Fotogramele unei sărbători uriașe: Jocurile Olimpice de la Rio de Janeiro

Ciprian Rus
Rio și eroii săi

Cu cinci medalii (una de aur, una de argint și trei de bronz) în loc de șapte-opt promise, și cu o clasare pe locul 47 în clasamentul pe națiuni, Rio de Janeiro 2016 ne-a dat, nouă, românilor, mai puține motive de bu­curie decât ne-am fi așteptat. Du­pă ce ediții la rând, Nadia Comăneci, Elisabeta Lipă și Ivan Pațaichin (ca să numim doar trei dintre zecile de medaliați) ne-au răsfățat cu perfor­manțe și cu prestații care mai de care mai entuziasmante, Jocurile din acest an ne-au reamintit dictonul olimpic potrivit căruia "important e să participi". Adevărul este că cei 100 de sportivi români de la Rio s-au luptat din răsputeri pentru me­dalii, iar ieșirea în lacrimi, de pe tatami, a judokăi An­dreea Chițu, după ce luptase pentru bronz, deși avea liga­mentele încrucișate rupte, dintr-o luptă anterioară, ră­mâne una dintre amintirile cele mai emoționante ale Olimpiadei, alături de lacri­mile de bucurie din ochii fetelor echipei de sabie, în momentul intonării imnului României. Dincolo de ratări, de controverse și de medalii, olimpiada braziliană a oferit din belșug pasiune și emoție, a confirmat câteva mari nu­me ale lumii sportului și a adus în lumina rampei o nouă generație de vedete. Am ales doar câteva dintre momentele și numele care merită reținute după Rio 2016.

Tușa de aur a Anei-Maria Popescu

Cel mai bun moment al Ro­mâniei de la Jocurile Olim­­pice, finala câștigată de echipa de spadă fete (Si­mo­na Gherman, Ana-Maria Po­pescu, Simona Pop și Lo­redana Dinu) s-a suprapus peste unul dintre cele mai spectaculoase momente de la Rio de Janeiro. La sco­rul de 43-38, când mai avea nevoie de doar o tușă pentru câștigarea aurului, Ana-Maria Popescu a în­cer­cat un procedeu foarte pretențios în lumea scrimei, lovirea adversarului în cască, din săritură. Anei i-a ieșit de minune mișcarea, iar lovitura sa de aur, surprinsă de fotoreporteri, a făcut înconjurul lumii. După ce, cu câteva zile înainte, dezamăgiseră în competiția individuală, fetele și-au luat revanșa cu vârf și îndesat și au adus prima medalie și singurul aur de la Jocuri pentru delegația ro­mână. Inspirați de exemplul scri­merelor, halterofilul Gabriel Sîn­crăian (bronz), fetele din barca 8+1 de la canotaj (bronz), tenismenii Horia Tecău și Florin Mergea (ar­gint la dublu) și luptătorul Albert Saritov (bronz) au salvat reputația sportului românesc.

Cecenul, calul arab și Mercedesul

Ultima medalie a României la Rio, în ultima zi de concurs, a fost obținută de cecenul Albert Saritov, recent naturalizat de către țara noastră, printr-o procedură specia­lă, aprobată de gu­vern. Bronzul lui Saritov are în spate o poveste cât se poate de spu­moasă. Al­bert ar fi trebuit să con­cureze pentru Rusia, însă, când și-a dat seama că n-o să fie selecționat, a accep­tat să concureze pen­tru România. "N-a fost însă ușor să-l con­vin­gem. Pre­șe­dintele Cece­niei, Ram­zan Kadârov, a intervenit personal pe lân­gă Saritov. Kadârov i-a explicat că indiferent pen­tru ce țară concurează, o medalie la Rio va repre­zen­ta un ex­traor­dinar câș­tig pentru el ca sportiv, dar și pentru Cecenia. Kadârov i-a făcut și o promi­siune lui Saritov. I-a spus că dacă ia titlul olimpic îi dă un Mer­cedes S-Klasse, un cal arab și 10 kilograme de aur!", po­vestește Răzvan Pârcă­lab, președintele Federației Ro­mâne de Lupte. Saritov nu a luat aurul la Rio, dar pro­mite să-l ia la Tokyo, peste 4 ani!

Mister Olympia: Michael Phelps

Cu cele cinci meda­lii de aur și încă una de argint, înotătorul ameri­can Michael Phelps a devenit cel mai me­da­liat sportiv din istoria Olim­piadelor, cu 28 de me­dalii, dintre care 23 de aur! Imbatabil în bazin, Phelps a avut, în ultimii ani, mari pro­ble­me în viața personală. Confruntat cu o depre­sie pu­ternică, el a câștigat cea mai importantă bătălie, cea cu el însuși, și a revenit în plină formă la Rio de Janeiro, după doi ani de absență!

Zâmbetul lui Usain Bolt

În momentul de față, un singur atlet din lume e în stare să pună în discuție supremația olimpică a lui Michael Phelps. Iar cel care o face are un mod cu totul și cu totul special de a ieși în evidență. Numele lui este Usain Bolt. Sprinterul jamai­can și-a asigurat, și el, locul, în istoria sportu­lui, prin a treia triplă de aur pe care a reușit-o, la a treia ediție con­secutivă a Jocu­rilor Olim­pice: aur la 100 de metri, aur la 200 de metri și aur cu ștafeta de 4x100 de metri. Recordmanul mondial la 100 și 200 de metri a făcut spec­tacol la Rio, terminând fie­care dintre curse, preocupat mai mult să le zâmbească fotoreporterilor, decât de adversarii care veneau din urmă. Zâmbetul său contaminant rămâne marca dis­tinctivă a Jocurilor de la Rio!

Să nu renunți niciodată!

Americanca Abbey D'Agostino a alergat aproape jumătate din distanța probei de 5.000 de metri după ce, la o căzătură în plutonul aglo­merat, și-a rupt ligamentele încrucișate de la genunchi. Imediat ce s-a ridicat de jos, Abbey a sărit să-i dea o mână de ajutor atletei Nikki Hamblin, căzută și ea. Pe când să-și reia cursa, a simțit că lovitura pe care o suferise e foarte gravă și s-a prăbușit, în lacrimi, pe pistă. A venit rândul lui Hamblin să o ajute pe Abbey D'Agostino și să o încurajeze. Americanca a continuat să alerge, șchiopătând, cele patru ture de pistă rămase, în aplau­zele spectatorilor, și a părăsit arena olimpică în scaunul cu rotile.

Forța Simonei Biles și grația pierdută a Nadiei

Nimeni nu și-ar fi imaginat, la Montreal, în '76, că grația cu care Nadia Comăneci făcea istorie în gimnastică, blocând tabela de marcaj și amuțind o lume întreagă, avea să devină la rândul ei istorie, zece olimpiade mai târziu. Dar Simone Biles, noua stea a gimnasticii mon­diale, e total opusul Nadiei. Cu alura sa de sportivă ieșită de la sala de haltere, tânăra gimnastă americancă este mai rapidă, mai puternică și mai atletică decât a fost și e orice altă gimnastă. La prima ei participare la Jocurile Olimpice, micuța Simone (1,42 înălțime) a făcut față cu brio uriașei presiuni puse pe umerii săi și a câștigat patru medalii de aur și una de bronz.

Neymar, aurul la singurul sport care contează în Brazilia

Adâncită într-o gravă criză economică și politică și ruptă în două în privința organi­ză­rii unor Jocuri Olimpice la costuri exor­bitante, într-un oraș cu favele pline de săraci, Brazilia avea o singură motivație comună la Rio 2016: câștiga­rea de către echipa olimpică de fotbal a medaliei de aur, singura care-i lip­sea din palmares repre­zentativei "carioca". Spe­cial pentru acest motiv, superstarul Ney­mar s-a învoit două luni de la FC Barcelona, pentru a-și conduce colegii la victo­rie. A me­ritat, pentru că el a marcat golul Brazi­liei în finala cu Germania, și tot el a transformat lovitura de departajare decisivă, după ce nemții egalaseră, iar meciul intrase în prelungiri.