Pete mari, albe
Nu ați văzut niciodată un om care să aibă pielea pătată ca a unui dalmațian? Dacă ați văzut, este foarte probabil ca omul acela să sufere de vitiligo. Această maladie este în unul din trei cazuri ereditară, manifestându-se înainte de vârsta de 20 de ani. Urmele albe sunt benigne, dar în măsura în care ele sunt cauzate de o lipsă de melanină (substanța care îi dă pielii culoare), pielea foarte sensibilă este agresată repede de soare, riscul de cancer fiind foarte ridicat.
Vitiligo poate fi un prim semn al unei maladii tiroidiene autoimune, mai ales boala Basedow. De fapt, una din trei persoane suferind de boala Basedow sau de tiroidita Hashimoto, ambele fiind ereditare, au astfel de pete pe corp.
Tot vitiligo se numără și printre semnele premergătoare ale altor boli autoimune, precum diabetul, anemia Biermer (sau anemia pernicioasă), pelada sau chiar boala Addison, cauzată de o producție insuficientă de cortizol a glandelor suprarenale.
Urme negre și albastre
Cu toții ne-am lovit la un moment dat la o mână sau la un picior, așadar, știm ce înseamnă o contuzie sau o echimoză (în termeni medicali). O vânătaie se formează atunci când vasele capilare se sparg în urma unui traumatism. Sângele se răspândește în țesuturi, în jurul zonei vătămate. Spre deosebire de pielea normală, atunci când apăsăm pe o vânătaie, pielea nu se albește. Se mai poate întâmpla ca sângele să formeze un hematom mare sub piele. Aceasta capătă o nuanță neagră-albăstruie și pielea este tumefiată.
Purpură
Se numește "purpură" o vânătaie care nu este cauzată de un traumatism fizic, ci este consecința directă a unei sângerări sub piele. Când apăsam pe ea, pielea nu se albește. Sângerarea provine uneori de la o reacție medicamentoasă, mai ales de la anti-coagulante, precum aspirina sau warfarina. Unele plante medicinale și suplimente alimentare, precum ginkgo biloba, ghimbirul, uleiul de pește și usturoiul fac pielea mai sensibilă, putându-se învineți mai repede. Vânătăile permit de multe ori diagnosticarea carenței în vitaminele C, K sau B12, în acid folic sau în bioflavonoide (substanțe prezente în citrice, dar și în alte fructe și legume).
Apariția frecventă sau inexplicabilă a vânătăilor poate fi și semnul premergător al unor boli grave, cum ar fi leucemia. Paloarea, oboseala, respiratul greu în timpul unei activități fizice, infecțiile frecvente și sângerările inexplicabile sunt alte semne ale acestei maladii.
Vânătăile se numără și printre semnele și simptomele sindromului Cushing sau hipercorticismul, tulburare care apare ca urmare a unei supra-producții de cortizol de către glandele suprarenale. Oamenii care suferă de această boală se plâng de slăbiciune musculară, oboseală permanentă și sterilitate. Femeile sunt de multe ori atinse de hirsutism, pilozitate excesivă pe față, pe piept și alte părți ale corpului. Ele sunt uneori obeze și au un ciclu menstrual neregulat.
Numeroase vânătăi pe corp semnalează uneori o ciroză și alte maladii ale ficatului, un cancer al sistemului limfatic, un lupus și o hipotiroidie.
Urme violacee
Dacă pe pielea dumneavoastră apare un desen violaceu, ca o dantelă, se poate să aveți livedo. Micile vase sanguine de pe tors și de pe membre sunt, în mod anormal, foarte vizibile, desenând pe piele modele care dispar la frig, dar care revin imediat ce temperatura crește. Când liniile violacee sunt continue, patologia este benignă. Când ele sunt discontinue, se pot suspecta mai multe patologii sistemice: poliartrita reumatoidă, febra reumatismală, lupus și trombocitemie, producerea în exces de plachete sanguine (trombocite). Livedo favorizează pierderi de sarcină, în proporție de 20%.
Urme închise la culoare
Dacă aveți urme închise pe corp și în aceleași locuri pielea este mai groasă și mai rugoasă, se poate să suferiți de o hiper-pigmentare sau acantoză, în vocabularul medical. La început, bolnavii își freacă energic pielea pentru a îndepărta petele, până să își dea seama că nu este vorba despre murdărie. Culoarea urmelor variază între maro-închis și negru, iar dimensiunea lor diferă. Se formează, în general, pe ceafă, la axile, pe fese, în locurile unde corpul asudă. Uneori, în interiorul urmelor se formează mici excrescențe cutanate. Ele pot să apară pe orice parte a corpului. Acantoza pare să fie o boală ereditară, cu evoluție lentă. Ea se numără printre reacțiile la anumite medicamente, mai ales corticosteroizii, contraceptivele orale, hormonul de creștere și insulină. Această maladie cutanată este destul de frecventă la persoanele obeze și permite de multe ori identificarea unei rezistențe la insulină (semnul unui diabet). La femeile cu surplus de greutate, maladia este de multe ori semnul premergător al sindromului ovarelor polichistice, tulburarea hormonală cea mai frecventă la femeile aflate la vârsta de a procrea și prima cauză a sterilității.
Urmele negre pe piele, mai ales pe încheieturile degetelor, pe mameloane, la subțiori și în zona pubiană, pot semnala, de asemeni, o disfuncție a glandelor suprarenale, precum boala Addison. În general, ele apar la început în zonele expuse la razele de soare, dezvoltându-se mai târziu sub brațe, în jurul mameloanelor, pe palme și laba picioarelor, în jurul zonelor genitale și al anusului, ba chiar în gură. Printre alte simptome ale acestei boli se numără: vitiligo, căderea părului din zona pubiană și de sub braț la femei, o stare de slăbiciune, scădere de greutate și tulburări gastrointestinale. Acantoza permite uneori descoperirea unui cancer la stomac sau a unei alte părți a sistemului digestiv, subiecții atinși având tendința să fie mai slabi și să pară mai în vârstă decât cei care nu sunt atinși.
Urmele roșietice
Multe maladii benigne, precum apariția coșurilor, sunt responsabile de mici urme sau puncte de culoare roșie pe piele. Din nefericire, și alte probleme, cu mult mai grave și mai persistente, prezintă același simptom. De exemplu, aceste urme mici și roșii, acoperite de o peliculă scuamoasă argintie, sunt tipice pentru psoriazis, o maladie cutanată care atinge în general pielea capului, coatele, genunchii, spatele și fesele. Psoriazisul este considerat o maladie autoimună ereditară. Ea poate să dureze o viață întreagă, dar unele persoane au doar crize temporare. Cam 20% dintre persoanele suferind de psoriazis au și artrită sau reumatism psoriazic.
O urmă izolată, roșiatică și scuamoasă poate anunța o keratoză solară ori actinică (leziuni precanceroase). Uneori, ele pot evolua către un carcinom celular scuamos, al doilea tip de cancer al pielii cel mai răspândit, imediat după carcinomul bazocelular. Melanomul este mai rar, dar și cel mai mortal dintre cancerele de piele. Carcinomul celular scuamos este ușor de recunoscut. Urmele roșii, inflamate, acoperite cu cruste sau pelicule scuamoase și cu marginile neregulate sunt foarte vizibile. Uneori, ele sunt rezistente la orice formă de tratament. La fel ca și în cazul altor tipuri de cancer de piele, carcinoza celulară scuamoasă este datorată în principal unei expuneri la razele ultraviolete ale soarelui sau la lămpile de bronzat din solarii. Ele se localizează în general pe față, pe gât, pe pielea capului (dacă nu este păr), pe mâini, umeri și pe spate, de fapt, pe toate părțile expuse la soare. și decolteul este o zonă foarte sensibilă. Lobul urechilor și buza superioară sunt și ele atinse uneori de cancere. Ca și în cazul cancerelor de piele, persoanele cu pielea, părul și ochii de culoare deschisă sunt mai des atinse de această boală, la fel ca și acelea care, de la prima rază de soare, au pielea acoperită de pistrui, dar nu se bronzează.
Dar oricare ar fi culoarea pielii, un carcinom celular scuamos este mai frecvent la pielea care a fost arsă grav, care are cicatrici sau leziuni ce se vindecă greu, mai ales când sunt localizate pe părți ale corpului expuse la razele soarelui sau la substanțe toxice. Chiar dacă evoluția bolii este lentă, o pată netratată poate invada țesuturile vecine, ducând la leziuni serioase sau la desfigurare. Pata se poate propaga până la ganglionii limfatici sau o altă parte a corpului, punând viața subiectului în pericol. Un cancer celular scuamos poate fi și reacția unei terapii imunosupresive, mai ales după un transplant de organe, un tratament împotriva diabetului sau orice altă maladie cronică.