Soluția Cioloș: unități de asistență pentru zonele defavorizate

Ciprian Rus
Dacă nu exista dosarul Roșia Mon­ta­nă, România se pregătea acum de ale­geri cu Victor Ponta premier.

Contro­ver­sele pu­blice legate de plagiatul său, de atitu­dinea sa și de stilul de guvernare nu ar fi fost suficient de puternice pentru a-l da jos. Desigur, nici problematica legată de proiectul minier cu cia­nuri nu a scuturat Guver­nul Pon­­ta. A trebuit să apa­ră tra­gedia de la Colectiv, pen­tru ca masa critică să iasă în stradă și să își im­pună vo­ința de schimbare. Nu­mai că masa aceasta critică se for­ma­se, în luni și luni de zile, la protestele pentru apă­ra­rea Roșiei Montane. Când, acum un an, de-abia numitul guvern Cio­loș anunța pro­punerea Roșiei Mon­ta­ne pe lista indica­ti­vă a României pen­tru patrimoniul UNESCO, decizia putea părea ca fiind un artificiu de imagine. Dar iată că după numai un an, zilele tre­cute, Roșia a intrat pe lista scurtă, care duce către certificarea sa ca patrimoniu uni­versal, soluție care ar închide, defi­nitiv, varianta unei exploatări industriale cu cianuri în zonă. E încă un pas, foarte important, deși nu decisiv, așa cum a fost cazul multora dintre deciziile luate de "guvernul de un an" al lui Dacian Cioloș.
"Dar care e alternativa guvernului?", s-au întrebat mulți, acum un an. Răs­pun­sul a venit imediat, prin intermediul miniștrilor de la acea vreme ai Culturii și Mediului. Roșia Montană urma să fie pariul guvernanților pe direcția dez­vol­tării pe bazele unei "economii verzi". Mi­niștrii propuneau un adevărat coman­da­ment pentru Roșia Montană, care să identifice oportunități și să canalizeze bani pentru dezvoltarea regiunii. Iar Roșia Montană urma să fie doar pro­iectul-pilot care să fie replicat în alte zone cu probleme ale României. "Pen­tru Valea Jiului, Roșia Montană și par­tea de nord a Moldovei, ne-am gândit să integrăm resursele financiare pe care le avem atât din diferite programe finan­țate din fonduri europene, cât și din bugetul de stat, și să avem o abordare integrată a investirii acestor resurse financiare, în mod privilegiat, în aceste zone. Pentru acest lucru am aprobat în guvern un Memorandum care stabilește, pe de o parte, constituirea unei Unități Guver­na­mentale de Asistență Tehnică în cadrul Can­celariei Primului Ministru", a expli­cat premierul.
"Dacă va fi nevoie, chiar vom aduce experți, punctual, pe anumite subiecte care trebuie rezolvate aici. Această Uni­tate va asigura și abordarea cu prio­ri­tate a acestor proiecte la nivel guver­namental, atunci când trebuie obținute avize de la diferite ministere sau trebuie aprobate diferite acte normative. Deci, va fi o structură de legătură între Gu­vern și autoritățile locale și se va asi­gura că proiectele sunt gândite la nivel integrat, la nivel local, și că ele sunt sus­ținute administrativ-financiar la ni­vel central, atunci când va fi nevoie", a spus Dacian Cioloș.
În locul promisiunilor generaliste, greu de urmărit, guvernul Cioloș a riscat mereu pe acest gen de proiecte punctuale de impact, deși avea doar un an la dis­poziție pentru a demonstra ceva. Uneori i-a ieșit mai bine, alteori mai prost. Dar modelul și ambiția sunt de remarcat. Iar faptul că nu renunță să și le susțină nici pe ultima sută de metri a guvernării e sem­nul că Cioloș chiar luptă să-și câș­tige timpul și dreptul de a le pune în prac­tică.