Mai târziu, vă mulțumeam în gând că existați. Vă descopeream acolo unde nu mă așteptam: în tren, în autobuz, în vorbele celor care așteptau alinare în policlinici, printre elevi, chiar într-o biserică unde un părinte le citea din revistă unor copii despre Iisus. Și-am înțeles și mai adânc nevoia și dependența de dvs. atunci când, după ce am născut cea de-a doua fetiță și, într-o luni dimineața, primul lucru pe care am dorit să-l am alături de mine a fost revista "Formula AS". Îmi intrase în inimă și în suflet, îmi intrase în sânge.
Colecția mea se află la loc de taină și cinste și nimeni nu îndrăznește s-o tulbure. Iar clipele de întâlnire cu paginile sunt un adevărat ritual. Ați reușit ceva ce foarte puțini au izbutit în zilele nezilelor noastre: ați creat lumina și frumosul. Deși par sinonime, la dvs. ele sunt una și înseamnă CREAȚIE. Vă mulțumesc.
Ne-ați vorbit despre viață, despre putere și durere, despre dragoste și voință, despre pasiune și reușită, despre Dumnezeu și iad. Din toate, noi, cei care vă citim, am început să credem că se mai poate. Că treizeci de arginți sunt tot mai neajunși pentru Iuda, că dincolo de suferință poate fi speranță, că deșertăciunea este un scurt popas pentru aflarea propriei identități, că Golgota nu poate fi urcată cu spinii urii, iar Raiul poate fi dobândit chiar și după decepții târzii.
Oamenii vă mulțumesc, vă bucură cu bucuria lor. Celor însetați le-ați dat să bea, celor flămânzi le-ați dat să mănânce, celor bolnavi le-ați dat speranță, pe cei goi i-ați îmbrăcat, pe cei străini i-ați găzduit, le-ați adus izbăvire celor închiși, iar pe cei rătăciți i-ați strămutat în rostul curajului de a fi. Pentru toate astea, mi-ați amintit de un gând rostit cândva de Luceafăr: "Cel mai frumos dintre toate câte sunt frumoase este sufletul frumos!". Păstrați-vă neîntinat sufletul, și lumea va fi a dvs.
Cu admirație și respect,
IANCU EMANUELA - Piatra Neamț