Câmpul mental și starea de sănătate

Cititor Formula AS
Cancerul este mereu lângă noi

Am ajuns împreună cu soția mea la Sydney, Australia, în iulie 2005, pentru a da o mână de ajutor fiicei noastre, în creșterea copiilor și treburile casei. A trebuit să renunțăm la activitatea profesională, deși eram încă în putere, însă am făcut-o fără ezitare și regrete. Mai mult, odată ajuns, am încercat să-mi continui activitatea, pe cât posibil, având în vedere că soția mea era în prim-planul problemelor casei. La început, nu înțelegeam mai nimic din ce se vorbea în jur, pentru că limba nu semăna deloc cu engleza pe care o știam. Cu timpul, m-am obișnuit însă cu limba folosită, mai ales pe canalele naționale tv, și am fost foarte sur­prins chiar de la început de anunțurile frecvente privind ca­zurile de cancer, o problemă de care eram foarte interesat. Am avut o surpriză, care cu timpul avea să ia proporții, în primul rând datorită faptului că Austra­lia avea statistica privind popu­lația și starea de sănătate (în spe­cial incidența cancerului) foarte bine pusă la punct, pe pe­rioade mari de timp și ușor ac­cesibilă, ceea ce aveam să con­stat că lipsește majorității țărilor dezvoltate. Cu foarte mare greu­tate, am reușit să obțin date similare, însă pe perioade mai mici, din alte țări, deși există o legislație a Organizației Mondiale a Sănătății ce obligă toate statele de a publica datele de incidență a cancerelor. Fiind un împătimit al prelucrării datelor experimentale, am descoperit lucruri foarte intere­san­te, pe care le-am și publicat, pe măsură ce s-au în­chegat în concluzii clare. Pe cei care au curiozitatea și răbdarea de a citi în amănunțime aceste rezultate îi invit să viziteze site-ul menționat la sfârșitul artico­lului. Am avut ocazia de a prezenta aceste rezultate și la câteva conferințe, apoi într-un interviu, și să distri­bui scurte note de prezentare la diverse reuniuni, însă nu am siguranța că ideile au fost destul de penetrante, pe motiv că oamenii care se cred sănătoși nu se gân­desc la risc, iar cei deja bolnavi au mentalul prea blocat pentru a realiza în liniște și tihnă de unde li se trage răul. Pe de altă parte, marea majoritate a oame­nilor care devin pacienți au încredere (de voie și/sau de nevoie) în medicamente și doctori. Este inutil să menționez experiențele neplăcute avute în contactele cu instituții și fundații al căror obiectiv declarat era cercetarea cancerului.
Odată cu aceste rezultate, am sistematizat și un număr mare de cazuri de cancer și diabet, pe care le-am trăit "în direct" în jurul meu. De exemplu, lângă casa din București, în care am trăit 33 de ani (1963-1995), se află o casă în care trei generații la rând au murit toți de cancer, sub ochii mei. Casa este nelocuită de la ultimul deces (1994) deși este într-un cartier (Do­menii) central, cu un rating ridicat pe piața imobiliară.
Concluzia cea mai importantă a acestor studii (multora li se va părea, cu siguranță, ciudată) este urmă­toarea: cancerul este o boală socială, modulată de sex și vârstă, fiind rezultatul relațiilor inter-umane. Altfel spus, cancerele care se dezvoltă pe diver­se organe se declanșează perfect specific pe sex și vârstă. De exemplu:
* la copii și adolescenți până la 20 de ani (cu maxim la 8,9 ± 0,8 ani și preponderent pe popu­lație masculină, PM) sunt cancere de creier și sânge (implicând țesuturi și organe hemato­poietice);
* la 22,7 ± 1,6 ani se declanșează cancerul de sân la populația feminină (PF);
* la 39,1 ± 1,3 ani se produce un maxim al inci­denței de cancer de sân la PF și se declanșează can­cerul de prostată la PM;
* la 57,5 ± 3 ani se ating valori egale ale inci­denței de cancer la PM și PF;
* la 77,7 ± 4 ani se produce un maxim al inci­denței cancerului de prostată;
* cancerul de prostată se declanșează la vârsta la care cancerul de sân atinge incidența maximă;
* cancerul de sân și cel de prostată au incidența cea mai mare în PF și PM, respectiv;
* raportul valorilor globale ale incidenței tuturor tipurilor de cancer peste toate vârstele la PM la valo­rile similare pentru PF este de 1,53 ± 0,35 valoare me­diată pe toate regiunile studiate și este foarte apropiată de numă­rul de aur (1,618...).
Aceste date au fost obținute pe statistici privind incidența anua­lă a tuturor formelor de can­cer, pe perioade de 4-24 de ani, din Australia, Anglia, Scoția, Ja­ponia, Mumbai, USA (toate ra­sele), Canada și Germania. Se observă că incidența și evoluția cancerelor care de­finesc cinetica (me­ca­nismul) cance­ru­lui este practic a­ceeași, indiferent de regiune și stil de viață. Din datele menționate rezultă că dezvoltarea cancerelor reprezintă un proces de ero­ziune socială guvernat de câmpul mental.
Pe baza a numeroase cazuri pe care le-am urmărit direct încă cu mult înainte de instalarea și diagnos­ti­carea acestor boli, am constatat o serie de caracteris­tici pe care este important a le menționa măcar foarte succint:
* Copiii (în special băieții) sunt sensibili în pri­mul rând la câmpul mental din familie, dar și la cel so­cial, ambele favorizând declanșarea cancerelor de creier și sânge, scăderea imunității și apariția aler­gi­ilor, a diabetului, a hepatitelor, problemelor renale etc.
* Femeile intră în problemele vieții mult mai brutal decât bărbații. Se mărită de timpuriu, preluând dintr-odată toată responsabilitatea familiei și a servi­ciului, fiind expuse la hărțuieli de tot felul. Sexul devine o obligație care duce la modificări hormonale și de comportament. Sânul este o atracție pe toată du­rata vieții PM (populație masculină), dar și un subiect tacit de dispută și competiție în PF (populație femini­nă), fiind în final o antenă a semnalelor de interacțiune socială care vor favoriza cancerul.
* Cancerul de prostată apare la vârste tinere, pre­ponderent din cauza unei activități sexuale neadec­vate, iar la vârste înaintate se adaugă și acumularea de chimicale în organism. Activitatea sexuală începe de fapt cu pregătirea mentală a actului sexual. Dacă a­ceas­tă activitate nu este desfășurată și finalizată în mod armonios, între parteneri loiali și care se respectă reciproc, actul sexual se transformă într-o luptă între doi rivali care se dușmănesc. Activitatea sexuală ne­adec­vată și adulterul afectează dramatic mentalul par­tenerului masculin. Cele două contribuții majore amin­tite mai sus definesc aspecte importante ale stilului de viață din comunitatea locală, ceea ce se reflectă în raportul incidențelor de cancer de prostată și de sân.
* Există anumiți factori care favorizează cinetica cancerului. Fumatul și băutul cafelei sunt obiceiuri foarte răspândite, cu efect puternic favorizant. Chimi­calele folosite ca aditivi alimentari și marea majoritate a medicamentelor, pe măsură ce se acumulează în or­ga­nism, duc la modificări ale mentalului. Din păcate, bătrânii, mai ales PM, devin din ce în ce mai depen­denți de medicamente.
Din cazurile pe care le-am analizat direct, marea majoritate a cancerelor apar în colectivitățile profesio­nale unde se dezvoltă competiții bazate pe invidie, minciună, viclenie, lașitate și lovituri sub centură. Toți am trăit și știm aceste aspecte, așa că putem realiza ușor diferența între cum gândim când ne ducem și când plecăm de la serviciu.
Un caz petrecut recent, al unei românce venite în Australia cu soțul și băiatul, este tipic pentru a ilustra acest mecanism. S-a angajat la o firmă importantă, la care ajunsesem și eu, pentru o posibilă colaborare. După o serie de discuții la care a participat și românca, mi-am dat seama de relațiile foarte tensionate exis­tente în acel colectiv. Pe de altă parte, am aflat de la ai mei că românca respectivă începuse să aibă mari probleme în familie, soțul găsindu-și altă parteneră, iar băiatul adolescent, pentru care de fapt făcuse sa­crificiul emigrării, devenise independent și nu prea mai dă­dea pe acasă. Femeia intra­se în poziție de șah-mat, fapt pentru care i s-a declanșat un cancer de plămân și în trei luni a decedat. Am studiat în paralel și diabetul, care are la bază aceeași origine și meca­nism de evoluție, și am putut constata că, de fapt, starea de sănătate/boală este dictată de starea mentală, atât individua­lă, cât și colectivă. În esență, omul, de când se naște, duce o permanentă luptă între mentalul propriu și mentalul social, și deși această luptă pare inegală, resursele umane par să fie inepuizabile în a-și construi sisteme de protecție, astfel că în final se dovedește binecunos­cuta zicală "ceea ce nu te omoară te întărește". Totuși, omul are activ și sistemul de autodistrugere, în perma­nentă concurență cu cel de autoapărare, iar învingă­torul este dictat de liberul arbitru. În ultimii doi ani, medici cu experiență recunoscută au remarcat carac­terul epidemic al cancerului și diabetului, însă fără a explicita această observație în mod riguros științific.

HuPoTest = test mental

Încă din 1967, imediat după căsătorie, am achizi­ționat un aparat de fotografiat pentru a imortaliza momentele frumoase de tinerețe. Am început să deve­lopez singur filmele pe hârtie, mai întâi alb-negru și apoi color. Pentru acestea din urmă, rigorile de timp erau mai stricte și trebuiau efectuate pe întuneric complet. Am fost nevoit, astfel, să măsor mental peri­oa­de cât mai exacte, de ordinul zecilor de secunde, și am constatat că îmi reușea destul de bine. Pentru a mă verifica, am făcut rost de un cronometru digital cu rezoluție de miime de secundă. Tot în aceeași peri­oadă, constatasem că puteam estima ora cu mare pre­cizie, mai ales până în miezul zilei. Coincidență sau nu, constatasem că tot până în ora 12 ziua, puteam să duc la bun sfârșit activitățile planificate. Dacă cumva depășeam această oră, acestea eșuau. Dar activitățile mele erau legate de parteneri din alte colective, iar eșecul sau succesul era de fapt un rezultat și al contribuției activității mentale colective, deci al unui câmp mental.
Cronometrul digital devenise un instrument foarte prețios cu care îmi puteam etalona cronometrul men­tal. Am avut curiozitatea să verific și pe cei din jur și, cu timpul, am stabilit o bancă de date din ce în ce mai bogată, prin care o serie de pa­rametri calculați din aceste mă­surători o comparam cu factori ce defineau comportamentul per­soanelor testate. Într-un in­ter­val de peste 40 de ani, am sta­bilit HuPoTest ca un test mental ce poate fi aplicat cu ajutorul unui calculator personal de ori­cine, prin preluarea unui soft gratuit, de pe pagina mea de internet. Este important de știut că pentru testarea periodică indi­viduală, acest test trebuie efec­tuat în condiții de liniște deplină (fără stimuli și perturbații ex­terne) și de relaxare maximă. Recomand perioada 4-6 dimi­neața, când persoana care se autotestează este după un somn odihnitor, iar câmpul mental so­cial din jur este de intensitate neglijabilă.
Avantajele HuPoTest: a) nu poate fi trucat; b) este un test cantitativ, rezultatele fiind exprimate în valori numerice; c) aplicat în colective unde există riscul de apariție a clusterilor (cazuri simultane) de cancere, poate evalua cu mult înainte riscul de apariție a aces­tora. Precizez din nou: cancerele apar în comunități umane în care se stabilesc pe termen îndelungat anumite relații inter­umane și, deci, în care se va duce această lup­tă între câmpul mental individual și cel colectiv. HuPoTest evaluează obiectiv men­talul individual în contextul câmpului mental înconjurător.

Apa = un senzor al câmpului mental

Apa este o sub­stan­ță cu mare răspân­dire în activitățile u­mane și fără de care viața nu poate exista. Lucrând în cercetare chimică, am început să studiez proprie­tă­țile apei și a soluțiilor apoase din 1983, când mi-am construit un calorimetru foarte sensibil și versatil, prin care evi­dențiam interacțiunea apei cu diverse alte substanțe și tranziții ale stărilor de agregare. În general, procesele de transformare sunt dependente de temperatură, prin binecunoscuta lege Arrhenius care, în câteva cuvinte, afirmă că viteza de transformare a unui proces scade sau crește exponențial cu temperatura. Procesele de­pendente de temperatură sunt însoțite de efecte calo­rice, adică absorb sau cedează căldură, fapt ce face ca evoluția acestora să poată fi ușor de evidențiat canti­tativ, prin instrumente calorimetrice. Am reușit să construiesc numeroase astfel de instrumente și să studiez, de asemenea, multe procese de transformare, iar rezultatele au fost publicate în reviste de circulație internațională. Din 2006, când eram deja în Sydney, mi-am propus să reiau studiul apei, folosind o serie de materiale, instrumente și componente electronice, pe care le luasem din București. Motivul era că nu puteam să beau apă de la robinet de aici din Australia, și mult timp am avut probleme până când am găsit un înlocuitor. Am reușit să construiesc o serie de calori­metre prin care să evidențiez cristalizarea apei în condiții de repetabilitate, succesiv îmbunătățite. Era o problemă care persista, și anume: transferând o picătură de apă de la temperatura camerei la diverse temperaturi sub 0°C, cristalizarea se producea după perioade de timp (timp de inducție, ti) care nu as­cul­tau de legea Arrhenius. Am fixat mereu aceeași tem­peratură (-20°C), m-am asigurat că condițiile experi­mentale sunt înalt repetabile și am repetat de nenu­mărate ori experimentul, obținând valori foarte dife­rite. În mod clar, exista un parametru (potențial) mult mai puternic decât temperatura care guverna procesul de cristalizare al apei. În majoritatea cazurilor, efec­tuam aceste experimente dimineața, când eram singur acasă, într-un cartier foarte liniștit, în cursul săptă­mânii. În aceste condiții, ajunsesem să obțin valori și de ordinul 300 ± 100 s, iar când intra în casă restul familiei de la serviciu, va­lo­rile ti săreau peste 3000 s, adică procesul era practic inhibat. Valorile ti obținute sâm­băta și duminica, chiar singur acasă fiind, erau mai mari și mai disperse decât dimineața, în cursul săptă­mânii, aceasta deoa­rece ve­cinii, chiar la oarecare dis­tanță, erau în agitație do­mes­tică în weekend. După numeroase experimente în decurs de câțiva ani, am început să observ clar, cum câmpul mental, chiar de la distanță mare, dar ca rezul­tantă a unei populații nu­me­roase, poate influența va­­lorile ti. Am efectuat experimente în perioade de 1-3 săptămâni, în care eram singur acasă, pentru a elimina contri­bu­țiile restului familiei, care puteau fi puternic fluctuan­te, și am constatat că, în timpul zile­lor de lucru, ti prezintă o variație de tip Gauss, cu un maxim pe intervalul orelor 16-18, când un segment masiv de populație iese de la serviciu. În acest inter­val de timp, toate locurile publice sunt aglomerate și activitatea men­ta­lă este maximă. Câmpul mental rezultant este al unor activități mentale indi­vi­dua­le orientate aleatoriu. Este im­portant de re­marcat că în in­tervalul 8-10 di­mineața, se pro­duce aceeași a­glomerație, cu aceiași oameni ce se duc la lucru, însă, după cum am menționat mai sus, activi­tatea mentală este mult restrânsă și focalizată pe pers­pectivele în­datoririlor de ser­viciu.
Experi­men­te oarecum asemă­nă­toare, cali­ta­ti­ve, nu cantitative, a efectuat un co­lectiv din Japo­nia, condus de Masaru Emoto (ușor de găsit pe internet). Aceștia au constatat că apa din diverse regiuni sau supusă la tratamente mentale prin indivizi care exprimau diverse stări emo­ționale cristalizează în forme diferite. Homeopatia are la bază o experiență solidă, fiind explicată în termenul general de "me­morie a apei". Conform rezultatelor descrise mai sus, această memorie este transmisă prin câmpul mental.
În concluzie: stabilirea naturii și intensității câmpului mental dintr-o comunitate umană poate evalua starea de sănătate din acea comunitate.
Studiile amintite în acest material sunt publicate în mod amănunțit în revista GDF Databanks Bulletin (ISSN 1453-1674), înregistrată la Biblioteca Națio­nală a României, National Library of Australia și postate pe internet.

Dr. fizician GHEORGHE DRĂGAN

e-mail: [email protected], www.gdfdatabanks.ro