RODICA CULCER despre... Somnolența dinaintea alegerilor

Redactia
- Candidatul pro-european la președinția Republicii Moldova, Maia Sandu, a reușit să rămână în cursa elec­torală, dar calea până la victoria în cel de-al doilea tur de scrutin din 13 noiembrie este lungă și complicată. Cât de mult ar ajuta-o un sprijin activ din partea Ro­mâ­niei?

- Probabil că România ar ajuta-o substanțial pe Maia Sandu dacă i-ar susține activ cauza, și anume, combaterea corupției, în jurul căreia dorește să-i coaguleze pe toți cetățenii exasperați de acest flagel, indiferent de etnie sau de ideologie. În acest context, tema unionistă ar trebui să trea­că pe un plan secundar, urmând a fi reluată la mo­mentul potrivit. Dacă România va reuși, în schimb, să se ralieze activ cauzei anti-corupție, fiind ea însăși un model în acest sens, atunci va putea ajuta R. Moldova, acest stat capturat de o mână de oligarhi, mai mult decât dubioși, să-și schimbe destinul. Promisiunea unui ajutor economic în cazul victoriei candidatului pro-european ar fi, de ase­me­nea, binevenită, într-un stat subminat de sărăcie și obișnuit să depindă de Rusia. Problema este că România nu și-a clarificat relațiile cu principalul exponent al co­rup­ției en­demice din R. Moldova, Vladimir Plahotniuc, susținător din umbră al lui Igor Dodon, dar și cetățean român și amic cu fostul premier, Victor Ponta. În plus, premierul instalat de el anul trecut a fost exagerat de bine primit în România. Așadar, dacă PSD ar câștiga alegerile, ce încredere ar putea avea în noi tabăra anti-corupție din Moldova? O poziție mai fermă de combatere a corupției și a oligarhilor ar fi deci mai mult decât necesară, măcar din partea pre­șe­dintelui Iohannis - pentru binele româ­ni­lor de pe ambele ma­luri ale Prutului.
Totodată, mass media din România ar putea populariza consecvent și insistent mesajul Maiei Sandu, ajutând-o astfel să învingă dominația posturilor pro-ruse și să-i atragă la urne pe cei peste 150.000 de alegători de care are nevoie pentru a-l învinge pe candidatul lui Putin și al lui Plahotniuc. Din păcate, prea puține instituții media acordă atenția cuvenită acestor alegeri, cu o miză istorică nu numai la nivel național, ci și la nivel geopolitic. Iar în plan politic, dezinteresul este atât de îngrijorător, încât te întrebi dacă România dorește cu adevărat să sprijine lupta anti-corupție din R. Moldova. Dacă nu ne trezim rapid, riscăm ca istoria să ne prindă din nou nepregătiți și să-i mai trădăm odată pe frații noștri de peste Prut, cum am făcut-o și în 1940. Tot de frica rușilor?

- Ca întotdeauna, partidele politice au furat startul în campania electorală, care, oficial, începe abia săptă­mâ­na viitoare. PSD și ALDE s-au dovedit extrem de active, în timp ce PNL și USR mizează totul pe Dacian Cio­loș. În aceste condiții, se profilează oare o nouă vic­torie zdrobitoare a PSD, ca în 2012?

- Nu putem anticipa deocamdată rezultatul alegerilor, dar putem spune că, dacă electoratul anti-PSD nu se va simți reprezentat, cum s-a întâmplat în 2012, PSD și aliații săi vor stabili din nou regulile jocului. În plus, PSD s-a dez­lănțuit la capitolul promisiunilor care vizează și alte ca­tegorii decât electoratul său tradițional, promițând scu­tiri de taxe, nu numai pensionarilor, ci și medicilor și liber profesioniștilor. Adversarii PSD, în speță PNL și USR, nu promit nimic legat de buzunarul cetățeanului. De altfel, nimeni nu știe încă dacă au și altă ofertă decât bannerele cu Dacian Cioloș. Faptul că promisiunile lui Liviu Drag­nea nu sunt dublate și de precizarea sursei finanțării nu are nici o importanță în campanie. Nu mai vorbim de or­gia tăierii de taxe, care a trecut fără probleme, cu votul una­­nim al tuturor partidelor, aliniate disciplinat sub stin­dardul populismului iresponsabil fluturat de PSD. Toto­dată, PSD și-a activat brațul sindical, manevrând abil și cinic procedurile parlamentare, astfel încât nu guvernul, ci majoritatea PSD din Parlament să rezolve problemele sa­lariale ale personalului medical sau cererile transpor­ta­torilor. PNL și USR au fost lăsate în afara jocului, ca și gu­vernul tehnocrat, pe care aceste partide îl susțin. Pe scurt, tot ce are de oferit tabăra anti-PSD este imaginea lui Da­cian Cioloș, de om corect și de bun simț și de func­ționar european competent. Bilanțul guvernului său este însă prea puțin convingător, fie și numai pentru că în do­menii nevralgice, ca sănătatea, educația sau companiile de stat, a lipsit curajul măsurilor radicale, care ar fi putut con­vinge electoratul că Dacian Cioloș poate cu adevărat scoa­te România din marasm. În plus, domnul Cioloș nu can­didează personal, ci plutește în zona vagă și con­tra­pro­ductivă a apolitismului și îi invită pe cei care-l susțin să voteze pentru candidații prea puțin convingători ai unui par­tid compromis. Este o stratagemă bizară, care s-ar pu­tea să le explodeze în față, atât liberalilor, cât și pre­mie­rului.
Cinic și versat în lupta electorală, PSD are deci toate șan­sele să câștige alegerile și chiar să dea viitorul premier. În fond, președintele Iohannis nu a exclus un premier de­semnat de PSD, ci doar unul penal. Liviu Dragnea poate fi deci premier din umbră, desemnându-și un apropiat ca premier de fațadă. Ar fi nevoie de o minune ca acest lucru să nu se întâmple. Iar dacă se va întâmpla, atunci vom ve­­dea și ce strategie va aplica PSD pentru a scăpa de DNA. Doar nu v-ați imaginat că partidul lui Liviu Drag­nea are alt scop!