Dacă mi s-ar cere părerea (nu mi se cere), premiul pentru debut 2016 s-ar cuveni lui Vlad Roman pentru cartea pe care vi-o recomand acum. Despre autor nu știu nimic mai mult decât scrie în prezentare: s-a născut în 1981 în Sebeș Alba, a studiat Litere la Cluj, a lucrat ca profesor, jurnalist cultural, editor, traducător și din 2009 trăiește în satul natal din apicultură. Ceea ce am aflat după ce i-am citit cartea e că Vlad Roman e un scriitor cum nu prea sunt alții în generația lui, cu talent rafinat prin lecturi, o cunoaștere de finețe a tehnicilor narative moderne și un stil fără paiete și stridențe, de o nobilă adecvare. Spre deosebire de "autoficțiunile" cu pondere pe sex, dezorientare, violență și scârbă cu care vor să șocheze literatori ce apasă tot mai obosiți pedalele unor biciclete narative de serie, Vlad Roman își propune și reușește admirabil să dea formă romanescă unei meditații despre timp și durată, despre memorie și uitare, despre imposibilitatea trierii esențialului de neesențial în configurarea unei identități. Combinând convenții vechi într-o formulă originală, el își pune naratorul, pe David, să-i povestească în scris prietenei amnezice Ana frânturi din viața ei. Curajul abordării constă în încercarea lui David de a explora și cartografia urmele faptelor, întâmplărilor reale în universul mental al altcuiva, sedimentele dintr-un subconștient străin. Profesia lui de biolog marin, care face scufundări pentru a observa specii de pești în mediul lor, are ca pandant încercarea de imersiune în sufletul și mintea Anei, punându-se pe cât posibil în locul ei, pentru a-i da înapoi amintirile. Dacă la început nu știm nimic despre tânără, ca și cum ne-am plasa în amnezia ei, pe parcurs și din bucățele, printr-un joc inteligent cu așteptările noastre, ni se dezvăluie parțial felul de a fi și relațiile dintre personaje. Romancierul întredeschide uși prin care mai mult bănuim decât zărim, ne contrariază, sugerează secrete și menține ambiguități, făcând să planeze peste toate și o amenințare difuză. Naratorul David, ca om de știință, are dorința de a raționaliza totul, de a-și ordona observațiile în structuri funcționale, dar când e vorba de simțuri și sentimente, ceea ce memoria reține nu mai e încadrabil. Ihtiologul are o căsnicie bună cu altruista și discreta Marta care-l iubește necondiționat și-l sprijină în tot ce face. Prietenă de familie, Ana îl cunoaște prin ei și se îndrăgostește de Robert, agent de marketing la o multinațională, aflat mereu pe drumuri între Bulgaria, România și Ukraina. De fapt, toate personajele sunt dispersate geografic, dar și ca origine, profesie, năzuințe. Robert e și el un "deplasat" și ține la libertatea lui flotantă. Deși o iubește pe Ana, ezită să se fixeze, în sofistica lui asta însemnând o renunțare la propria identitate, un sacrificiu ce ar anula chiar iubirea. Așa cum speciile de vietăți marine comunică între ele pe frecvențe diferite, și personajele lui Vlad Roman nu reușesc să comunice deplin, psihicul fiecăruia având și componente de neînțeles. Toate dialogurile memorate, descrierile meticuloase - unele irelevante - pe care se focalizează David nu se lasă vârâte în structuri preexistente fiindcă din realitatea trecută prin "transluscența" psihicului nu rămâne decât lumina. Compus cu știință a secretelor de fabricație romanești, în așa fel încât, între punctele întoarse în buclă, cititorul să-și închipuie legăturile fluide și delicate, indescifrabile rațional, între personaje, romanul de debut al lui Vlad Roman impune un Scriitor.