Sindromul de canal carpian

Gilda Fildan
Sănătate cu alimente

Încheietura mâinii este străbătută de un canal - chirurgii îl numesc "tunel carpian" - o structură osteofibroasă, prin care comunică antebrațul cu zona profundă a palmei. Prin el trec vasele de sânge, tendoanele mușchilor flexori ai degetelor și nervul median. Fiind lipsit de elastici­tate și destul de îngust (are diametrul aproximativ egal cu grosimea degetului mare), o inflamație apă­rută în interiorul său poate provoca de­seori compresia nervului median, ceea ce declanșează o serie de simptome cum sunt durerile, scăderea forței mus­culare și a sensibilității tactile, anchi­lo­zarea degetelor și paresteziile, mani­fes­tate mai puternic în cursul nopții. A­ceas­tă afecțiune, cunoscută ca "sindro­mul de canal carpian" sau "neuropatia mediană a încheieturii mâinii", se în­tâlnește de obicei la persoane cu vârste cuprinse între 30 și 60 de ani, numărul îmbolnăvirilor fiind de cinci ori mai mare printre femei, decât în rândul bărbaților. O posibilă explicație a acestei dispro­porții ar fi aceea că, de-a lungul diferitelor etape ale existenței sale, femeia este expusă la permanente oscilații ale balanței hormonale, generate de ciclul menstrual, de modificările intervenite în perioadele de graviditate, ca și în preclimax.

Preveniți, în loc să vindecați

Până nu de mult, specialiștii considerau că sin­dromul de tunel carpian ar fi o consecință a supra­solicitării îndelungate a mâinii, prin eforturi depuse la muncă, dar și în activitățile recreative. Însă des­co­peririle din ultimul timp îndreptățesc presupu­nerea că materialul genetic joacă un rol cel puțin tot atât de important ca și prestarea unor munci ma­nuale - de pildă grefierii sau muncitorii din con­strucții, care suferă mai frecvent decât alții de sindromul de canal carpian.
Există persoane care, prin specificul activității lor profesionale, sunt obligate să-și folosească mâi­nile pe tastatura calculatorului multe ore în fiecare zi. Dacă lucrați mult la calculator, ar fi util să vă luați și unele măsuri de protecție. Faceți din când în când câte o pauză, iar în aceste intervale, obiș­nuiți-vă să rotiți în palmă o pereche de bile chi­nezești de relaxare. Confecționate din metal, ele sunt goale în interior și emit niște sunete armo­nioase, astfel încât avantajul este dublu: pe lângă exercițiul fizic, benefic pentru degete, aveți parte concomitent și de o relaxare psihică.
În anul 2008, revista americană "Arthritis and Rheumatism" dădea publicității informația că, po­trivit ultimelor statistici interne, cifra pacienților diagnosticați cu sindrom de tunel carpian s-ar situa între 4 și 10 milioane. Ceea ce înseamnă că, în fiecare moment, un om din treizeci are de îndurat suferințe care îi deteriorează în mod dramatic calitatea vieții, amenințând chiar să-l transforme într-un invalid.
Totodată, afecțiunea de care vorbim și alte­le similare - cum sunt artroza, artrita reuma­toidă, fibromialgia, guta și durerile cronice de spate - reprezintă pentru societate o enormă povară financiară, ce rezultă atât din pierderile salariale, cât și din cheltuielile impuse de asis­tența medicală și tratamente. Iar evaluările conturează o prognoză sumbră: se pare că aceste boli vor înregistra o creștere abruptă în viitor.

Pe cât puteți, evitați bisturiul


Din păcate, durerile nu sunt deloc ușor de cal­mat. Sindromul de canal carpian se tratează, de re­gulă, cu antireumatice nesteroidiene. La sondajul organizat de Stanford University School of Medi­cine, 50% dintre repondenți au declarat că medicația nu a reușit să le elimine durerile.
În cazul în care vi se propune o ope­ra­ție, ar trebui să vă gândiți bine înainte de a accepta. Chiar dacă este executată impecabil și se încheie cu succes, ea înseamnă, totuși, o intervenție, și duce la formarea de țesut cicatricial, din care cauză simptomele se pot agrava uneori. Dacă sunteți cumva supraponderali, încercați, în primul rând, să vă reduceți greutatea corporală. Dând jos câteva ki­lograme, veți obține mai mult decât printr-o operație, deoarece veți micșora astfel pre­siu­nea exercitată asupra nervului median.
O alternativă mai blândă la intervenția chirur­gicală poate fi și purtarea unei atele pe încheietura mâinii, în cursul nopții. Revista "Archives of Physical Medicine and Rehabilitation" a publicat rezultatele unui studiu efectuat cu participarea a 112 lucrători din industria automobilelor, pe care spe­cialiștii de la University of Michigan îi repartizaseră aleatoriu în două grupuri, cerându-le unora să-și pună o atelă la mână înainte de culcare, iar celorlalți să vizioneze seara un film care îi instruia amănunțit în privința regulilor de respectat la locul de muncă. După trei luni, cei ce purtaseră atela au raportat o reducere semnificativă a durerilor avute anterior la mână, încheietură, antebraț și cot. Unul dintre pa­cienți a recunoscut, chiar, că simptomele îi dispă­ruseră complet.
Și injecțiile locale cu steroizi sunt de preferat unei operații. În paginile revistei "Arthritis and Rheu­matism" a apărut un studiu al cercetătorilor spanioli, care analiza comparativ evoluția a 101 bol­n­avi (93 fiind femei), dintre care unii primiseră steroizi injectabili, în vreme ce alții fuseseră operați. După trei luni, la 94% dintre cei tratați cu steroizi s-a constatat o ameliorare substanțială, față de numai 75% în grupul pacienților operați. Un an mai târziu, ambele grupuri prezentau aceleași rezultate. Iată, deci, un motiv întemeiat de a evita bisturiul, atât cât este posibil.

Alimente cu valoare terapeutică împotriva sindromului de canal carpian

Dacă vreți să preveniți apariția acestei afecțiuni ori să țineți durerile sub control, vă recomandăm o serie de alimente care v-ar putea fi de folos. Încer­cați-le!

*** Curcuma
Componentă nelipsită din rețeta de curry, pulbe­rea aurie de curcuma este o sursă bogată de curcu­min, un antioxidant foarte puternic. În afară de neu­tralizarea radicalilor liberi, curcuminul contribuie și la calmarea durerilor, datorită inhibitorilor de COX-2 prezenți în compoziția sa. El reduce infla­mațiile prin scăderea nivelului histaminei și în ace­lași timp determină glandele suprarenale să secrete mai mult cortizon - analgezicul natural al organis­mului. De aceea, curcuminul ori supa din tulpini de țelină, asezonată cu o doză generoasă de curry, înlo­cuiesc de multe ori cu succes medicamentele de sin­teză, de exemplu Celebrex. Există studii care atestă eficacitatea curcuminului în ameliorarea durerilor și a anchilozei articulare la bolnavii de artrită reu­matoidă, precum și în reducerea inflamațiilor post­operatorii.
Ori de câte ori este posibil, preferați alimentul în stare naturală substanțelor extrase din structura lui. Presărați curcuma peste bucatele din farfurie, folosiți din belșug curry pentru condimentarea orezului fiert sau a altor feluri de mâncare și căutați orice modalități de a include cât mai des în meniul dvs. alimente cu efect dezinflamator, ca ananasul și papaia. Din pudra de curcuma se poate prepara și un ceai.
Este totuși dificil să vă asigurați exclusiv din alimentație doza de curcumin necesară pentru obți­­nerea unor rezultate satisfăcătoare. Terapeu­ții recomandă administrarea zilnică, între mese, a unei cantități de curcumin pur variind între 250 și 500 de miligrame, ceea ce ar corespunde cu 5 până la 25 de lingurițe de curcuma uscată. Așadar, concluzia practică ar fi: întrebuințați cu orice prilej curcuma drept condiment, în scopul de a preveni sindromul de tunel carpian, iar în cazul când vă confruntați cu simptome acute, luați pentru ameliorarea lor un supliment cu extract standardizat de curcumin, având obligatoriu o concentrație de 90-95%.
Un asemenea preparat este, de pildă, Zyfla­mend. El combină în compoziția sa mai multe plan­te cu acțiune antiinflamatoare, între care curcuma, ghimbirul, ceaiul verde, busuiocul indian, oregano și rozmarinul. Acestea conțin diverse substanțe ve­getale secundare, capabile să atenueze simptomele sindromului de canal carpian.

*** Busuiocul
Pe lângă faptul că are un gust și o aromă deosebit de plăcute, această plantă conține și opt inhibitori naturali ai enzimei COX-2. O puteți întrebuința pen­tru condimentarea unui sos pesto, alături de oregano, rozmarin și ardei iuți. O idee excelentă este și prepa­rarea unui pesto din avocado, deoa­rece astfel veți oferi organismului dvs. o porție de vitamină B6 care vă va fi un ajutor nepre­țuit. Iar efectele sosului pesto se dublează, dacă beți lângă el și o cană de ceai verde sau de mușețel.

** Ananasul
Deliciosul fruct exotic oferă o serie de principii active, utile pentru combaterea sufe­rințelor provocate de sindromul de tunel carpian. În primul rând tre­buie menționată bromelaina, o enzimă proteolitică a cărei efi­ciență în reducerea infla­mațiilor este bine cu­nos­cută, astfel încât medicii germani, de exemplu, permit administrarea ei în perioada de convalescență de după traumatisme sau operații. Apoi, ananasul conține foarte mult mangan, un mineral necesar pentru constituirea fibrelor robuste de cola­gen, care fac parte integrantă din structura oaselor, a cartilajelor și a pielii. O cană plină cu bucăți proaspete de ananas este deja suficientă pentru acoperirea necesarului zilnic de 2 miligrame. Să nu uităm însă nici faptul că în ananas se găsește și vitamina C, la rândul ei indispensabilă pentru formarea colagenului. În această privință, ananasul este superior merelor, sucului de roșii sau fructelor de merișor. Bucățile proaspete care umplu o cană vă pun la dispoziție 24 de miligrame, adică 40% din doza zilnică recomandată. Prima poziție în top îi revine soiului "Gold" din Costa Rica, de patru ori mai bogat în vitamina C decât celelalte varietăți de ananas.
Cercetările de dată recentă conduc însă la con­cluzia că nici bromelaina din ananasul proaspăt, nici papaina, o enzimă asemănătoare din papaia proaspătă, nu sunt prezente în fructe în cantitate îndestulătoare, pentru a putea produce ameliorări în cazurile grave de sindrom de tunel carpian. Desigur, nimic nu vă împiedică să consumați fructele ca atare ori sub formă de suc, dar efectele terapeutice dorite nu se pot obține decât prin administrarea unor suplimente. Terapeuții prescriu între 250 și 750 de miligrame de bromelaină, luate de trei ori pe zi. Din studiile efectuate în ultimul timp reiese că o doză zilnică de 2000 de miligrame de bromelaină se poate lua fără niciun fel de riscuri.

** Avocado
Avocado vă aduce multă vitamină B6. Pe baza studiilor, numeroși specialiști sunt de părere că de­ficitul de vitamină B6 sporește riscul de a dezvolta un sindrom de tunel carpian sau agravează simpto­mele deja existente. Și, cu părere de rău trebuie s-o spunem, alimentația obiș­nuită a europenilor nu asigură un nivel corespunzător al acestei vitamine. O modalitate agreabilă de a vă asigura doza zilnică recomandată ar putea fi, de exemplu, un sos consistent de avocado, eventual îmbogățit cu condimente ce in­hibă enzima COX-2, ca ardeii iuți, busuiocul, ghim­birul, oregano, rozmarinul și curcuma.
Pentru a obține un aport suficient de vitamina B6, ar trebui să acordați mai multă atenție următoa­relor alimente: avocado, banane, mango, prune uscate, spanac, năsturel, conopidă, bame, cartofi dulci, orez natur, orz, năut, susan, semințe de floa­rea-soarelui, somon. Multe dintre cele enumerate aici conțin totodată antioxidanți și alți compuși cu rol antiinflamator.
Cazurile grave necesită doze mai mari de vitamină B6. Potrivit terapeuților, ar fi nevoie de 40-80 miligrame pe zi. Întrucât nu veți reuși să obți­neți o asemenea cantitate numai din alimentație, va trebui să apelați la suplimentele nutriționale. Dr. Andrew Weil, profesor la University of Arizona din Tucson, își sfătuiește pacienții să ia de două ori pe zi câte 100 de miligrame. Ca măsură de siguranță, ar fi bine să cereți acceptul medicului dvs., fiindcă se știe că, administrată în doze zilnice care depășesc 200 de miligrame, această vitamină poate afecta nervii, agravând în consecință simptomele.

** Ardeiul iute
Ardeii iuți conțin capsaicină, cel mai eficient din­tre analgezicele naturale. Utilizată extern, capsaicina blochează temporar acțiunea așa-numitei substanțe P, care este responsabilă pentru transmite­rea senzațiilor de durere pe căile nervoase. În absența ei, semnalele durerii nu mai ajung la creier. Numeroase studii confirmă această posibilitate de ameliorare, cel puțin pe o durată de timp limitată, a suferințelor provocate de asemenea boli cum este sindromul de tunel carpian.
Procurați-vă din comerț o cremă cu 0,025-0,075% capsaicină și aplicați-o de trei sau patru ori pe zi, printr-un masaj ușor, pe încheietura mâinii. Există însă și o alternativă mai ieftină: luați o teacă de ardei iute, transformați-o în pastă și întindeți-o direct pe porțiunea dureroasă. Dacă preferați, pasta de ardei poate fi mai întâi ames­tecată cu o cremă oarecare, de pildă cold cream.
Indiferent pentru care dintre va­riante v-ați decis, capsaicina vă va pro­voca la primele aplicații o senza­ție de arsură, care se va atenua însă în timp, pe măsură ce repetați procedura. Nu uitați că va trebui să vă spălați atent pe mâini după uti­lizarea cremei, deoarece veți avea mari neplăceri dacă păstrați urme pe degete și vă atingeți cu ele din întâmplare ochii, nasul sau gura.
Capsaicina se administrează de preferință ex­tern. Cu toate acestea, vă va fi de folos să mâncați mai mulți ardei iuți, sosuri condimentate cu ardei, precum și piper Cayenne. Numit și "piper roșu", acesta n-are totuși nicio legătură cu boabele de piper, în afară de gustul iute, ci este o pudră obținută prin uscarea și măcinarea tecilor și semințelor ar­deiului Cayenne. O altă posibilitate ar fi tinctura Cayenne, din care ar trebui să luați câte 0,3 până la 1 mililitru, de trei ori pe zi. Se poate prepara și o infuzie. Amestecați 1/2-1linguriță (între 2,5 și 5 grame) de piper Cayenne într-un sfert de litru de apă clocotită, lăsați totul la infuzat timp de 10 minute, iar după aceea înghițiți de trei sau patru ori pe zi câte o linguriță, diluată cu apă.

** Mușețelul
Cunoscut îndeobște pentru efec­tul său calmant, mușețelul con­ține de asemenea și câțiva compuși care acționează energic în sensul reducerii infla­mațiilor: apigenina, luteolina și quercitina. O cană cu ceai de mușețel poate completa foarte bine supa din tulpini de țelină con­dimentată cu curry, menită să inhibe enzima COX-2. La afecțiunile însoțite de dureri, așa cum este sindromul de tunel carpian, terapeuții recomandă să se bea zilnic 3 sau 4 căni de infuzie de mușețel. Sau se pot administra 2-3 grame de mușețel sub formă de capsule. Mai există și tinctura de mușețel, din care se pot lua de trei ori pe zi câte 4-6 mililitri, între mese. Puteți aplica și o alifie sau cremă cu mușețel pe locul afectat.

** Semințele de in
Semințele de in reprezintă o sursă excelentă de acizi grași Omega-3, mai ales de acid alfa-linolenic. Acesta are un rol important în reducerea nivelului de prostaglandine (niște substanțe asemănătoare hormonilor, care favorizează inflamațiiile). În se­mințele de in se mai găsesc și lignani, adversari de­clarați ai radicalilor liberi. Pentru a combate simptomele sindromului de canal car­pian, ar trebui să consumați zilnic 25 până la 30 de grame (cam 3 linguri) de semințe măcinate sau între 1 și 3 linguri de ulei de in. Rețineți că, deși le cumpărați întregi, semințele de in nu se pot digera decât măcinate. Altfel, le veți elimina așa cum le-ați înghițit și nu veți obține efectul antiinflamator scontat, ci eventual numai dureri ab­do­minale. Amestecați semințele de in măcinate într-un müsli cald sau în făina din care veți frământa un aluat de copt. Restul puneți-l imediat în frigider, căci semințele de in rân­cezesc foarte ușor.

Ce vi se recomandă să evitați

În cazul când suferiți de sindromul de canal car­pian, ar trebui să renunțați la utilizarea asparta­mu­lui. Autorii unui studiu au descoperit că persoanele care consumau foarte mult aspartam prezentau un risc maxim de apariție a bolii respective. Ei au mai constatat că, la pacienții care se dezobișnuiseră să folosească acest îndulcitor sintetic, simptomele sin­dromului de tunel carpian s-au ameliorat în decurs de numai două săptămâni.

Din cămara cu ierburi de leac

Coaja de salcie - despre care se spune ade­sea, și nu fără temei, că ar fi o aspirină naturală - conține o cantitate însemnată de salicilați, care au o acțiune analgezică și antiinflamatoare. Puneți 1-2 lingurițe de pulbere de coajă uscată sau 5 lingurițe de coajă proaspătă în apă fierbinte și lăsați-o cam 10 minute la infuzat, apoi strecurați ceaiul. Îndulciți-l cu puțină miere, pentru a-i îmbunătăți gustul, care altfel e des­tul de amar. Se pot bea 2 sau 3 căni pe zi. Există însă și persoane alergice la aspirină. Dacă aveți o aseme­nea aler­gie sau observați că vă apar cumva efecte se­cun­dare, de orice fel ar fi ele, va fi necesar să renun­țați la coaja de salcie.