuți gustul lor specific este capsaicina. Cremele cu 0,025% capsaicină (concentrație ce corespunde unui ardei potrivit de iute) s-au dovedit eficiente în combaterea senzațiilor de mâncărime, cu adevărat chinuitoare, ale bolnavilor de psoriazis, astfel încât se poate presupune că vor fi de ajutor și la pielea afectată de o dermatită sezonieră.
Preparatele din comerț conțin între 0,025% și 0,075% capsaicină. Dvs. vă puteți însă prepara alifia și personal, zdrobind un ardei iute roșu și amestecându-l cu orice cremă hidratantă doriți.
Capsaicina pote provoca usturime pe piele, însă această sensibilitate ar trebui să dispară treptat. Aplicați crema, protejându-vă cu mănuși de cauciuc, ori servindu-vă de o spatulă de lemn sau de plastic. După ce ați terminat, spălați-vă bine pe mâini. Dacă totuși veți observa că tratamentul mai mult vă irită decât vă ajută, sfatul nostru este să renunțați la el.
* Laptele
Și o cană de lapte rece poate calma mâncărimea - însă nu dacă o beți. Înmuiați în lapte un tifon sau o bucată de pânză curată și țineți-o două sau trei minute pe piele, după care o îmbibați din nou. Întreaga procedură ar trebui să dureze aproximativ zece minute. Această compresă rece poate liniști pielea, domolind senzația de mâncărime.
Alimente de consumat cu prudență
În circa 10% din cazuri, dermatita este provocată de anumite alimente. Aceasta se constată frecvent, mai ales la sugari și la copiii mici care suferă de astm. Dacă aveți impresia că nu tolerați un anumit aliment, cel mai bine ar fi să-l eliminați din meniul dvs. După cum se știe, cele care pot agrava dermatita sunt, în primul rând, ouăle, arahidele, soia, grâul și peștele. De asemenea, auzim uneori spunându-se că alcoolul, cafeaua, ciocolata, roșiile și zahărul ar putea să declanșeze un episod al bolii.
Atenție și la cocteiluri, în special la Margarita. Acest cocteil mexican de vară conține, printre altele, suc de limete, iar atunci când pielea intră în contact cu el, locul respectiv devine sensibil la lumină și se declanșează o reacție de tip alergic: pielea se înroșește și se inflamează ca după o expunere prelungită la soare, apare și o iritație însoțită de mâncărimi. Substanțele vegetale care fac să crească sensibilitatea la lumină se mai găsesc și în tulpinile de țelină, în pătrunjel, dar și în unele parfumuri. Simptomele dermatitei Berloque (aceasta este denumirea ei științifică) se tratează cu comprese reci și cu creme.
Produsele lactate pot genera de asemenea probleme dermatologice. Întrebuințat extern, laptele calmează pielea, în schimb ingerarea lui duce uneori la efecte contrare. "Alimentul care influențează cel mai mult starea pielii este laptele de vacă", spune medicul dermatolog Joel Schlessinger, fost președinte al American Society of Cosmetic Dermatology and Aesthetic Surgery. "Dispunem de tot mai multe dovezi care atestă faptul că hormonii existenți în lapte provoacă apariția acneei, inclusiv la adulți, și îi agravează evoluția. Este posibil ca laptele de soia să fie o alternativă de preferat."
Din cămara cu ierburi de leac
Fitoterapeuta Leslie Tierra laudă gălbenelele, spunând că ele se numără printre plantele medicinale cele mai redutabile ca remediu contra problemelor de orice fel ale pielii. Tinctura de gălbenele combate infecțiile microbiene și fungice, tinerele mame o folosesc la dermatita de contact a sugarilor, iar terapeuta însăși și-a tratat cu ea fiul bolnav de varicelă. Cea mai simplă modalitate de tratament este să vă procurați o alifie cu extract de gălbenele, care poate fi aplicată pe piele, la nevoie.
Herpesul simplex
Infecțiile cu herpes dau naștere unor vezicule dureroase, pline cu lichid și extrem de contagioase. Ele sunt provocate de virusul herpes simplex, care există în două forme: tipurile 1 și 2. Înainte, se considera că virusul herpes simplex de tip 1 (VHS-1) ar fi responsabil doar pentru infecțiile orale (Herpes labialis), în timp ce VHS-2 s-ar afla la originea infecțiilor din regiunea genitală (Herpes genitalis). Cercetările mai recente au arătat totuși că, indiferent de tipul căruia îi aparține, virusul herpex simplex poate declanșa infecții în ambele zone.
O infecție virală debutează de regulă cu furnicături la locul afectat. O zi sau două mai târziu, se formează veziculele. De cele mai multe ori, ele apar la marginea buzelor, însă pot fi localizate și pe bărbie, pe nări sau pe degete. Sunt rare cazurile când se află plasate pe gingie sau în cerul gurii. Toate celelalte leziuni din cavitatea bucală, de exemplu cele de pe partea interioară a obrajilor, sunt afte, deci ulcerații necontagioase.
După șapte zile, veziculele se sparg, lăsând lichidul să se scurgă. Apoi se formează o crustă gălbuie, care în cele din urmă cade, lăsând locul pielii sănătoase, crescute între timp. Dar, deși veziculele au dispărut, virusul rămâne în organism în stare latentă și va reveni cu noi perioade de erupție, la intervale imposibil de prognozat. Puseurile sunt deseori declanșate de răceli, de stres ori de condiții meteorologice extreme.
Alimente cu valoare terapeutică împotriva herpesului
*** Smochinele
Pe lângă enzima proteolitică numită ficină, smochinele conțin numeroși compuși antivirali și antiherpetici, precum și substanțe cu efect analgezic. Pielița fructelor proaspete ar putea să mai păstreze ceva din sucul lăptos în care se găsește cea mai mare cantitate de ficină. Dacă tocmai aveți de-a face cu o infecție herpetică, ar fi bine să vă tamponați din când în când locul afectat cu bucățele din pielița unei smochine, după care puteți savura, firește, restul fructului.
** Fasolea
De unul singur, virusul herpes simplex este incapabil să acționeze. La fel ca toate celelalte elemente din organismul nostru, el funcționează în consonanță cu anumiți factori și în opoziție cu alții. Astfel, existența unei cantități mari de arginină în țesuturi favorizează înmulțirea virusului, în timp ce un alt aminoacid, lizina, îi blochează proliferarea și ajută la stoparea infecției. Din acest motiv, este recomandabil să creșteți pe cât posibil consumul de alimente care conțin lizină.
Gândiți-vă în primul rând la fasole. 100 de grame (cam o jumătate de cană) de fasole albă cu bobul mic, fasole lima, fasole roșie sau fasole neagră vă furnizează 1,4 grame de lizină. Campionii lizinei sunt însă năsturelul și soia, urmate de germenii de fasole neagră, pudra de roșcove (carob), germenii de linte, loboda câinească, spanacul, mazărea, semințele de dovleac, varza de China, bobul, schinduful și pătrunjelul - în ordinea în care le-am enumerat.
Este important să rețineți că lizina nu vindecă infecțiile cu herpes. Ea nu poate decât să reducă riscul declanșării unor noi episoade și să grăbească însănătoșirea.
** Ardeii iuți
Substanța iute din ardei, capsaicina, poate fi diluată, amestecată cu o cremă și aplicată pe piele, pentru a împiedica transmiterea semnalelor de durere de către nervii aflați dedesubtul pielii, în zona respectivă.
Dacă aveți o infecție herpetică, utilizați fie o alifie cu capsaicină cumpărată de la farmacie, fie una preparată de dvs. în felul următor: amestecați boia iute într-o cremă albă, până când ea își va schimba culoarea în roz. Tamponați apoi locurile afectate, însă nu și dacă ele se află aproape de ochi. După aceea, spălați-vă bine mâinile. Aveți grijă să nu iritați cu capsaicina și alte porțiuni de piele în afara celor bolnave și întrerupeți imediat tratamentul în cazul când vă apar iritații, mai ales la buze.
** Cuișoarele
În lucrarea de referință "Encyclopedia of Common Natural Ingredients" de Albert Y. Leung și Steven Foster, uleiul de cuișoare este prezentat ca un remediu puternic împotriva ambelor tipuri de virus herpes simplex. Un studiu efectuat în Thailanda îi confirmă eficiența. Cercetătorii europeni au constatat că, asociat cu preparatul antiviral Aciclovir, uleiul de cuișoare poate contribui la blocarea înmulțirii virușilor herpetici - cel puțin, în condiții de laborator.
** Usturoiul
Dintr-un studiu publicat în revista "Planta Medica" reiese că usturoiul combate cu succes o serie de viruși, printre care și VHS-1 și VHS-2. Din păcate, specialiștii n-au putut stabili ce efecte concrete produce fiecare dintre numeroasele sale principii active. Asezonați-vă pastele sau pizza cu usturoi proaspăt, tăiat mărunt sau presat, ori puneți cățeii întregi într-o salată asortată. Vă puteți pregăti și un ceai de usturoi, din câțiva căței fierți într-o cană de apă. Apoi strecurați lichidul și adăugați zeamă de lămâie și puțină miere, pentru a atenua gustul iute al usturoiului.
** Oregano
În clasamentul întocmit de specialiști, această plantă din familia labiatelor a dat cele mai bune rezultate în combaterea infecțiilor virale, fiind cu mult superioară roiniței, care este deosebit de apreciată în medicina populară, având o faimă bine stabilită de leac contra herpesului. Atât roinița, cât și oregano, sunt bogate în substanțe ce calmează durerile și au o acțiune antivirală și antiherpetică. Prin urmare, este cât se poate de firesc să le combinăm într-o infuzie. Turnați apă clocotită peste un amestec de roiniță și oregano în părți egale și, dacă doriți să dați ceaiului un gust mai bun, adăugați scorțișoară, cuișoare și/sau mentă. Puteți să folosiți și uleiul de oregano, prezent în farmacii. Se aplică cu un bețișor cu vată, pe locul bolnav.
* Căpșunile, portocalele, pepenii galbeni, grepfruitul și alte surse de vitamina C
Toate fructele menționate mai sus conțin din belșug vitamina C, care stimulează apărarea naturală a organismului. Există un studiu care arată că bioflavonoidele prezente în legumele și fructele viu colorate, ca și acidul ascorbic, adică vitamina C, pot ameliora simptomele herpesului. Cantități mari din această vitamină vă oferă și coacăzele negre, kiwi și fructele de guava. Dacă preferați legumele, ar trebui să alegeți ardeii roșii și verzi sau broccoli.
În cazul când vă place să experimentați și aveți acces la o sursă de alimente mai puțin convenționale, puteți încerca și semințele de amalaki (fructul unui copac originar din India), nucile caju sau spanacul de Malabur.
* Laptele și brânza
Un sfert de litru de lapte cu 1,5% grăsime conține 57 miligrame de lizină, raportul dintre cantitățile de lizină și arginină fiind de 2:1. Întrucât lizina favorizează și asimilarea calciului, consumul de lapte prezintă un dublu avantaj. În 30 de grame de șvaițer se găsesc 73 miligrame de lizină și numai 26 miligrame de arginină, deci raportul între ele este de aproape 3:1. Cantitățile și proporțiile sunt similare și la alte tipuri de brânză, cum ar fi mozzarella sau parmezanul.
* Carnea de porc
Probabil cea mai bună sursă de lizină este carnea de porc, cu 3,7 grame doar într-o bucată de pulpă la grătar. Dintr-o porție de carne tocată care cântărește 80 de grame veți obține 2 grame de lizină, iar o felie de șuncă vă oferă în jur de 0,5 grame. Un hotdog făcut din carne de porc conține și el 853 miligrame.