DAN COMAN - "Ceea ce oferă festivalul de la Bistrița e un fel de vacanță insolită"

Dia Radu
- Festivalul de poezie și muzică de cameră "Poezia e la Bistrița" își deschide porțile între 14 și 17 iulie -

- De 8 ani de zile, Festivalul de Poezie de la Bis­trița își croiește, grațios, drum printre evenimentele "mastodont". Dacă e discret și lipsit de mare tam tam mediatic, este, în schimb, cel mai așteptat eve­niment de poeții din toate colțurile țării. Cum v-a venit ideea de a face un festival chiar acasă, în locul în care v-ați născut?

- Toate ideile bune apar în jurul cafelei. E nevoie doar de câțiva prieteni, oameni bucuroși din pricini mărunte (ca să-l parafrazez pe Ion Mureșan), adunați cu toții în fața ceștilor, ca lucrurile să fie puse în miș­care. Așa s-a întâmplat și în cazul nostru, pe o terasă, la sfârșitul toamnei, acum mai bine de nouă ani. Vorbeam cu Marin Mă­laicu Hondrari și Gavril Țăr­mure despre lucrurile minunate care se întâmplau oda­tă prin Bistritz, care din evenimente de am­ploare ajunseseră mici și pestrițe festi­valuri locale. "Poate că n-ar fi rău să nu ne mai plângem și să încercăm să facem ceva" - vorbele astea ale dom­nului Țăr­mure au trasat imediat liniile de bază ale Festivalului de poezie și muzică de came­ră. Se însera, eram la capătul cafelelor, soarele devenise portocaliu și sfârâia, și atunci am știut exact ce e de făcut. Cafea și precizie antreprenorială, lentoare arde­lenească și curaj, distribuția muncii și încrederea în reacțiile pieței. Oriunde în lume se poate așa ceva. În orice loc în care există un manager de talia lui Ț. Un performer administrativ, care să înțeleagă exact cum stau lucrurile și care să dea credit total literaturii.

- În mijlocul lui iulie și-n inima țării, festivalul de poezie debutează ca o adevărată vacanță. Ați ales cu bună știință să se întâmple vara?

- Poezia e legată de căldură. De un anume soi de toropeală care modifică radical felul de-a fi. La Bis­trița, lumina puternică a soarelui de munte refor­ma­tează receptorii, schimbând astfel percepția, refor­mulând scopurile, dinamitând distanțele. Aici vara e cu totul altfel: din loc în loc, de-a lungul orașului, întâl­nești ploi mărunte și revigorante sau înserări discrete, în fața cărora te poți opri minute în șir. Peste vară, orașul e un fel de pătură pentru picnic, întinsă între dealuri. Cum să nu inviți aici oamenii la care ții? Pentru că ceea ce oferă festivalul acesta e, de fapt, un fel de vacanță insolită: nimeni nu are un program strict, nimeni nu trebuie să facă ceva anume. Dar toc­mai de asta toți vor face câte ceva: lecturi de poezie, povești la cafea, fotbal în nocturnă, înot în lumina dimineții, concerte de muzică clasică, ateliere de scrie­re creativă - toate sub auspiciile bucuriei. Dacă festivalul acesta are ceva numai și numai al lui, acest ceva e legat de atmosferă. O atmosferă specială, dată de mișcarea liberă a oamenilor prin interiorul sofis­ticat al căldurii de iulie.

- S-o luăm și la modul concret. Cu ce-i momiți pe cei care bat drumul până acolo? Unde, ce și cum se întâmplă lucrurile la "Bistritz"?

- În primul rând, oferim liniște. Liniște și relaxare. Exact lucrurile de care are nevoie poezia ca să înain­teze de la un om la altul. Mai apoi, cafea și apă plată cu gheață. Nu există cafea mai bună în lumea asta, ca cea din "Plan B": terasa umbroasă și discuțiile care au loc aici reprezintă un soi de incantații de mare efect. Și să nu uităm de Sinagogă, acum centru mul­ticultural: peste 100 de oameni la lecturile de poe­zie, reacționând extrem de diferit, de la un poem la altul, de la un autor la altul. Și ar mai fi străduțele înguste, cotind brusc în direcții neașteptate, și librăriile, și galeriile de artă, cu rafinamentul lor special. Și munții - care nu se văd cu claritate decât în zilele de festival.

- Dintre toate, locul preferat al poeților care e?

- Curtea din fața Sinagogii. Acolo, vreme de cinci zile, se fac și se desfac toate: lecturile care tocmai s-au terminat, lecturile care stau să înceapă, muzica, partea moale și plăcută la pipăit a soarelui, ultimele vești din lumea literară, sticlele de suc și paharele de cafea, mirosul proaspăt de covrigi, tutunul aflat la capătul puterilor, umbrele arcuite și tot mai subțiri ale ascultătorilor, flir­tu­rile de seară, emo­țiile.

- Lista de invitați a festi­valului a cuprins, în fiecare an, nume foarte bune din țară și de peste hotare. Pe cine pariați anul acesta? Cine va călca trep­tele Sina­gogii?

- De la an la an, festivalul a crescut mai ceva ca feciorul de împărat din basme, ajun­gând acum, la ediția a VIII-a, să aibă ca invitați poeți și muzicieni din 10 țări. Pe de o parte, câțiva scriitori foarte tineri, unii nedebutați încă în volum - e și cazul Ali­nei Aliteea Tite, care abia a terminat clasa a XII-a și care face parte din grupul SubNord - o gașcă de adolescenți minunați. Pe de altă parte, categoria grea: anul acesta se vor lansa la apă ex­traordinarele Sticle pentru inimă, minte și litera­tură, o antologie sui-generis de poezie olografă româ­nească, pusă în capodoperă de Mihai A. Barbu și Ion Barbu. Ioan Es Pop revine la Bistrița cu cea mai nouă carte de versuri a sa, Arta fricii (Ed. Charmides), iar Ion Mureșan, cu reeditarea faimosului său Poem care nu poate fi înțeles. În plus, am reușit o colaborare ex­celentă cu Ambasada SUA, care a făcut posibilă veni­rea la Bistrița a doi poeți americani extraordinari, Ward Tietz și Leonard Schwartz, dar și cu "Flemish Lite­rature Fund", prin intermediul căruia va fi prezent la festival belgianul Andy Fierens. Ca noutate, începând cu această ediție, va avea loc o noap­te de performance poetic, unde vor fi prezenți extraor­di­narii Hila Lahav (Israel), Ales Mus­tar (Slovenia), Vir­gil Mihaiu sau Claudiu Komartin. În ceea ce priveș­te partea muzicală, e su­ficient să spun că la Bistrița vor cân­ta Răzvan Suma și Ștefan Hor­vath (Elveția), Gior­gio Matteoli (Ita­lia), Drora Bruck sau Daniel Zamir (Israel).

- V-ați făcut bunul renume de a avea invitat în fiecare an și un prozator. Anul acesta e vorba chiar de o bistrițean­că. O aduceți acasă pe Ioana Bradea, unul din mulții scriitori născuți în zonă. Cum îți explici că Bistrița a dat atâția autori?

- S-a tot vorbit despre Bistrița și despre poeții și prozatorii pe care orășelul ăsta i-a dat. Mie nu mi se pare ceva ieșit din comun, e mai degrabă o chestiune de noroc. De noroc și de prietenie. Când bei cafea cu Ana Dragu și Marin Mălaicu sau când faci nesfâr­șite plimbări cu Florin Partene ori cu Alex Văsieș - și totul e legat de literatură și de fotbal, de cinema­to­grafie și Formula 1 - atunci asta se numește mare no­roc. Toată prietenia noastră se bazează pe intran­sigență. Și pe bucuria de a citi cărțile altora. De a juca fotbal în echipe adverse, cu Ioana Nicolaie și Mircea Cărtărescu, impecabili din punct de vedere tactic, și cu rebelul Doru Pop, refuzând să paseze, cu Ioana Bradea pe post de arbitru (mai dură decât era pe vremuri Pierluigi Collina), trăgându-ne din când în când sufletul, nerăbdători și duri unii cu ceilalți, încântați de orice veste bună și adevărată. O prietenie care durează, pentru că am încercat să nu fentăm pe nimeni, niciodată.

- Cinci zile pe an, ora exactă în poezie bate la Bistrița. Cum e în rest orașul pentru poeții și proza­to­rii pe care îi adăpostește? Nu e apăsătoare pro­vincia?

- Bistrița e un oraș de provincie, în măsura în care Bucureștiul și Londra sunt oră­șele de provincie. Centrul la care se ra­portează acum lumea nu mai e unul strict geografic sau unul economic și social, ci unul virtual, internautic, fără astfel de limite. Sigur, orice loc în care ești nevoit să muncești ca să-ți câștigi existența e un loc nesuferit. Însă rit­murile interne le structurează mereu pe cele externe, așa că cel mai impor­tant lucru, oriunde te-ai afla în lumea asta, e modul în care îți stabilești prio­ritățile. Cele cinci zile pe an de care vorbeai sunt urmarea celorlalte zile în care totul e așezat la fel, pe exact ace­leași coordonate.

- De opt ani te implici în mod di­rect în organizarea festivalului. Care e partea pe care o aștepți cel mai mult?

- Mă încântă uluitoarea poftă de viață din cele cinci zile de festival. Lumina care prinde, în tot ora­șul, putere. Îmi plac serile cu pulovere subțiri, arun­cate peste umeri, plimbările de-a lungul și de-a latul orașului. Nopțile fabuloase în care cântă Ț. Lecturile de poezie. Și primele semne ale dimineții, apărând exact când te întorci acasă.