Un videoclip îndrăzneț, înfățișând două personaje cu peruci pudrate și costume de epocă ce se plimbă pe role, pe aleile unui parc din Capitală, ne dă de știre că, între 1 și 28 noiembrie, se desfășoară la București Festivalul de Muzică Veche, sub genericul: "Descoperă noutatea muzicii vechi!". Evenimentul a fost deja anunțat în revista noastră, dar calitatea lui merită mai multă atenție. Un eveniment așteptat de iubitorii genului, din ce în ce mai mulți și mai nerăbdători, dacă e să ne luăm după graba cu care și-au reținut bilete și abonamente la concerte. Nu e nimic de mirare! Festivalul de Muzică Veche, ajuns anul acesta la a XI-a ediție, a fost clasat de curând, după un sondaj al Institutului Național pentru Cercetare și Formare Culturală, drept al doilea eveniment anual, ca notorietate, în viața culturală bucureșteană, după Festivalul "George Enescu". Lucrul care ne îndreptățește să cerem mai multe informații, chiar directorului festivalului, dl Laurențiu Constantin.
- Cum vă explicați succesul crescând al evenimentului pe care îl patronați, având în vedere că e vorba de muzică preclasică, un gen mai puțin promovat. De ce renunță bucureștenii la o cană de ceai băută în liniștea casei, ca să fugă prin ploaie, la un concert de muzică renascentistă?
- La concurență cu melancolia toamnei, noi oferim stări de bine, de freamăt interior, chiar de voioșie copilărească și, mai ales, sentimentul de a împărtăși cu ceilalți semeni bucuria muzicii cu adevărat frumoase. Ca să le provocăm spectatorilor noștri această minunată preschimbare de stare de spirit, aducem pe scenă artiști tot unul și unul, cu instrumentele lor vechi și minunate, fiecare cu istoria și cu povestea lui, căci fără poveste nimic nu este!
Una dintre constantele festivalului nostru este componenta sa educativă, de care e legată prima serie de concerte, cea dedicată instrumentelor istorice de suflat (oboi, flaut drept, flaut traversier, corn natural) și poveștilor lor, spuse și exemplificate muzical de interpreți, colecționari și profesori (Marcel Ponseele, Jan de Vinne), alături de ansamblul "Il Gardellino" din Belgia. Această primă serie a fost realizată cu sprijinul Conservatorului Regal din Bruxelles și cu Comunitatea Flamandă din Belgia, un parteneriat deosebit de onorant pentru noi.
A doua serie reflectă preocuparea noastră spre alte zone de expresie artistică (am avut concerte de jazz inspirate din muzica bizantină și armenească, susținute de Harry Tavitian, mai multe evenimente de arte vizuale - expoziții de artă plastică, instalații sonore), iar acum ne-am gândit să ne tentăm spectatorii cu film, ținând cont de faptul că în ultimii 30-40 de ani, s-au făcut câteva filme care au devenit iconice pentru ceea ce înseamnă muzica veche și, mai ales, pentru barocul muzical. Unele sunt filme de artă, cum este "Cronica Annei Magdalena Bach", un film alb-negru din anii 60, în care, lucru extraordinar, rolul lui Bach este interpretat de clavecinistul Gustav Leonhard, legenda absolută a muzicii vechi în lume. Altele sunt producții premiate ale cinematografiei franceze, cum sunt "Toate diminețile din lume", cu Gerard Dépardieu în rolul compozitorului Marin Marais, filmele lui Corbieau, "Regele dansează" și "Farinelli", sau recentul "Mein name ist Bach", toate cu o ilustrație muzicală de excelentă calitate, în acompaniamentele unor ilustre orchestre, cum ar fi "Concert des Nations", sub conducerea lui Jordi Savall. Ne-am bucurat să constatăm că filmele prezentate au avut un succes nebun la public! Această a doua serie s-a încheiat cu concertul "Clavecinissimo" - la Muzeul Național de Artă al României, în sala Auditorium, oferit de formația "Gli Studiosi di Sebastiano". Cu Raluca Enea la clavecin, Mircea Enescu și Melinda Beres la vioară, și cu un program Rameau din barocul francez târziu, ilustrat coregrafic de grupul de dans baroc "Passeggio" de la Cluj. Toată seria de manifestări sub egida "Movie Gala for Clavecinissimo" a avut ca scop principal strângerea de fonduri pentru restaurarea clavecinului istoric Ruckers -Taskin, aflat în patrimoniul Muzeului Național Peleș, adus acolo de prima regină a României, Elisabeta. Acest proiect de restaurare va începe în ianuarie, va dura opt luni și va fi finalizat cu un concert de re-inaugurare, când acest instrument istoric atât de prețios, un "Stradivarius" al clavecinelor, clasat în patrimoniul național în clasa "tezaur", cea mai de sus, alături de "Cumințenia pământului", "Coloana Infinitului" și altele asemenea, va putea cânta din nou. (Mai există un al doilea clavecin, în Muzeul Național de Artă, care e într-o stare foarte tristă, și spre care ne vom îndrepta atenția spre a-l restaura, după ce vom termina cu cel de la Peleș.)
Cea de-a treia serie propune șase concerte de înaltă ținută: primul, la Sala Atelier a Teatrului Național București, o producție a festivalului nostru, un "two women show", cu clavecinista Raluca Enea și dansatoarea Csilla Juhasz, sub titlul "Baroq'eMotion", în regia lui Laurențiu Calomfirescu. Cel de-al doilea concert a fost dăruit de Orchestra Barocă a Uniunii Europene (EUBO), sub conducerea unei figuri importante a muzicii baroc, violonista Margaret Faultless. EUBO concertează pretutindeni în Europa, de la renumite săli de concert, la festivaluri internaționale de vară pe malul mării, la mânăstiri cu tradiție istorică sau la evenimentele muzicale ale sărbătorilor de iarnă găzduite de marile catedrale europene. În 21 noiembrie, la Sala Atelier a TNB, va fi concertul "Iter in tempore", care vorbește despre călătoria în timp a unui personaj contemporan, care se întoarce în epoci trecute, parcurgând din aproape în aproape istoria muzicii și a dansului vechi. Spectacolul va fi susținut de ansamblul de muzică veche "Codex" din Sf. Gheorghe și de grupul de dansatori "Passeggio" din Cluj. Urmează, în 23 noiembrie, în Sufrageria Regală a Muzeului Național de Artă, concertul trupei "Trei parale", intitulat "Balade vitejești și alte cântări". E o prezentare în premieră a acestui nou proiect al lor în cadrul festivalului nostru, menit să readucă în atenție cântecul epic de vitejie, de haiducie sau pastoral, aproape dispărut din lumea satului. Pe 25 noiembrie, în marele salon de recepție "Sala Cerchez" de la Muzeul Național Cotroceni, va avea loc concertul "Stolen Roses" ("Trandafirii furați... au cel mai dulce parfum", spune un vers dintr-un cântec de menestrel din epoca elisabetană), cu interpretul la lăută spaniol (catalunez, de fapt) Xavier Diaz-Lattore. Pe 28 noiembrie, ultimul acord muzical al festivalului se va stinge în Sufrageria Regală a Muzeului Național de Artă al României, unde, sub titlul "Sunetele Palatului", lui Xavier Diaz-Lattore i se va alătura Andrew Lawrence-King, una dintre personalitățile de marcă ale curentului muzicii vechi și cel mai apreciat harpist al tuturor timpurilor.
- Zece ani ați "crescut" acest festival, domnule Laurențiu Constantin, crezând cu obstinație în strălucirea muzicii vechi și în necesitatea prezenței ei în viața culturală bucureșteană. Și, iată, credința dvs a fost răsplătită: ajuns la a unsprezecea ediție, festivalul este apreciat ca al doilea eveniment cultural al Bucureștilor și ca cel mai important festival dedicat muzicii vechi din sud-estul Europei.
- Am pornit la drum fără să fim preocupați de clasamente. Am vrut să facem ceva bun pentru zona aceasta de muzică veche românească, aflată în urmă cu 12 ani în umbră, aproape întuneric. Publicul era văduvit de această muzică, artiștii căutau auditoriu în altă parte, în alte țări. După 11 ediții organizate, trebuie să declarăm aici, cu mare bucurie, că în cea mai mare măsură, succesul acestui festival se datorează celui mai dinamic segment al său, acela care ne dă impulsul de a merge mai departe, și anume, publicul! Acelor iubitori ai muzicii vechi, care înfruntă frigul și ploile lui Noiembrie, ca să asculte cum sună un clavecin!