Și chiar de la el, Prince, geniul muzicii pop, a învățat Nik cât de important este ca pe lângă talent să ai și o prezență scenică "aparte". Așa se face că la vârsta de 27 de ani (o vârstă la care alte femei fac copii), muziciana americană, pe lângă chitara la care cântă, poartă și o creastă pe creștet, un mohawk amerindian, colorat și extravagant. Dar aspectul ei pitoresc este doar un dans de păun. Atrăgătoare cu adevărat, pe lângă îndemânarea de-a cânta la chitară bas, Nik are și o voce puternică de cântăreață soul.
De la gospel la chitara bas
Nikki West s-a născut pe 26 ianuarie 1989, în Phoenix-Arizona, într-o familie numeroasă. Tatăl ei, chitarist de meserie, le-a insuflat tuturor copiilor dragostea pentru muzică. Mai toți au învățat să cânte, iar pe lângă lecțiile de muzică, împănate cu jazz și rock, au mai studiat și muzică gospel, direct în corul bisericii. Niciunul nu a făcut excepție, Nik a fost singurul copil al familiei care s-a îndreptat spre chitară, iar tatăl ei a încurajat-o cu dragă inimă. La 13 ani, ea își forma prima trupă alături de trei dintre surorile mai mari, care își împărțiseră tobele, vioara și clapele. Tot la acea vârstă a auzit pentru prima dată melodia lui Michael Jackson "You Wanna Be Starting Somethin'", și s-a îndrăgostit iremediabil de chitara bas. Pentru că era una dintre favoritele tatălui ei, fiind și cea mai studioasă dintre copii, acesta i-a făcut imediat pe plac și i-a împlinit visul, contra a 50 de dolari, dintr-un magazin de amanet. Au fost niște bani investiți cu mare folos, chiar dacă uneori Nik s-a îndoit că a făcut cea mai bună alegere. "Am crescut cântând în corul bisericii, și de aceea băieții din liceu nu mă lăsau niciodată să cânt cu ei. Voiau un băiat ca să cânte la chitară în trupele pe care le formau, și nu o fată. Într-o zi, m-am dus să mă plâng la tata și i-am spus că o să renunț la chitara bas, că nimeni nu mă ia în serios, pentru că sunt doar o fată, «singura din lume care cântă la instrumentul ăsta», după cum mă tachinau ei. Iar tata mi-a spus calm că nu toți băieții ăia care azi cântă la chitară bas or să facă și o carieră de succes și că niciunul din ei nu este la fel de talentat ca mine. I-au sărit în ajutor și câțiva dintre prietenii lui, muzicieni, care mi-au promis că or să mă angajeze în trupele lor, dacă îmi perfecționez chitara. Așa că, mulțumesc dragă tată că nu m-ai lăsat să renunț!", spunea ea într-un interviu.
Pasiunea lui Nik pentru chitară a însemnat însă și o serie de renunțări, căci tot în adolescență și-a descoperit și patima matematicii. A avut doar note maxime în toată perioada liceului, excelând la matematică și fizică. Adesea, la rugămintea profesorilor, și-a ajutat colegii de clasă și i-a meditat. La finalul liceului, a primit mai multe oferte de bursă, pentru a-și continua studiile în domeniul matematicii, dar ea a ales muzica. Până să reușească să-și înregistreze primul album, Nik și-a câștigat existența pozând ca fotomodel pentru niște firme de jeanși.
Atunci când norocul îți surâde
Cel care a ajutat-o să se afirme, uimit de marele ei talent interpretativ, a fost Dave Stewart, de la Eurythmics. "Am lucrat până acum cu mulți artiști: cu John Mayer, Glen Ballard, Prince... Mi-a făcut plăcere să lucrez cu toți. Prince era un model pentru mine încă înainte de a-l cunoaște. Dar cel mai special dintre toți a fost și rămâne pentru mine Dave Stewart, căci el a simțit imediat talentul meu și mi-a acordat o șansă uriașă, atunci când nimeni nu știa cine sunt", se confesa Nik. Și, într-adevăr, Dave i-a propus să cânte alături de el pe scena din Los Angeles, în 2010, într-o serie de concerte, chiar dacă Nik nu lansase până atunci niciun album și era, pur și simplu, o necunoscută.
Abia în 2012, artista de culoare a debutat discografic cu "Just In The Nik Of Time", album ce s-a bucurat de mare succes. Pe melodiile cuprinse în el și-a încercat pentru prima dată și calitățile vocale. "Producătorul meu m-a încurajat și mi-a zis că am o voce foarte bună, pe care ar trebui s-o folosesc, ca să-mi fac muzica cât mai accesibilă celor ce mă ascultă. ?n primă fază, nu am fost foarte încântată de idee, apoi, aproape de sfârșitul înregistrărilor, am descoperit că îmi cam place să cânt și din gură", povestea Nik. Reușita albumului a fost cu mult peste așteptări. Imediat după lansare, a fost contactată de muzicieni cunoscuți, dornici să colaboreze cu ea. "Când te trezești într-o zi că te caută din senin Prince și directorul muzical al lui Michael Jackson (Michael Bearden), să știi că viața ți poate schimba radical!", spunea ea. Și nu i-a vrăjit doar pe ei, ci și pe mulți alții, printre care și pe Steven Tyler, de la Aerosmith - "Am simțit energia fetei ăsteia încă din primul moment, când am fost în prezența ei", spunea Steven, uimit de-a dreptul.
Anul acesta, în luna iulie, Nik a lansat un nou disc, cel de-al doilea din cariera ei - "Say Somethin'". Bucuria lansării lui i-a fost umbrită de moartea lui Prince. "Când am aflat vestea morții lui, am fost pur și simplu doborâtă de durere. ?mi pare atât de rău. ... Cred că a fost ultimul mare talent dintr-o generație. O adevărată legendă. ... Nu a încercat nicio clipă să mă modeleze într-un fel anume. Doar m-a încurajat să fiu eu însămi. M-a sfătuit să nu renunț de tot la dragostea mea pentru matematică. Era genul de om care se implica în mai multe proiecte deodată și îi și reușeau. Un adevărat geniu. Când am vorbit cu el, prin februarie, anul acesta, spunea că ar vrea să scrie o carte. ...E o pierdere imensă pentru lumea muzicală," se confesa Nik.
(Nik West concertează pe 17 octombrie, în Berăria H din Capitală. Bilete pentru concert găsiți în rețeaua iabilet și au prețuri cuprinse între 70 și 120 lei.)