Minunea din grădina cu iepuri

Cititor Formula AS
Dedicație la o floare

În august, anul trecut, am adunat multe feluri de semințe de flori întâlnite pe malul Mării Egee. Împreună cu Mariana, iubita mea prietenă, care locuiește cu familia în Paris, am pus mult suflet în această acțiune, în amintirea minunatelor zile pe care le-am petrecut acolo, în vremea când soții noș­tri urcaseră pentru câteva zile pe Muntele Athos. Ajunsă acasă, în România, am încercat de mai mul­te ori, în mai multe feluri, să obțin răsad din ace­le semințe, aduse din Grecia, dar n-am izbutit. Nu am renunțat, și în fe­bruarie, am pus din nou la fereastră diverse pahare cu etichete. Din plăntuțele răsărite, în aprilie, am plantat afară, în grădina mea de pe malul Dunării, trei pui de salcâm. Ei bine, acolo, în grădinița aceea rustică, cu gard de nuiele, cu viezuri, iepuri și hârciogi care rod tot ce pot, acolo s-a produs miracolul! Unul din puii de sal­câm a înflorit! Niciun pom nu face așa ceva în primul an! Abia după 3-5 ani! Deși nu are nici un metru înălțime, e subțirel și firav, dar toată energia lui s-a concentrat într-un ciorchine auriu, de flori bătute! I-am pus imediat un par, l-am legat cu niște cârpe de pe la roșiile care s-au uscat. Doam­ne! Ce con­trast uimitor: floarea aceea superbă, în­tr-un copăcel cu frunze mărunte, sprijinită de parul și sfoara în­negrite de ploaie! În fiecare zi fugeam la ea să văd dacă nu s-a deschis și dacă mai poate să o țină, dacă nu s-a frânt sub greutate.
Acest moment mi-a sugerat nașterea lui Iisus, în ieslea aceea sărăcăcioasă din Betleem. Și El îm­prăștia lumină; mă rugasem mult lângă salcâm, acum am mulțumit Celui care le are pe toate în grijă!
Am luat cu mine prima floare, și toți cei care au văzut-o mi-au cerut semințe. Acum urmează să se deschidă un ciorchine întreg. Este galben aprins, cu stamine roșii, mult mai lungi decât petalele! E o floare exotică și-mi trezește memoria olfactivă și vizuală a aromelor, a serilor, a discuțiilor de pe țărmul Mării Egee! Dar îmi vorbește și despre pu­terea iubirii, pe care plantele o au la fel ca și noi. Rod al strădaniei și al dragostei mele, floarea de sal­câm poartă în ea toată nădejdea și așteptările unui vis împlinit. Într-adevăr, orice efort este răs­plătit și cine crede reușește!
Dacă ați avut răbdare să citiți până la sfârșit acest text cam ciudat, sper să nu fi râs prea tare de mine. Încercați și dvs. în viața zilnică să vă găsiți bucurii de o asemenea intensitate și veți simți că renașteți! Bucuria e peste tot.
Cu drag,

IRINA