Trăiesc necunoscuți printre noi oameni de valoare care-și consacră viața domeniilor ce-i pasionează, fără ambiții de vizibilitate sau de câștiguri materiale. Din această categorie - pe care o admir cu atât mai tare, cu cât mulți dintre cei ce ies în față autopromovându-se gălăgios sunt niște impostori - face parte și Mariana Neț. Cercetător la Institutul de Lingvistică al Academiei Române și profesor universitar, domeniile ei de competență adevărată se întind de la lexicologie, semiotică și poetică la studii culturale, istoria mentalităților și până la stiluri de viață. În plus, are și un original talent de scriitor, cu asociații surprinzătoare, formulări memorabile și implicare subiectivă, astfel încât, departe de orice fadoare academică, poate captiva cititorul de toată mâna. Cei care apreciază eseistica lui Umberto Eco au în Mariana Neț un echivalent românesc. Cred că nu e hazardată comparația, mai ales în ceea ce privește ingeniozitatea, erudiția transpusă subtil pe înțelesul oricui, miza morală fără ostentație, spiritul ludic. Poliglotă, nu doar că a tradus zece volume din franceză și engleză, dar a scris ea însăși direct în aceste limbi cărți publicate la edituri pretențioase din Franța, Austria și SUA, pe lângă multe articole apărute în reviste străine. E cu siguranță mai apreciată afară, unde a fost invitată să conferențieze și să țină cursuri în vreo 13 țări, decât acasă. Dovadă - cartea ei "Alexandre Dumas écrivain du 21e siécle" a avut la editura pariziană L'Harmattan o a doua ediție, iar de curând, editura americană Common Ground i-a publicat o carte cu titlul "Once upon Two Cities" în care sunt comparate New York-ul și Bucureștiul în perioada 1865-1914. Documentat îndelung pe speze proprii, cu imagini de epocă luate din arhive și muzee pentru a fi comentate în stilul ei original și spectaculos, volumul s-ar cuveni să apară și în versiune românească la una dintre editurile noastre care să-i asigure și publicitatea meritată. Cartea pe care vi-o recomand azi vă va edifica asupra inteligenței și farmecului stilistic ale unei scriitoare pentru care trăirile intelectuale își găsesc expresia memorabilă, curajoasă de multe ori, căci niciodată nu merge pe căi bătute. În 23 de eseuri scurte, pe teme variate și mereu surprinzătoare extrase din basmele populare și culte, din marii clasici și autori moderni, din cărți de raftul întâi și din cele de succes comercial, Mariana Neț trece cu ușurință de la trecut la prezent, de la literatură la arte plastice, muzică, arhitectură, de la anecdotă la sugestia filosofică și de la umorul fin la reflecții existențiale grave. Luând exemple atât de eteroclite, de la Shakespeare la "Harry Potter" și de la "Harap-Alb" la Coelho, ea descoperă mereu, în cel mai mic numitor comun, nuanțe care te lasă cu gura căscată. Iată o mostră: "O cultură mică e un șarpe boa care a înghițit un elefant. Dacă mic-burghezii văd în asta doar o pălărie cam pleoștită, Micul Prinț nu suferă pentru atâta lucru (...). Și Ulise, soț risipitor, se întoarce în cultura-i mică. Pe o stea a sa, unde are o floare și o oaie... Și pentru Ulise, vălul e neterminat. O cultură mică niciodată n-a spus ultimul cuvânt. În asta stă forța Penelopei". Spectacolul "capriciilor" Marianei Neț te include în bucuria ei efervescentă de a descoperi sensuri noi.