1. Alegerile parlamentare de anul acesta se dispută, practic, între două partide mari: PSD și PNL. Fiecare din ele ar trebui să obțină peste 50% din voturi pentru a face guvernul singure. Posibilele alianțe postelectorale sunt și ele creionate: PSD-ALDE, alături de PRU, dacă va accede în parlament, plus inevitabilul UDMR, versus PNL-USR, cărora se li se poate adăuga PMP, dacă trece pragul. La ce fel de guvernare și la ce schimbări imediate ne putem aștepta, în cazul în care câștigă social-democrații și, respectiv, în cel în care victoria va aparține liberalilor?
2. Care sunt, în opinia dvs., primele trei urgențe ale țării, de care va trebui să se ocupe viitorul guvern, indiferent ce coloratură va avea el?
Sabina Fati, redactor-șef adjunct "România Liberă"
"Dacă PSD și ALDE iau peste 50% din voturi, ne putem aștepta la derapaje de tot felul"
1. Dacă PSD și aliații săi nu reușesc să treacă de 50%, atunci aritmetica va lucra pentru partidele care se consideră de "dreapta": PNL, USR, UDMR. De partea lor, ar putea juca, de altfel, și președintele Klaus Iohannis, care este în măsură să influențeze lucrurile, din poziția sa de arbitru subiectiv și care-și dorește mult să aibă propriul lui prim-ministru. Pentru o eventuală nouă candidatură de președinte, Iohannis are nevoie de un guvern loial, cinstit și muncitor. Cu toate că Dacian Cioloș pare omul ideal din acest punct de vedere, lucrurile sunt mult mai complicate, iar Klaus Iohannis, care are o experiență politică limitată, nu știe cât de periculos este să aduci un om din afara partidului, pentru un fotoliu atât de important. Ultimul mare eșec al unei ecuații similare a avut loc în 2012, când Traian Băsescu l-a adus pe Mihai Răzvan Ungureanu în fruntea guvernului: PDL l-a rejectat, MRU a fost dat jos printr-o moțiune de cenzură, și democrat-liberalii au pierdut puterea în favoarea PSD. Poate că Dacian Cioloș ar fi mai abil și ar avea sprijinul structurilor liberalilor, deși e frustrant pentru militanții PNL. Apoi, guvernările de coaliție sunt dificile și zbuciumate, iar partenerii mereu nemulțumiți de vizibilitatea pe care o au, de greutatea lor în deciziile pe care le ia executivul, de banii pe care i-ar putea redistribui în teritoriu (eventual, în așa fel încât să câștige mai mult localitățile unde au primari de aceeași culoare ca ei). Dacă PSD și ALDE vor avea după redistribuire peste 50%, lucrurile ar putea fi mai simple, cu toate că nu este încă destul de clar dacă Liviu Dragnea se va mulțumi cu funcția de șef al Camerei Deputaților sau dacă va avea ambiția să fie premier. Prima variantă ar asigura o trecere lină spre noua guvernare, în vreme ce a doua ipoteză ar putea duce la derapaje de toate felurile.
"Să terminăm drumul spre Vest"
2. Prima urgență ar fi o reală deblocare a fondurilor europene. Aici, prioritatea, inclusiv simbolică, ar fi terminarea autostrăzii București-Arad, drumul care ar demonstra cu adevărat că mergem spre Vest. E nevoie de bani și pentru investițiile din domeniul sănătății și educației. Doi: reformarea serioasă a Educației. O schimbare profundă și definitivă a unui domeniu compromis, în care copiii își petrec 34 de ore pe săptămână la lucru, aproape la fel cât un adult, iar plagiatele doctoratelor au arătat care este nivelul universităților autohtone. Trei: schimbarea sistemului de sănătate, în așa fel încât, atât doctorilor, cât și pacienților, să le fie redată demnitatea. Peste toate acestea trebuie să existe o preocupare majoră pentru menținerea independenței justiției, păstrarea DNA și încurajarea DIICOT.
Sebastian Lăzăroiu, analist politic
"Toate datele duc spre o coaliție PSD-PNL"
1. Retorica de campanie rareori face coaliții la guvernare. Aranjamentele de culise sunt cele care decid. Dacă ne uităm la proiecțiile din sondaje, acum, cu o săptămână înainte, vedem câteva scoruri probabile: PSD - 38-40%, PNL 19-21%, USR 13-15% și trei partide care au șanse să intre la limita pragului electoral: PMP, ALDE, UDMR (5-6%). Cea mai stabilă coaliție este una PSD-PNL și toate datele duc spre o asemenea coaliție:
- PSD este câștigătorul alegerilor, deci nu poate fi eliminat din nicio coaliție de guvernare
- PNL este singurul sprijin al președintelui Iohannis, deci nu poate fi eliminat din nicio coaliție la guvernare
- Orice coaliție care să excludă unul din cele două partide este prea fragilă pentru a rezista mai mult de doi ani
- Nevoia de reforme structurale în ultimii doi ani cere o voință politică mai amplă în Parlament. Așadar, cel mai probabil aranjament post-electoral, fără convulsii, este PSD-PNL, cu Dacian Cioloș premier. Dar asta e ceva ce se știa de cel puțin un an de zile.
Iohannis încearcă un joc pe termen scurt și mediu, cu două partide: PNL, pe care îl trimite la guvernare și, probabil, în felul ăsta, îl și sacrifică, și USR, un partid nou, rămas în Opoziție. USR nu poate fi ignorat, cu un scor de 13-15%, și ar urma să-i asigure sprijinul lui Iohannis pentru un nou mandat în 2019. O coaliție PSD-PNL va provoca probabil un mic cutremur în PSD, fără consecințe pe termen scurt, dar cu efecte pe termen mai lung. Ponta și gruparea sa ar putea pleca din partid și s-ar putea alătura PRU, pentru un nou proiect, cu bătaie în 2019.
"Urgente sunt reformele în educație, sănătate și administrație"
2. Cele trei mari reforme de maximă urgență sunt: Reforma în educație (în special partea curiculară), Reforma în sănătate și Reforma administrativ-teritorială (reorganizarea pe regiuni și depolitizarea administrației). Sunt reforme foarte greu de realizat cu o coaliție fragilă de guvernare (și, deci, o Opoziție foarte puternică). Asemenea reforme nu pot avea succes decât într-o formulă supra-majoritară PSD-PNL.
Sever Voinescu, redactor-șef "Dilema Veche"
"Nu există diferență ideologică între partidele de la noi"
1. Uneori, am impresia că, inteligenți fiind, alunecăm fără să ne dăm seama în scenarii politice prea minuțioase, că mintea noastră livrează tot mai multe variante pe care, singură, vrea să le examineze, că dăm politicii prea multă structură, când ea, de fapt, sfidează orice logică. Mi se pare că analiza combinațiilor acestea de tip "fiecare-cu-fiecare" nu duce nicăieri, tocmai pentru că dau politicii noastre imaginea unei partuze cam haotice. Acum, cu cinci zile înaintea alegerilor parlamentare, habar nu am cine va face guvernul și cine va fi în opoziție, dar nu simt neapărat o neliniște din cauza asta. Mai întâi, trebuie să înțelegem că nu există nicio diferență ideologică între partidele de la noi. În România, "dreapta/stânga" este o ficțiune a unor visători sau, cel mult, un fel mai elegant de a vorbi al politicienilor despre ei înșiși. Ideologia presupune credință în ceva, încredere, investiție personală - or, nimic din toate acestea nu se regăsește în ethosul politic de la noi. De la viitoarea guvernare, oricare ar fi, nu mă aștept la prea multe. Mi se pare suficient să mențină orientarea fermă spre Vest a României, să rămână credincioasă statului de drept și democrației, să fie prudentă din punct de vedere economic.
"Oricine gândește în termenii a trei urgențe se situează în ficțiune"
2. De ani de zile, guvernele anunță o listă lungă de "priorități zero". Este amuzant să vezi câte priorități există și că toate sunt "zero"! Guvernarea unei societăți complexe, astăzi, presupune o vastă simultaneitate. O grămadă de lucruri trebuie rezolvate deodată: sistemul de sănătate, educația, infrastructura, problemele sistemului energetic, sistemul fiscal, justiția, apărarea și siguranța națională, cultura și problemele artelor, sportul cu văicărelile lui. Cred că oricine gândește în termenii a trei urgențe se situează în ficțiune. Ideea de bun-simț că un guvern mai bine se apucă să facă ceva, un singur lucru, bine, temeinic, până la căpăt este, mai degrabă, expresia exasperării noastre că ne apucăm de toate, dar nu trecem niciodată de primii pași, decât o bună idee de guvernare. România, ca orice altă țară europeană, are cetățeni liberi care așteaptă, toți, lucruri destul de diferite de la guvern. Și toți acești cetățeni au, simultan, dreptate. În plus, este dovedit istoric că o țară merge bine sau merge prost cu totul, nu pe segmente. O țară care are autostrăzi bune are și spitale bune, și școli bune, și servicii sociale bune. N-am văzut o țară care, să zicem, are un excelent sistem de educație, dar are drumuri proaste și spitale infecte. Dezvoltarea unei țări presupune o sincronizare a tuturor acestor domenii. Un guvern bun este acela care le poate duce pe toate cu un pas înainte, căci toate sunt ale țării.
Anchetă realizată de CLAUDIU TÂRZIU