Poate mai mult ca oricând, omenirea privește înapoi cu respect și interes, reconsiderând ceea ce s-a grăbit să depășească prin progresul tehnicii, adică modul de viață tradițional, mâncărurile țărănești.
Auzim tot mai des vorbindu-se despre hrana ecologică, de eliminarea produselor modificate genetic, a celor care conțin aditivi și a cărnii influențate de hormoni. Occidentul, care a inventat aceste produse, trage acum un semnal de alarmă împotriva lor, pentru că în urma cercetărilor s-a dovedit că produc boala numită cancer. Iată, de pildă, o rețetă americană de salam: din 30 kg de carne se obțin 100 kg de salam. Oare ce "bunătăți" sunt cele 70 de kilograme adăugate, care nu sunt carne?
Se vede că progresul tehnic l-a îndepărtat pe om de natură și, implicit, de propria sa natură. Grecii au spus că omul este o lume mică, un microcosmos, lumea mică făcând parte din lumea mare, macrocosmos. Prin urmare, îndepărtarea de macrocosmos, de marea armonie a naturii, îl duc pe om la boli grave, incurabile și la moarte prematură.
Printre multele invenții ale minții omenești se numără și încălcarea lanțului trofic, ceea ce a dus la boala vacii nebune. Dumnezeu nu le-a programat pe vaci să mănânce oase și pești sub formă de făinuri proteice, le-a programat să pască iarbă. Cu atât mai mult nu l-a creat pe om să înghită kilograme de substanțe chimice. L-a pus în Grădina Raiului și i-a spus că poate să mănânce din roada tuturor pomilor, în afară de a unuia: Pomul cunoașterii binelui și răului. De ce? Pentru că omul nu este în stare să le deosebească; le confundă, nefiind el creator, ci parte creată. Adam strămoșul, arhetipul, a mâncat. Așa că omenirea era condamnată la moarte! Făcându-i-se milă lui Dumnezeu de creația sa, l-a trimis în lume pe Iisus Hristos care ne-a răscumpărat din păcatul originar, deschizând porțile nemuririi. Noua lege, religia creștină, este ținută de țărani și de cei credincioși cu cea mai mare sfințenie, prin posturi. Iisus a postit și s-a rugat în genunchi, oferindu-ni-se ca model. Este arhetipul care l-a înlocuit pe Adam.
Anotimpurile și hrana
În natură, avem patru anotimpuri, patru schimbări de ritm, marcate de două echinocții și de două solstiții. În calendar avem patru posturi. Ba, uneori cinci - când este și Postul Crucii. Să vedem cum stau lucrurile.
Echinocțiul de primăvară este la 21 martie și cade în Postul Mare (al Paștelui). Acest post are șapte săptămâni, plus săptămâna albă. (La echinocții ziua este egală cu noaptea.) Echinocțiul de toamnă are loc la 23 septembrie, după Postul Crucii de șapte zile (7-14 septembrie). Solstițiul de vară, 21 iunie, când avem ziua cea mai lungă, este urmat de Postul Sfântului Petru de trei zile (25-28 iunie). Solstițiul de iarnă - 22 decembrie - cu ziua cea mai scurtă, este la sfârșitul Postului Crăciunului, de șase săptămâni (15 noiembrie - 24 decembrie). Singurul post care nu urmează îndeaproape ritmurile cosmice este Postul Sfintei Mării, de două săptămâni: 31 iulie - 15 august.
Iată cum țăranii, ținând posturile, urmează ritmurile naturii. Și iată că religia creștină este un mare adevăr și un mare dar pentru sănătate. Câți oameni însă nu-și râd când este vorba de posturi? Câți nu spun că "nu-i păcat ce bagi în gură, ci-i păcat ce scoți", răstălmăcind cuvintele Mântuitorului? Pentru că m-am numărat printre ei, am încercat să-mi lămuresc valoarea postului pe calea înțelegerii lui. Prima surpriză - de proporții - a fost această armonie cu ritmurile naturii (mi s-a părut de-a dreptul copleșitoare). Și atunci, chiar poți să crezi că la lună plină și la lună nouă, dacă nu mănânci nimic solid, ci bei numai ceaiuri și sucuri din fructe și legume timp de 24 de ore, poți slăbi câteva kilograme. Mai apoi, posturile sunt șocuri alimentare de dezintoxicare și echilibrare a organismului prin eliminarea grăsimilor. În alergii, medicii prescriu post cu pâine prăjită și ceai amar.
Dar posturile mai sunt și o școală severă de educare a voinței, întrucât, pe lângă abținerea de la carne, ouă, lapte, prescriu și abstinența sexuală, curățirea morală, adică echilibrarea sistemului hormonal. Bărbatul și femeia trebuie să fie ca frate și soră. Altfel vor procrea copii handicapați. (Se poate verifica.)
Că la baza posturilor stă o mare taină a vieții ne-o dovedește Postul Mare. Înainte de începerea lui - cele șapte săptămâni - există o săptămână ce se numește săptămâna albă - a brânzei. În această săptămână este permis a se mânca brânză, lapte și ouă în două zile, iar carne - deloc. Săptămâna albă este o perioadă de trecere, o săptămână tampon, care trebuie să atenueze asprimea Postului Mare. Postul Paștelui a fost fixat odată cu primăvara și este lung pentru că face curățenie serioasă. Primăvara aduce cu sine clorofila primelor plante verzi. Și clorofila trebuie să fie asimilată perfect, pentru că această substanță înseamnă înnoire, întinerire, vitalitate, sănătate, viață lungă. Urzicile, sălățica, leușteanul sălbatic, frunzele de hrean, frunzele de trifoi, ștevia, loboda, măcrișul, salata, frunzele de ridichi, spanacul, ceapa verde, frunzele de usturoi, frunzele de viță de vie, podbalul și încă altele intră în rețetele populare. Urzicile sunt prezente și în credință. Cine mănâncă de șapte ori urzici în Postul mare va fi iertat de toate păcatele. Când mănânci prima oară urzici, trebuie să spui: "Mâncare nouă în gură veche". Urzicile vor înnoi gura, sângele. S-a dovedit că este adevărat, deoarece conțin mult fier. (Am găsit chiar și o rețetă de plăcinte cu frunze de trifoi. Trifoiul se adună, se iau numai frunzele, se spală și se prăjesc în ulei, împreună cu codițe de ceapă și se umplu plăcintele.)
În afara posturilor țăranii mâncau foarte multă carne - ecologică -, pentru că existau multe animale. Cosașii beau zeamă de carne de mânzat în loc de apă, ca să aibă putere. În satele de munte, carnea de porc afumată și slănina aduceau contribuția lor de energie necesară pentru biruirea frigului. Cei care n-o aveau și n-o consumau se îmbolnăveau de tuberculoză.
Ceasornicul cosmic
Cel mai clar se vede însă armonizarea omului prin hrană cu ritmurile naturii, în cadrul unei zile de dulce. Până și azi, dimineața, în satele maramureșene se mănâncă cel mai consistent și de regulă două feluri. Primul fel este: mămăligă cu brânză de oaie și jumări, mămăligă cu ouă și slănină, mămăligă cu cârnați și costițe afumate, mămăligă cu papricaș de vițel, mămăligă cu carne friptă cu usturoi, mămăligă cu papricaș de ciuperci, balmoșul (o mămăligă fiartă în smântână și unt). Felul doi este mămăliga cu lapte acru de oaie sau de vacă, mămăliga cu lapte dulce afumat (este foarte bun) sau dacă felul întâi a fost cam puțin, mămăliga cu zemintită (brânză cu smântână). La prânz, o ciorbă cu sau fără carne, dar cu multă smântână, și seara ceva ușor: tăiței cu brânză de vaci, tăiței în lapte, cartofi săci (scăzuți) cu salată. Vara, când se muncește din greu la câmp, mai există o a patra masă, la orele 16:00-17:00, numită ujina. Aceasta se compune din pâine cu slănină și ceapă, plus fructe sau miere.
De ce mâncau și mănâncă așa țăranii? Pentru lumea modernă "știința" lor este un lucru de neînțeles. S-a demonstrat că ceasul biologic uman este acordat la ritmul circadian, alternanța zi-noapte, și la energiile Terrei. Timp de 12 ore (noaptea) organismul se încarcă cu energie - și de la energia pământului pe care trăim - și timp de 12 ore - ziua - se descarcă. Țăranii se sculau devreme, înainte de răsăritul soarelui și se culcau după apus, la puțină vreme. Urmau ceasul cosmic. Maxima încărcare cu energie a organismului se face - spune știința - între orele 21:00 și 24:00. Curba de încărcare coboară. La ora patru dimineața este zero. Atunci adorm și șoferii la volan. Consumul maxim de energie este între aceleași ore ziua: de la 9:00 la 12:00. Dejunul țărănesc este copios, tocmai pentru a nu lăsa această energie să fugă. Pentru a se hrăni cu darurile pământului.
Apoi, vrând-nevrând, aceasta se consumă, ajungându-se la pragul de lene de la orele 16:00. Atunci se ujina, se mânca pită cu slănină afumată. Slănina mâncată la ujină nu îngrașă, se transformă în energie. Ujina dispare ca masă după plecarea berzelor, atunci când munca țăranului se ușurează. Se spune: "Pleacă gruile cu ujina".
De unde știau atât de bine să mănânce corect niște oameni fără carte? De unde știau că acest fel de viață este cel mai bun? Simplu: erau profund credincioși. Erau atenți la tot și la toate; trăiau în acord cu natura și cu propria lor natură. Își stăpâneau trupul și mintea, care le rămânea limpede până la sfârșitul vieții. Iar viața lor număra 80-90-100 de ani și chiar mai mult. Strămătușa Agripa a trăit 115 ani, ținând posturile toată viața.