IOAN SZABO - "Vreau ca la noi să existe aceleași condiții ca în Austria și Elveția"

Primarul comunei Șanț, jud. Bistrița-Năsăud

Comuna Șanț (județul Bistrița-Năsăud) este amplasată pe valea Someșului Mare, la gra­nița Transilvaniei cu Maramureșul și Bu­covina. O zonă liniștită și neîntrecut de frumoasă, în care calmul ardelenesc e la el acasă, la fel ca și bucu­ria lucrului bine făcut. La alegerile locale din iunie 2016, prezența la vot a fost una record: peste 80 la sută. Din care, cu aproape 77 la sută din voturi, Ioan Szabo (PSD) a fost ales în funcția de primar, pentru al doilea mandat consecutiv. Inginer silvic, do­me­niu în care a activat mai bine de 30 de ani, Ioan Szabo și-a dorit această funcție, pentru că a simțit, la un moment dat, că șănțenii merită mai mult decât li se oferise până atunci. A făcut ceea ce poate prea pu­țini edili mai fac în ziua de azi: nu și-a pus speranțele doar în oameni, ci și în Dumnezeu. Pe care-l evocă mereu, cu smerenie și cu convingerea că numai cu un astfel de ajutor se poate merge mai departe.

"Nu promit ce nu pot să fac"

- Ați lucrat o viață în domeniul silvic, și ați re­nun­țat, pentru a candida la alegerile comunale din co­muna Șanț. Ce v-a făcut să coborâți din munți și să vă doriți munca de birou, fie ea și a unui primar?

- Începuse să nu-mi mai placă ceea ce se întâmpla în comună. Era mult de făcut, dar lucrurile au stagnat, ani la rând. Și atunci am decis să încerc. Mi-am dorit, în 2012, să schimb fața comunei, pe toate planurile, eco­nomic, social, cultural, agricol, al învățământului. Eu știam că în comuna Șanț sunt oameni gospodari, harnici, care prețuiesc valorile și frumosul, în casă, în curte, unde-și desfășoară activitatea zilnic. Dar asta nu se prea vedea, din păcate.

- Ce promisiuni le-ați făcut alegătorilor, în 2012, și câte din ele au devenit, între timp, realități?

- Nu promit ce nu pot să fac. Pentru că, dacă apuc să promit ceva, fie și pripit, îmi onorez promisiunea, duc lucrul la bun sfârșit, chiar dacă asta presupune, uneori, mari sacrificii. Sunt multe pro­iecte pe care mi-aș dori să le realizez mâine, dar nu se poate. Pe de altă parte, mă uit la alții, la alte co­mune din zonă, și văd că nu reușesc să rea­li­zeze ceea ce noi am făcut în­tr-o pe­rioadă scur­tă. La Maieru, de e­xemplu, care are, ca număr de lo­cui­tori, dublu față de comuna Șanț, din 2000 li se tot pro­mi­te că vor avea apă și cana­li­zare, dar nici acum nu s-a rea­lizat. Noi suntem în stadiu avan­sat, din acest punct de vedere.

- Adică?

- În campanie, una dintre pro­mi­siunile importante pe care le-am făcut a fost aceea a realizării infra­struc­turii apă-canal. Proiectul inițial a fost res­pins, pentru că nu exista o dovadă a pro­prietății comunei pe sursa de apă. L-am refăcut, am găsit surse de apă foarte bune în perimetrul cadastral al comunei, două izvoare de apă sub­te­rane. Lucrarea tocmai a fost fi­nalizată zi­lele acestea. Sunt mulțumit. Sănătatea unei comu­nități depinde, în mare măsură, de apă și de canalizare.

Pădure, dragă pădure!

- Comuna dvs. se află într-o zonă cu foarte mul­te păduri, dvs. înșivă veniți din acest domeniu. Care este situația lor? Sunt decimate, ca în majoritatea ju­dețelor?

- Comuna Șanț este una dintre cele mai bogate co­mu­ne din județul Bistrița-Năsăud, pentru că bene­fi­ciem de 11.000 ha pădure, întabulate, suntem pro­prie­tari de drept. În plus, conform legilor 1/2000 și 18/1991, per­soanele fizice beneficiază, la nivelul comunei, de 257 ha pădure. Toți acești proprietari au încheiat un contract cu Ocolul Silvic "Izvorul Someșului", aflat sub directa îndrumare a Consiliului Local Șanț și, ast­fel, contra unei taxe de 40 lei/an, le sunt asigurate ser­vi­ciile de pază și punere în valoare a acestor păduri.

- Tăierile abuzive și ilegale de pădure sunt deja alarmante, la nivelul întregii țări. Vă confruntați și aici cu astfel de probleme? Am văzut o mare su­pra­față de pădure aproape virgină, în drumul spre Su­hardul Mare.

- Din fericire, noi nu avem deloc astfel de pro­ble­me în zonă! Am impus măsuri de respectare a Co­dului Silvic. Am avantajul că vin din acest domeniu și știu toate măsurile ce trebuie luate pentru o bună con­ti­nui­ta­te a acestei bogății naturale. Pădurea este o valoare din punct de vedere economic, dar și de me­diu, de să­nă­tate. Iar prin măsurile luate, am reușit să evităm să-i punem pe oameni în situația de a fura lemn din pădure.

- Ce fel de măsuri? Poate le vor folosi și-altora de exemplu...

- Am reușit să ne folosim de exploatarea lemnului și la nivelul rezolvării unor probleme sociale. Am fă­cut o promisiune importantă: că pensionarilor peste 61 de ani și celor care au un venit lunar sub minimul pe economie le vom asigura câte 5 m steri de lemn de foc (fag)/familie. Nu ajung, dar e un ajutor im­por­tant, fiindcă aici e zonă de munte, iar iernile durează câte 4-5 luni. Le mulțumesc tuturor celor ce m-au sprijinit în acest demers și-i mulțumesc lui Dumnezeu că am reușit să mă țin de promisiune! Iar dacă tot vor­bim de lemn, trebuie să vă spun că am decis, printr-o hotărâre a Consiliului Local, să acordăm tinerilor căsătoriți, sub 40 de ani, lemn pentru construcția de case. Este vorba de câte 65 mc lemn (molid) la drum auto, pentru care beneficiarii plătesc maximum 3500 de lei. Dar cu acest lemn își pot ridica o casă!

- Ca să se poată ajunge la păduri, e nevoie de drumuri, fie ele pentru exploatare forestieră, fie pentru turiști. Care e starea acestora?

- Ceea ce aparține, administrativ, de comuna noas­tră, am încercat să amenajăm cât mai bine. Doar la drumurile județene, evident, nu putem interveni sub nicio formă, deși am avea mult mai multe beneficii, dacă starea drumurilor în zonă ar fi mai bună. Dar nu depinde de noi. Noi am asfaltat, între 2012-2016, trei seg­mente de drum: Măria Mare, Măria Mică, Șa­ram­pău. Acum asfaltăm drumul comunal ce leagă drumu­rile forestiere de drumul național. Avem peisaje deo­se­bite aici, comuna noastră e amplasată la poalele Mun­ților Rodnei, de aceea mă străduiesc să o dezvolt la nivelul unităților administrativ-teritoriale din UE, să existe și aici aceleași condiții ca în Austria și El­veția. Putem să ne îndreptăm atenția către o dezvol­tare co­rec­tă, pe toate planurile, a comunei, deoarece bene­fi­ciem de surse de finanțare importante. Dacă în 2011, Ocolul Silvic aducea bugetului local 3,450 miliarde lei vechi, acum aduce 25 de miliarde.

"Tinerii sunt ambasadorii comunei"

- Mi-ați vorbit de sprijinul acordat celor în vârs­tă și tinerilor. Cât de implicat sunteți în viața celor mai mici, a elevilor? Care sunt condițiile în care învață?

- În iarna anului 2011-2012, sistemul de încălzire al școlii cu clasele I-IV nu a funcționat. Știu cât de greu a fost, elevii trebuiau să stea în bănci, îmbrăcați gros, toată iarna. Acum, defecțiunile au fost reme­dia­te, iar școala beneficiază de lemne de foc în cantități su­ficiente, pentru a se asigura încălzirea întreaga iar­nă. Și în satul aparținător, Valea Mare, și în Șanț, am cons­truit câte o grădiniță. Despre cea din Șanț, pre­ședintele Consiliului Județean Bistrița, Radu Mol­do­van, a spus că e una dintre cele mai frumoase pe care le-a văzut în viața lui.

- Învățământul, educația, nu înseamnă, însă, doar ziduri și lemne de foc...

- E adevărat! Altă promisiune pe care am reușit să o onorez a fost cea de susținere a elevilor de liceu și a studenților, prin burse. Astfel, oferim lunar câte 10 burse, în valoare de 250 lei fiecare, primilor cei mai buni elevi de liceu, iar studenților aflați la cursuri de zi, câte 400 lei lunar. Copiii sunt motivați, se stră­du­iesc să obțină rezultate bune. În plus, elevii care fac liceul în Bistrița și în Năsăud beneficiază de transport gratuit, asigurat de primărie. Duminica după-amiază, mi­crobuzul îi duce la liceu, acolo stau peste săptă­mâ­nă la internat, iar vinerea sunt aduși înapoi. Era foarte greu pentru ei, iarna, primăvara, când e vremea urâtă. E mare lucru că nu mai stau aiurea prin oraș! M-am gândit că trebuie să facem ceva și pentru ei, pentru că ei sunt ambasadorii comunei. Prin cum învață, prin activitatea pe care o vor desfășura pe unde vor merge, vor putea reprezenta comuna la adevărata valoare. Și o vor prezenta cu inima, ținând minte locurile unde s-au născut.

"Teatrul «Nescris» din Șanț, marcă înregistrată"

- Șanțul e celebru în lume, printr-o întâmplare ne­maiîntâlnită pe altundeva: trupa de teatru «Ne­scris», cu o vechime considerabilă în muncă...

- Trupa de Teatru Nescris "Constantin Iugan" fiin­țează în comună din anul 1970, deși se pare că mani­fes­tări similare au fost, în zo­nă, chiar cu mult mai mulți ani îna­inte. Actorii sunt țărani și ceea ce joacă pe scenă sunt întâmplări reale, fie re­cen­te, fie trans­mi­se ca atare, de la generațiile mai în vârstă. Am reu­șit să fa­cem din această trupă marcă înre­gistrată, toc­mai pentru a evita eventuale neplăceri ce ar putea să apară, la un moment dat, în această zonă.

- Un aspect, de asemenea, inte­resant este acela că, în chiar centrul comunei, sunt amplasate toate cele patru biserici/case de rugăciune ale cultelor existente în comună: Biserica Ortodoxă, Biserica Greco-Catolică, Biserica Penticostală și "Martorii lui Iehova"; în mijlocul lor, clădirea Pri­măriei!

- În 2012, aici existau doar biserica ortodoxă și cea penticostală. Am încercat să păstrez un echilibru în­tre toți creștinii din comună, pentru a nu crea frus­trări și nemulțumiri. Să fie un climat pașnic și înțe­legere între ei. Alegerea o face fiecare creștin în parte și Dumnezeu ajunge pentru toți. De aceea, am acordat atenție și greco-catolicilor, și adventiștilor, pe care i-am sprijinit să-și ridice biserici.

- Ce anume vă nemulțumește, în relațiile cu alte instituții ale statului?

- Mă nemulțumește faptul că nici la nivelul Con­si­liului Județean, nici la cel al Prefecturii, al autori­tă­ților naționale, nu există instituții de îndrumare, ci doar de control. Nu ne spune nimeni ce avem de fă­cut, nu ne învață. Toți vin în control și ne critică pen­tru ce nu am făcut. Nimeni nu ascultă vocea de jos, a celui care lu­crează efectiv și care trebuie să jongleze mereu ca să nu încalce reguli care sunt, de multe ori, aberante, emi­se de persoane care n-au nicio legătură cu realitatea din teren.