Posibilitatea ca oameni care nu se cunosc personal să dialogheze în timp real în scris în ciuda distanței, să-și descopere afinități, să-și facă mărturisiri și să caute împreună răspunsuri la întrebări existențiale părea, în îndepărtata mea tinerețe, științifico-fantastică (la fel ca multe alte minuni ale progresului tehnologic accelerat, familiare noilor generații). Când doi scriitori buni, cu îndelungată experiență de viață, lecturi și scris, se întâlnesc "în rețea" și se îmbarcă împreună pentru o călătorie imaginară în largul marilor teme omenești, convorbirile lor depășesc particularul și interesează pe oricine. Monica Pillat e în primul rând poetă, dar și profesoară universitară de literatură, eseistă, îngrijitoare devotată a unor ediții din opera tatălui ei, Dinu Pillat, din corespondența familiei, din picturile bunicii, Maria Brates-Pillat. Cu toate nedreptățile strigătoare la cer suferite de ai ei în anii dejismului și a faptului că valoarea ei profesională ar fi făcut-o competitivă oriunde, Monica a ales să-și urmeze destinul în țară, unde volumele ei de poezie (cel mai nou, "Duet în alb", apărut anul acesta), de memorialistică, de studii literare și proză sunt apreciate, iar ea - îndrăgită de cititori. Radu Ciobanu (n.1935), timișorean cu studii la Cluj, e prozator. Bibliografia lui însumează peste 20 de titluri, majoritatea romane, unele publicate în mai multe ediții, ceea ce spune ceva despre calitatea și succesul lor, dar și despre puterea de muncă a romancierului profesionist, care a locuit la Deva până în 2009, când, după pierderea soției, s-a mutat în Germania, alături de fiică. Poeta și prozatorul, care se știau doar din cărțile lor, decid să caute împreună, prin inefabilul stărilor sufletești, printre amintiri și în pagini din marea literatură, sensuri și coagulări, soluții izbăvitoare de suferință, surse de bucurie. Frumusețea cărții rezidă în ceea ce descoperă în comun, dar și în ceea ce îi diferențiază, mai ales că amândoi intră cu deplină sinceritate "în lumea nevăzutelor, a gândurilor, a revelațiilor, a temerilor și nădejdilor". Faptul că poeta e credincioasă practicantă, că în religie își găsește consolare și speranță, iar prozatorul e mai curând agnostic, raționalist, face dialogul și mai pasionant. Ca și tatăl ei, pe care credința îl ajutase să supraviețuiască în lunga detenție, Monica Pillat e convinsă că a trecut cu bine de marea cumpănă a unei boli grave întărită de puterea rugăciunii și de încrederea în Cel de Sus. Ceva similar i se întâmplase și scepticului Radu Ciobanu, chiar de două ori, dar învinsese răul prin forța răbdării și prin devotamentul fără margini al soției, Nicoleta. Luminoasă, sensibilă, capabilă de trăiri ezoterice și revelații, poeta acceptă raționalitatea partenerului de dialog în relația lui cu "nevăzutele" și fiindcă ambii știu ce înseamnă suferința morții unor oameni mult iubiți, sunt de acord că cei dragi fac parte și după dispariție din ființa noastră, ne însoțesc pretutindeni. Acest adevăr ca și altele îi aduc împreună. Fiecare povestește (atât de bine!) experiențe particulare, confesează trăiri, face apel la opere literare pentru a-și argumenta subtil ideile, iar plăcerea cu care comunică nu îl lasă pe cititorul cărții să fie doar spectator la o conversație având ca numitor comun misterul creației artistice, căruia ambii și-au subsumat viața. Semnificațiile "schimbului de experiență" între Monica Pillat și Radu Ciobanu ne implică pe fiecare dintre noi, cu sufletul și mintea.