Trufandale rusești, pentru pofticioși - Magazinele Berezka

Ion Longin Popescu
- Cu toate crizele care trec peste el, Bucureștiul visează să redevină Micul Paris, reînviind, cu succes, ofertele rafinate care îl făcuseră celebru în epoca interbelică -

Cine va fi făcut vreodată o vizită în fosta URSS ține minte, mai mult ca sigur, re­țeaua de magazine "Berezka" (Mestea­că­nul), uluitoare prin luxul lor față de sărăcia din jur. Pră­vălii de elită, aprovizionate cu mărfuri occi­den­tale, ele erau destinate exclusiv diplomaților și rușilor care lucrau în străinătate și dispuneau de valută. Se spune că aceste "dollar-shop"-uri erau o amarnică umi­lință pentru omul de rând, care râvnea la bu­nă­tă­țile din vitrină, gustân­du-le doar cu ochii: ca­viar, icre roșii, batog... Du­pă căde­rea URSS, "Be­rezka" a dis­părut. Co­merțul liber a prins con­tur și la Mos­co­va. Dar pentru mai multă si­gu­­ranță, un avocat in­te­li­gent și în­drăzneț, Victor Bakure­­vich, s-a mutat la Sofia și a redeschis, pe criterii ca­pitaliste, celebrul lanț so­vietic "Berezka". De la avo­catură, domnul Baku­revich s-a dedicat business-ului comercial. În pre­zent, are 30 de ma­ga­zine în Var­na și Sofia, câteva vân­zări angro, două depozite și o ca­fenea. A des­­­chis, de ase­me­nea, cen­tre de producție după re­țete rusești, reali­za­te în parteneriat cu fabrici din Bul­garia, dar cu ma­terie primă din Rusia. Și în București există deja 9 magazine. Primul a fost deschis în decembrie 2014, la inter­secția bulevardului Ion Mihalache cu strada Turda. Până la sfârșitul anului, lanțul va avea încă 8 unități, în total 17, cu mult mai multe decât fusese planul inițial. Din 2017, două sau trei orașe mari, pre­cum Cluj-Napoca, Sibiu și Timi­șoa­ra, vor găzdui și ele astfel de maga­zine, al căror nume nu mai există astăzi în Rusia.

Magazinul de lângă casă

Natalia Frol, 24 de ani, lipo­vean­că din Jurilovca, este managerul în­tregului lanț bucureștean de ma­gazine "slave". Li se spune "slave", de­oarece multe pro­duse sunt im­por­tate atât din Rusia, cât și din Ucrai­na, Armenia și Bielo­rusia. Sunt, de­si­gur, și rafturi întregi cu vinuri și șam­panii basarabene, cu alimente litua­niene și estoniene.
Natalia vorbește perfect rusește, dar și românește, așa cum vorbea aca­să, în satul ei. "Nu știu cum a fost Bucureștiul altădată", spune tânăra șefă, "dar pre­zența magazinelor noas­­tre le amintește vâstnicilor de vre­murile trecute, așa după cum măr­­turisesc, cu nostalgie, chiar ei. Nu concurăm cu marile lan­țuri in­ter­naționale de supermarketuri, dar refacem, în felul nostru, maga­zi­nul de lângă casă". O filosofie simplă, cu efect imediat, căutată de nos­tal­gici, dar și de tineri curioși. Ce­rea­le­le, uleiul, pâinea sunt naturale, iar garanția acestui ade­văr o aduce Casa de Comerț "Iarmarka" din re­giu­nea Karelia, vestită, printre altele, pentru pre­paratele de cereale dedicate țărilor europene. Kvas de la Baltika, vod­kă de la "Alkogolinaia Sibirskaia Gruppa", precum și vodka numărul unu în lume, "Piati Ozeor" de la "Omskvin­prom"; sosuri, con­di­mente și gemuri "Ma­heev" (lider de vânzări în Fe­derația Rusă). Și toate astea cu "prețuri ac­ce­sibile, sor­timent bogat, ambalaj atractiv și rețete unice". Peș­tele este luat de la "Baltijos De­likatesai" - pro­ducător de elită, orientat spre export. Laptele conden­sat este cumpărat de la compania "Peno Jvaigides" din Letonia; salamurile de calitate, cu 70% carne, icre­le negre și roșii, peștele sărat și afu­mat, vin de la celebra companie "Mo­nolit", ale cărei produse se rea­lizează după rețete rusești au­ten­tice, cu o cantitate mini­mă de con­servanți și gră­simi ve­getale. Colțunașii de toate felu­rile amețesc cum­pă­rătorii. Este vorba de colțunași cu car­ne, cu brânză, cu cartofi, cu ciuperci, ținuți în congelator. Regula este să-i răstorni în apa clocotită și să-i lași să fiarbă 5-7 minute. Se mănâncă cu smân­tână. Se zice că poți face și acasă aceste bunătăți, dar niciodată nu vor ieși ca la Berezka. Convingerea doamnei Frol este demnă de reținut: "Prin aceste magazine adu­cem bucu­reș­tenilor puțină istorie, puțină cul­tură, un mod original de via­ță. Aducem un colț de Rusie de ca­li­tate".

Suspiciuni și bănuieli

Mai sus de magazinul Uni­rea, pe strada Sfânta Vineri 21 A, care duce spre Hala Traian, te va în­tâmpina un alt magazin Berezka. Șefa, Zenaida Micu, tot o tânără lipoveancă, poves­teș­te despre ze­cile de clienți care trec zilnic pra­gul prăvă­liei. Printre ei se află și o gră­ma­dă de suspicioși, care văd în magazinele Berezka (deși cum­pără cu plăcere din ele) o "armă" prin care, după succesul benzi­nă­riilor "Lukoil", rușii vor să pună stăpânire pe marile orașe din România și din fostele țări comuniste. "Sunt unii clienți", crede Ze­naida, "cărora le vine greu să priceapă că Ro­mânia este iarăși o țară ca­pi­talistă, și comerțul în ea este liber. Ei văd pretu­tindeni capcane ideologice, când, în realitate, e vor­ba de o ofensivă a calității ali­men­tare, așteptată de­mult". De altfel, România e in­va­dată de oferte cu­linare și alimentare din alte țări. "Sunt atâtea res­tau­rante și magazine arabe, li­ba­neze, italiene, franțu­zești etc., încât ai putea crede că Bucu­reștiul nu mai e un oraș pur românesc. Totuși, este! Românii sunt foarte atenți cu tot ce e nou, dar nu renunță la spe­cificul lor, la mămăligă, la puiul fript, la mici sau la mielul la proțap. Berezka le adu­ce aro­me noi, gusturi mi­nu­nate, naturalețe și sim­pli­tate, dar nu-i con­ver­tește la... limba ru­să".
Cel dintâi magazin Berezka este, cum spu­neam, situat pe bulevardul Ion Mihalache nr. 111, colț cu strada Turda. Șeful este Vladimir Guțan, un ba­sa­rabean căsătorit la Bucu­rești, care lucrează "pentru ruși" din noiembrie 2015. Vorbind în numele șefului stabilit la Sofia, spune calm, cu înțelepciune: "Magazinele de aici au un nivel de vânzare mai înalt decât cele din Bulgaria. Practic, cele 9 magazine din București vând peste 40 la sută din volumul tu­turor celor 30 de magazine din Bul­garia". Cum să nu fie mul­țu­mit domnul patron Victor Bakurevich? Deși politica fir­mei este ca tot personalul să vor­bească și rusă și română, re­a­litatea dictează altceva. "Adu­cem basarabeni sau lipoveni", spune Vladimir, "dar viteza de creștere a rețelei Be­rezka în capitala României este rapidă, până la sfâr­șitul anului vom mai avea cel puțin cinci magazine noi. În realitate, am înțeles că magazinele noastre au ceva din ma­ga­zinele Bucureștiului din urmă cu 80-90 de ani, "Micul Paris" interbelic. Este sur­prin­zător, mă bucură acest lu­cru! Când ne vi­zi­tează cei mai în vârstă, par co­pleșiți de emoție, când văd col­țunași (pelmeni) cu car­ne și cașcaval, ori biscuiți de ovăz cu merișoare, ce mai, li se udă ochii de lacrimi". El însuși un nos­tal­gic, Vla­dimir iubește calitatea lucrurilor, a ali­men­telor care stârnesc nostalgii. Comer­țul de succes are nevoie și de un pic de suflet. De emoție. Asta n-ar trebui să ui­tăm.
O luăm de la stânga la dreapta, tra­ver­sând magazinul: bomboane de toate fe­lurile, făcute în fabrici rămase de pe tim­pul URSS; bomboane cu "lapte de pa­săre"; halva din Ucraina, mult prețuită de ruși și de români; suc de mesteacăn din Bielorusia, îmbuteliat primăvara, înainte de înfrunzirea copacilor; pâine neagră de secară "caramelizată" după rețetă ru­seas­că; brânzeturi, salamuri, pește; celebra maioneză din ouă de prepeliță, cu suc de lămâie; icre negre de capellin, creveți și somon sălbatic; halibut din mările nor­dice, fără oase, având atâta grăsime, încât i se spune peștele-unt; lapte acru, ca­ra­melizat (riajenka); cașcavaluri de toate felurile... Nu vorbim de băuturi, de bere neagră la pintă britanică, de spirtoase și vinuri armene și basarabene. Nu vorbim de limonade, de conserve de somon cu mărar, de cutii cu celebrul pește saira, de kvas din cereale, de pateuri de gâscă, de rață, de curcan. Concurența e mare, cum­părătorii sunt tot mai pretențioși, ca­li­tatea este excelentă, și prețul - deseori rezo­nabil, alteori mic, dar uneori as­tro­nomic (la votcă, la halibut, la somon etc.), toate compun un cosmos al Rusiei post-so­vietice, parțial capitaliste, parțial etatiste, parțial tradiționale. În fond, "Berezka" este din nou pe valută. Leul și leva sunt, se știe, valute ale UE. Cu avan­tajul că ac­cesul e liber și nu mai gustă nimeni bu­nă­tățile din galantar "doar cu ochii".

Foto: CORNELIU STĂNCESCU