TIA ȘERBĂNESCU- "Campania electorală are un substrat antijustiție: ori toți să scăpăm, ori toți să muriți"

Claudiu Tarziu
Analiza politică a lunii NOIEMBRIE

"Principala realizare a guvernului Cioloș este că a menținut creșterea economică a României pe primul loc în UE, cu 5%"

- S-a împlinit un an de la instalarea gu­ver­nului Cioloș. Care sunt, în opinia dvs., realizările și neîmplinirile acestui Cabinet?

- Aniversarea a picat în toiul campaniei elec­torale, așa încât bilanțul a fost supus unui tra­tament electoral departe de orice obiectivitate. Pen­tru PSD, Cabinetul Cioloș este "guvernul zero rea­lizări", iar pentru premierul Cioloș este "gu­vernul zero co­rupție, zero populism, zero min­ciuni". Cum prim-mi­nistrul Cioloș, deși nu candi­dea­ză și nu e membru al niciunui partid, este sus­ținut de PNL și USR, ca posibil premier și după ale­geri, evident că toate tu­nurile sunt îndreptate asu­pra sa. Recent, TVR a scos din program un in­terviu cu Cioloș, dat emisiunii "Viața satului", pe motiv că ar reprezenta imaginea unui partid în cam­panie electorală, în afara spațiului electoral. De parcă, până acum, premierii în funcție nu dădeau interviuri și nu inaugurau diverse obiec­tive, deși erau explicit în campanie electorală. Prin­ci­pala realizare a guvernului Cioloș este că a men­ținut creșterea economică a României pe primul loc în UE, cu 5%. Iar capitolul deficitar ră­mâne - ca și la guvernul Ponta, cel al investițiilor. Dar e greu să mai faci investiții când există un ade­vărat concurs de mărire a salariilor și pensiilor și de scădere a ta­xelor. Gargaragiul Ponta, care can­di­dează la PSD, dar e susținut de PRU ca premier, uită că aproape tot ce a inaugurat el s-a cam prăbușit. Și trece, mai ales în proprii săi ochi, drept un premier bun. Așa că la noi e cam greu de făcut diferența dintre un pre­mier bun și unul rău. Poate doar DNA să-i mai deo­sebească. În privința absorbției fondu­rilor europene, lucrurile au stat prost tot timpul. Așa că nu s-ar putea susține că "guvernul Cioloș e un dezastru", cum pretind PSD, ALDE, PRU și PMP, dar nici că e o revelație. I se pun în cârcă toate nerealizările din ultimii 27 de ani, în care Dragnea însuși declara că "s-a furat de peste tot". Din cei 27 de ani, cei mai mulți a guvernat totuși PSD. Cum să-i atribui ul­ti­mu­lui premier, de un an, toată frauda națională? Adi­că urma scapă turma? Poate n-o fi Cio­loș voi­nicul din poveste, cum se dau Ponta, Drag­nea și Tăriceanu, dar măcar s-a comportat mai de­cent, fără să folosească insulte și vulgarități. De altfel, a spus că visul său nu este să fie premier, că nu se vede cel mai bun, dar că, dacă e considerat util, este pregătit să accepte o nouă gu­ver­nare. După cum se prezintă lucrurile însă, șan­sele lui Dacian Cioloș sunt destul de scăzute, iar faptul că în ultima vreme este numit cu obstinație "Julien" (al doilea său prenume), "pre­mier bru­xe­llez", sau "premierul lui Soros", a cărui "rețea" ar fi cotropit și controlat România, arată cât de jos pot coborî unele partide și unii politicieni pentru a putea controla ei înșiși resursele țării, cum au făcut-o de un sfert de secol încoace.

"S-a ajuns la conceptul de corupție patriotică"

- Frica de străini redevine temă electorală?

- Da, mai ales că "Julien" Cioloș e sprijinit și de USR ("Uniunea Sorosistă din România"). Deci, iar ni se arată dușmanul din afară, ca și în Rusia, Turcia și în România lui Ceaușescu, în timp ce Sebastian Ghiță, fost în PSD, prietenul lui Ponta și lider al PRU, proclamă la tv: "Oi fi cel mai rău și mai corupt, dar sunt român, născut în țara mea" și fur cât vreau din ea. S-a ajuns la conceptul de co­rupție patriotică "mai bine hoț român decât străin".

- Campania pentru alegerile parlamentare este aproape de final, dar încă niciun partid nu și-a expus programul. Dinspre fiecare au răzbătut doar promisiuni privind mărirea de salarii pentru bugetari și reduceri de taxe, precum și un nume de premier. E mai important omul care va conduce gu­vernul decât programul partidului care îl va susține?

- Într-o campanie electorală, întotdeauna e mai important candidatul principal sau liderul. Pro­gra­mele, adică promisiunile sunt deja știute și, cel mai adesea, seamănă între ele, dacă nu cumva sunt pla­giate. Contează mai mult, de pildă, clipul în care Ali­na Gorghiu bate la ușa unei fetițe, speriind-o că îi fură Dragnea sendvișul, decât clipa când promite dublarea salariilor. Contează mai mult imaginea lui Iohannis șezând pe un scaun de la "Masa Tăcerii" a lui Brâncuși, decât faptul că acuză "coaliția anti­corupție a unor penali celebri". Gestul contează. Și politicienii noștri nu prea sunt atenți la gesturi. Când îl vezi pe Ponta, la Tg. Jiu, cu "salamul să­sesc" în mâ­nă, aluzie la etnia lui Iohannis, învă­țân­du-l pe aces­ta că la "Masa Tăcerii" nu se mănâncă sa­­lam să­sesc și că de "Coloana Infinită" (așa îi spu­­ne el) nu se agață rufe, înțelegi mai bine de ce sus­ți­ne, ală­turi de Ghiță, că există "un plan trans­na­țional" de a rupe România. Obsedat de pro­prii­le sce­narii, Ponta spune că primejdia vine din­spre UE, nu dinspre Rusia. El susține că nu mai e nevoie de alocarea a 2% din PIB pentru armată (așa cum s-a convenit), întrucât Rusia nu reprezintă nicio ame­nințare. Asta taman când Putin a glumit, cică, spu­nând că "gra­nițele Rusiei nu se termină ni­căieri".
Revenind la premierii propuși, președintele Iohannis a avertizat că nu va numi șef al guvernului o persoană condamnată penal. Declarația sa a fost luată drept un atac la adresa liderului PSD, Liviu Dragnea, condamnat cu suspendare, precum se știe. Chiar o lege adoptată în timpul guvernării PSD, 90/2001, interzice o astfel de numire. Pesemne ști­ind legea, Dragnea a afirmat că nu vrea să fie pre­mier și că "premierul PSD va fi un domn care arată bine". Cin' să fie? Doamnele se vor fi gândit la Brad Pitt, că e liber de contract, dar oracolele din PSD l-au indicat pe Eugen Orlando Teodorovici. Alții s-au gândit direct la Gabriela Firea, care toată ziua face campanie PSD la tv. În fine, Tăriceanu s-a au­to­pro­pus, dar Dragnea i-a retezat-o: "Când va fa­ce ALDE 51%". Și, am adăuga, când nu va mai spune pră­păs­tii, căci amenință iar cu suspendarea președintelui.

"Există o majoritate a penalilor, care poate lăsa magistrații fără obiectul muncii"

- Cel mai proaspăt sondaj de opinie clasează, din nou, PSD pe primul loc în intenția de vot, cu 40%, urmat de USR, cu 19%, PNL - 18%, ALDE și PMP cu 7%, UDMR și PRU cu 3% și ANR - 2%. Ar fi pentru prima dată când UDMR nu ar mai intra în Parlament. Se profilează, într-adevăr, USR-ul ca o mare surpriză a alegerilor, ca al doi­lea partid al țării?

- Sondajele par să aibă o marjă de eroare, ne­de­clarată, din ce în ce mai mare. Nu prea cred că USR e al doilea partid, așa cum reiese din propriul son­daj, dar faptul că ia un ușor avans față de ALDE, PMP, PRU și UDMR poate fi real. Altfel, nu l-ar ata­ca toți cu atâta forță, deși bietul USR nu stră­lucește prin nimic. Cum-necum, USR a ajuns să simbolizeze "străinii", fundațiile și multinaționalele care ne sufocă țara, deși acestea plătesc salarii mai bune decât instituțiile românești și capitaliștii români. USR este însă ajutat să crească de faptul că PNL zace la pat.

"Ceva se schimbă în politica mondială, și nu în bine"

- Victoria lui Donald Trump în alegerile prezi­dențiale din SUA poate duce la o schimbare sem­nificativă a politicii mondiale, având în vedere și tendința forțelor conservatoare și naționaliste din Europa de a accede la putere? Clasa politică ro­mânească este capabilă să se adapteze unei astfel de schimbări?

- Ceva se schimbă în politica mondială, și nu în bine. Începutul a fost făcut de Brexit, continuă cu victoria lui Trump în SUA, cu ce se întâmplă în Turcia, Moldova, Bulgaria și Ungaria; se simte vân­tul schimbării și în Franța. Se pare că noua ordine mondială a trecut de la politica centrifugală, de până acum, la cea centripetă. După decenii în care SUA și UE practicau politica societăților des­chise, a includerii marginilor, a difuzării valorilor, ajungând - excesiv - la "corectitudinea politică", acum se repliază, concentrându-se asupra propriilor centre și închizându-se față de ceilalți, cu garduri și zi­duri, dar și cu oarece izolare narcisistă. Clasa po­li­tică românească e însă capabilă să se adapteze, du­pă cum se și vede deja, căci e o schimbare în jos. Alor noștri le e greu să se adapteze la linia de­mo­cratică, dar lesne, la politica de jos, actuală, cu agre­sivitate, cu intoleranță, cu acuze la adresa Occi­den­tului...

- Între timp, campania anticorupție și-a adă­ugat noi succese și a deschis noi dosare. Adri­an Severin, un veteran al vieții politice la vârf, a fost în­carcerat pentru câțiva ani, deputatul Eugen Be­jinariu, fost secretar general al guvernului sub Adri­an Năstase, Adrian Sanda, șeful Secre­ta­ria­tului de Stat pentru Revoluționari, și Ana Maria Pătru, președintele Autorității Electorale Per­ma­nente, ba chiar și invincibilul Tăriceanu sunt ulti­mii luați în vizorul DNA. Dincolo de justețea aces­tei campanii, ajută ea la orientarea și motivarea electoratului, sau îl face circumspect față de orice politician și față de orice act politic?

- Firește, sensibilizează electoratul, fără însă a-l împiedeca să voteze corupții. Avem o mare capa­ci­tate de a urî corupția și de a-i iubi pe corupți, mai ales dacă mai fac și ei un drum, un parc, un loc de joacă pentru adulți, un teren de fotbal pentru bătrâni. Din păcate, electoratul nu sesizează că s-a format deja "o majoritate a penalilor", care abia așteaptă să (re)vină la putere. Și că e suficient ca această ma­joritate să schimbe legile puțin, prin părțile esen­țiale, pentru a-i lăsa fără obiectul muncii pe ma­gis­trați. Ofensiva contra șefei DNA, Codruța Kovesi, e tot mai puternică. Dacă i se va găsi cel mai mic punct slab, cum ar fi confirmarea plagiatului din teza sa de doctorat, coaliția anticorupție o va doborî prima. Și acela va fi începutul. Oricum, campania electorală are un substrat antijustiție: ori toți să scăpăm, ori toți să muriți. Însă electoratul are dreptate să nu vină entuziast la urne, căci el știe că ori­care ar fi rezultatul alegerilor din 11 decembrie, va fi dezamăgit. Pentru că așa e la noi, indiferent cine se alege, până la urmă se alege praful.