A trecut parcă o veșnicie de la ultimele meciuri mari ale României la un turneu final de fotbal. Hagi a intrat în legendă și n-a mai urmat nimic după el. Speranța de-o clipă născută prin prestația României în meciul cu Franța, din deschiderea Euro, s-a stins, iar eșecul cu Albania, semnat de Anghel Iordănescu și fotbalul lui demodat, ne-a scos iarăși pe tușă, rușinați și umiliți. Dar lucrurile merg mai departe, se vorbește despre un nou "moment zero" în fotbalul românesc, iar conducerea federației (FRF) a decis că e prilejul cel mai bun ca pe banca tehnică să fie adus un antrenor reputat din străinătate. Aflat de numai doi ani în fruntea FRF, Răzvan Burleanu (32 de ani) nu a avut deloc zile ușoare în fotoliul de la Casa Fotbalului. Cu atât mai puține are acum, când se află sub tirul încrucișat al diverselor tabere de interese. L-am prins într-un scurt moment de respiro și l-am provocat la un dialog deschis, cu cărțile pe față, despre prezentul și viitorul fotbalului nostru.
"Fotbalul românesc a cunoscut o deșertificare"
- Domnule președinte, acum 20 de ani, echipa națională de fotbal a României era o mândrie pentru țara întreagă și magnetiza emoția populară, chemând-o în piețele marilor orașe. Naționala lui Hagi și Popescu era, până la urmă, moștenirea sistemului comunist, așa controversat cum era el. Ce s-a schimbat de nu am reușit să ne ținem de lucrurile bune care s-au făcut înainte și nici nu am pus nimic în loc?
- Succesele generației lui Hagi au fost produsul unui sistem de performanță care a pornit în anii '80, cu conceptul "Luceafărul": selecție, pregătire continuă centralizată, jocuri interne și internaționale. Practic, această generație a crescut împreună de la juniorat, în același mediu controlat de performanță. După Revoluție, "Luceafărul" s-a desființat și nu a mai fost pus nimic în loc. Generația Hagi a mers, din inerție, până la apogeu, dar nu a mai venit nimic din spate. A urmat o deșertificare a fotbalului, datorată lipsei de viziune. Ați văzut miracolul Islanda, la EURO 2016! Vă spun, însă, că nu a fost un miracol, ci rezultatul unei strategii naționale de dezvoltare a fotbalului de acolo care a început în anul 2000!
- În ciuda evoluțiilor slabe din ultimul deceniu, am avut surpriza să vedem o galerie extraordinară a României în Franța. Dezamăgirea fanilor a fost pe măsura entuziasmului lor, pentru că oamenii nu se simțeau reprezentați de calitatea jocului echipei noastre. Ce se poate face pentru o mai mare implicare a fanilor în felul în care e gândit proiectul echipei naționale?
- Ați remarcat corect. Un punct câștigat la acest turneu a fost interacțiunea cu suporterii. Nu am fost cu nimic mai prejos decât alte țări participante, din acest punct de vedere. Parada fanilor care "a îngălbenit" Parisul înaintea meciului cu Elveția a fost un moment de referință pentru EURO. Am comunicat permanent cu fanii, și toate acțiunile au fost foarte apreciate de public și de UEFA. Am beneficiat aici de o consultanță a Federației Olandeze, care e recunoscută pentru acțiunile de activare a fanilor. Mai mulți specialiști olandezi ne-au învățat cum să facem, în cadrul unui program sub genericul "Galbenul este noul portocaliu". Le mulțumim suporterilor români care au venit în Franța și îi asigurăm că proiectele noastre de promovare și de comunicare cu ei abia au început.
- Cum apreciați evoluția Naționalei la Europene? Cu ce lucruri bune rămânem și cu ce învățăminte de viitor?
- Desigur, neîndeplinirea obiectivului de campanie propus - calificarea din grupele EURO - este un fapt pe care toți cei din administrația fotbalului românesc trebuie să ni-l asumăm. Unele lucruri le puteam gestiona mai bine, altele le-am făcut bine, dar nu s-au reflectat în performanță. Pentru orice om de bun-simț, s-a văzut că a existat un cumul de factori negativi, care au condus la înfrângerea cu Albania. Întâi, a fost oboseala adunată după meciurile contra Franței și Elveției. E statistic dovedit că fotbaliștii români nu fac față fizic unor confruntări extrem de solicitante care se află la interval de câteva zile. Apoi, puțini dintre băieții noștri joacă meci de meci la cluburile lor, puțini joacă în campionate de top și nimeni în competițiile europene intercluburi. Nejucând în aceste competiții, nu au nici ritmul de joc la trei zile, cum aveau adversarii noștri de la EURO.
"Investiții în centrele de copii și juniori"
- Ați declarat zilele trecute că înfrângerea cu Albania poate fi și prilejul unei reforme dure în fotbalul românesc. De unde trebuie începută ea?
- Așa este, e un moment bun pentru reforme. Pe de altă parte, nereușita ieșirii din faza grupelor confirmă soluțiile pe care le-am aplicat încă din 2014 și, de asemenea, validează proiectele la care deja lucrăm. Am făcut lucruri concrete, dar trebuie să le amplificăm. V-am vorbit de centrul "Luceafărul". Puțini știu că actuala echipă a FRF a deschis deja patru astfel de centre. Le-am numit "Centre de excelență Tricolor 11". La Timișoara și Târgu Mureș funcționează de anul trecut, la Buzău și Deva, din această toamnă. Acolo vin cei mai talentați fotbaliști juniori în vârstă de 14 ani, din toată țara, stau, învață și se antrenează în aceste centre pe toată perioada liceului. De acolo vor veni următoarele "generații de aur", dar asta peste 4-5-6 ani.
Am găsit și alte soluții pentru reabilitarea fotbalului. Am decis că vom acționa direct asupra Ligii 1, atacând cel mai dramatic element din ultima vreme, insolvența. Propunem ca, din sezonul 2018-2019, echipele aflate în insolvență să pice în eșalonul III. Vrem să impunem ca 10% din sumele de transfer pe care cluburile le încasează să fie investite în centrele lor de copii și juniori. Totodată, am decis ca profitul din cumpărarea de bilete, pe care FRF îl va realiza în urma organizării meciurilor echipei naționale, să fie direcționat către dezvoltarea fotbalului de juniori. Și nu generic, ci, pentru fiecare meci vom desemna un proiect punctual, pe care îl vom propune suporterilor.
Ne-am zbătut foarte mult să introducem obligativitatea prezenței în teren a jucătorilor tineri, mai ales a celor care pot prinde lotul național sub 21 de ani, în pofida reticenței conducerii Ligii și a câtorva dintre cluburi. Iată că EURO 2016 ne confirmă: România a avut un lot cu un singur jucător care nu a împlinit 23 de ani, în vreme ce Anglia și Germania au avut șase jucători, Belgia, Polonia și Croația au avut câte cinci. Nu putem să aprindem artificii și să cerem un rezultat care să ne bucure pe moment și să ne păcălească pentru un deceniu. Suntem obligați să construim continuu, acesta e destinul echipelor naționale performante.
"Cine, în afară de Lucescu, mai are CV-ul lui Daum?"
- Noul selecționer al echipei naționale de fotbal este germanul Christoph Daum. De ce ați optat pentru un neamț și de ce pentru Christoph Daum? Ce mizați să aducă el bun în fotbalul românesc?
- În primul rând, aș putea să răspund simplu: mai știți un antrenor român, cu excepția lui Mircea Lucescu, al cărui CV și a cărui carieră să le poată egala pe cele ale lui Daum? Am construit un profil al selecționerului care să fie adaptat atât obiectivelor pe care ni le-am asumat, calificarea la CM 2018, cât și realităților fotbalului românesc, unde ne aflăm într-o perioadă de reconstrucție. Pe de altă parte, vreau foarte bine să înțelegeți că nu am căutat și nu am ales un selecționer pentru o calificare. Ne interesează CM 2018, în aceeași măsură ca și EURO 2020, dar, poate chiar mai mult, ne interesează construirea unei echipe naționale cu mentalitatea performanței, cu rezultate și calificări constante, cu un joc apreciat de suporterii români. Pe termen mediu si lung. Să nu ne ascundem după deget: avem nevoie de un profesionist confirmat, de un om cu o mentalitate de câștigător, dar și de o persoană care să nu fie parte a lanțului de complicități nocive din fotbalul românesc. Știți bine că avem tot felul de încrengături între antrenori, impresari, președinți și oameni din presă.
- După numirea lui Christoph Daum, atât el, cât și dumneavoastră, ați devenit ținta unor atacuri furibunde. Cu ce deranjează aducerea lui Daum și cum veți reuși să-l ajutați să gestioneze aceste atacuri, ca să poată să se apuce de treabă în liniște?
- Am spus-o și o repet: prin măsurile noastre, deranjăm grupurile de interese din fotbal. Și impunerea jucătorilor sub 21 de ani la Liga 1, și aducerea unui selecționer străin le strică socotelile. Mai concret, nu mai pot "promova" jucătorii pe criteriile lor, pentru a le crește cota de vânzare. Domnul Daum este... străin de aceste jocuri și atunci s-a închis o filieră. Normal că respectivii atacă. Dar eu știu că domnul Daum este un profesionist cu mare experiență și nu cred că va fi afectat de "gălăgia" din jurul său. Se va concentra pe ce are de făcut. Am căutat și cred că am găsit acel tip de selecționer care se potrivește cel mai bine momentului în care se află Naționala acum, care are capacitatea de a crește coeziunea într-un timp foarte scurt și care poate construi performanță cu jucătorii selecționabili pe care îi avem la dispoziție.
"Nu am venit din neant în fotbal"
- Ca multe alte apariții pe funcții de mare expunere, și alegerea dumneavoastră ca președinte al FRF a fost suspectată de sprijin politic. Cum vă apărați de aceste acuze? Și, pe de altă parte, ce îl motivează pe un tânăr de 30 de ani, absolvent de Științe Politice și fost consilier prezidențial, să își dorească să conducă Federația Română de Fotbal?
- Funcția mea nu este publică, și cu atât mai puțin politică, este una prin excelență de management. Am fost ales președinte al FRF exclusiv de oameni din fotbal, de la toate nivelurile. Și nu am venit din neant. M-am născut cu fotbalul în casă și am o pasiune enormă pentru acest sport, insuflată de tatăl meu, fost jucător, cu peste 350 de meciuri în prima ligă. Încă de la 7 ani, la fel ca alți mulți colegi de generație, m-am îndreptat spre terenul de fotbal, la clubul din orașul copilăriei mele, Bacău. Fie vară, fie iarnă, până la 19 ani, am evoluat pentru clubul fanion din Bacău, la toate categoriile de vârstă. După cum se știe, această vârstă reprezintă o etapă dificilă pentru foarte mulți tineri fotbaliști. Este etapa când mii de juniori își încetează activitatea, din diferite motive. Și eu mă înscriu în aceeași categorie! Dar nu am putut să rezist mult în afara acestui sport, pe care l-am iubit și căruia i-am dedicat întreaga copilărie. În 2012, am fost ales președinte al "European Minifootball Federation", de unde am căpătat experiența managementului sportiv la nivel internațional. M-am implicat în fotbalul mare pentru că, efectiv, vedeam cum se distruge sub ochii noștri, ai suporterilor. Nu puteam să stau pasiv. Vârsta de 30 de ani a fost un atu, nu un handicap. Ești la vârsta când vrei să schimbi lumea și când nu ai nimic de pierdut!
- Cu ce iluzii ați pornit la drum acum doi ani și ce s-a ales de ele acum, în "momentul zero" de după EURO 2016?
- Nu am pornit la drum cu iluzii, ci cu proiecte. Am câștigat alegerile cu o strategie de dezvoltare a fotbalului românesc, până în 2020. Înaintea rezultatelor care să scoată, de bucurie, românii în stradă, important este să avem o constanță în participarea la marile competiții internaționale. Iar pentru asta trebuie ca tu, federație, să asiguri constant o bază de selecție potrivită marii performanțe. Ca să ai baza de selecție, îți trebuie infrastructură, antrenori, sponsori (pentru că FRF nu primește niciun leu de la bugetul statului), relații și schimb de experiență cu alte federații de succes. Trebuie să mărești numărul de practicanți ai fotbalului, care la noi sunt de cinci ori mai puțini decât media europeană, să dezvolți fotbalul feminin, cel de sală și de plajă, trebuie să ajungi cu selecția în mediul rural. Cu asta se ocupă și se va ocupa FRF, cel puțin până în 2018, când mi se încheie mandatul. Dar planul este până în 2020!