Dumnezeu să binecuvânteze România!

Toma Roman
La alegerile din 11 decembrie, PSD-ul a realizat o vic­torie notabilă, convingând aproape jumătate din cei ce-au vo­tat să-i ofere legitimitatea necesară preluării gu­ver­nului.

Este drept, însă, că această legitimitate este ciun­tită de ab­sen­ța a 60% dintre votanți. Slaba participare la vot nu poate fi explicată doar prin "tradiționala resem­nare româ­neas­că". Cauza eșecului a fost și slaba pres­tație a par­ti­delor de­clarate de dreapta, pro-occidentale și susținătoare ale in­tegrării ferme în UE. PSD-ul a propus un program populist, com­bi­nat cu o subtilă propagandă antijustiție, care a prins. Mă­ririle de salarii pentru bu­getari, creșterea pensiilor și a altor facilități sociale au con­vins pe cei care își duc viața de azi pe mâine. Iar pro­punerile de limitare a acțiunilor Justiției i-au mulțumit pe "baronii" tranziției românești, care speră să-și vadă la adăpost averile dobândite, mai mult sau mai puțin legal, cât și pe micii "întreprinzători", care s-au crezut mereu "aca­rii Păun" ai reglementărilor impuse de aceasta. Jus­tiția ro­mâ­neas­că nu a reușit încă acea "confiscare ex­tin­să a câș­tigurilor ilicite" care i-ar fi descurajat pe afa­ce­riștii ve­roși ai epocii noastre. Dreapta, divizată și chiar contra­dic­torie în acțiunile sale, nu putea promite așa ceva, con­ști­entă de fra­gilitatea eco­nomiei și de ne­cesitatea unui me­diu de afa­ceri sănătos și corect. Dar, în momentele gu­ver­nărilor sale, re­pre­zen­tanții ei s-au do­ve­dit a fi, deseori, cu ni­mic deo­sebiți de cei ai așa-zisei stângi. De aceea a și reușit, în zona ei, USR-ul, un partid nestructurat, apărut târziu, dar neim­plicat, până acum, în afacerile guvernării. Cum se va re­struc­tura aceas­tă parte a eșichierului politic ne inte­resează acum mai puțin. Cons­tituțional și democra­tic este ca gu­ver­narea să fie încredințată PSD-ului și sateliților săi, fie în alianță cu ALDE, fie într-o coaliție mai extinsă. România are ne­voie în aceste momente de pace și de stabilitate. Aces­tea sunt condiționate de "jocul" dintre preșe­din­ția țării și noua majoritate parlamentară. Per­fect constitu­țional, dar și corect moral, președintele Klaus Iohannis a anunțat că nu va numi pre­mier o persoană ce are probleme cu Jus­ti­ția. Nu l-a vizat în mod direct pe Liviu Dragnea, con­dam­nat (cu suspendare) în "do­sarul Re­fe­ren­­dumului". În PSD și ALDE sunt destui as­pi­ranți la aceas­tă dem­ni­tate, care se află în conflict cu insti­tuțiile indepen­dente ale Justiției, salvați - deocamdată - prin di­verse ter­ti­puri de acțiunea aces­tora. Dragnea este însă artizanul zdro­bi­toa­rei victorii PSD-iste și dorește, în mod firesc, să be­ne­ficieze de ea. Liderul celui mai mare partid politic ro­mâ­nesc știe că, dacă nu va fi el cel care dirijează "ad­mi­nis­tra­rea bu­ca­telor", baronii partidului său și clienții lor, in­clu­siv con­du­cătorii "aliaților", se vor orienta spre cel "de pixul căruia" depind direct strategiile administrative. Gru­pul de "lupi hă­mesiți" al lui Ponta, dar și "bătrânii vul­poi" ai par­tidului abia așteaptă "mirosul de sânge", adică să rea­li­zeze că deciziile vitale pentru evoluția țării se iau în al­tă par­te. Liviu Dragnea a demonstrat, însă, că este un po­li­ti­cian matur, declarând că în niciun caz nu se va opune legii. Ceea ce înseamnă că, cel puțin până la ex­­pi­rarea con­dam­nării, ce nu a fost în­so­țită și de o pri­vare de drepturi civice, a renunțat la as­pirația de a fi pre­mier. Acum intervine și o altă latură a definiției unui po­litician matur: res­pon­sa­bi­li­tatea. Împreună cu aliatul său, ALDE, PSD-ul poate să-i facă pre­ședintelui Iohannis o "propunere de nerefuzat" în persoana altui politician din rândurile sale, după cum se și cuvine. Pentru Dragnea, problema este însă cea a modului în care viitorul premier va fi controlat, dirijat din spate. Liviu Dragnea a sugerat deja rezolvarea pro­ble­mei prin pro­pu­nerea unui "comitet de monitorizare" po­litică a gu­vernului, condus - evident - de liderul partidului majoritar. Prece­den­te există. În Polonia, guvernul nu este condus de liderul partidului la putere, Jaroslaw Kaczynski, dar dirijat de acesta din fo­toliul său de parlamentar. Persoana pre­mie­rului este foar­te importantă tocmai pentru că de imaginea lui depind atât imaginea liderului de partid care îl propune, cât și imaginea partidului însuși. Un pre­mier ca Ponta, Teo­do­rovici, Bănicioiu sau chiar Gabriela Firea i-ar crea multe di­ficultăți șefului PSD-ist, atât prin "popularitatea" lor (po­zitivă sau negativă), cât și prin caracterul și tem­pe­ramentul lor. Mai potriviți pen­tru misiunea pe care Drag­nea vrea să și-o asume sunt oa­meni ca Fifor sau d-na S. Shhaideh, "oameni noi", care s-au păstrat, cu o anume de­cen­ță, până acum în umbră. Un ca­binet fără "pătați" poate în­cepe, cu oa­recare succes, trans­punerea în realitate a "pro­gra­mu­lui" enunțat de lider, mai ales că acesta nu poate in­voca, ia­răși, "greaua moștenire". Dacian Cioloș, un pre­mier nu în­dea­juns de apreciat, lasă PSD-ului o eco­nomie în creștere func­țională, o serie de măsuri absolut necesare în sistemul să­nătății și educației și o serie de proceduri coerente în rea­lizarea infrastructurii sau a ab­sorbției de fonduri europene care, abandonate sau "adap­­tate" la vechile obiceiuri ale cla­sei politice ro­mâ­nești, pot duce la un dezastru anunțat. Drag­­­nea a început deja să-și "modereze" promisiunile și, cel puțin mo­mentan, a re­nunțat la sloganele propagan­dis­ti­­ce de condamnare "so­ro­sistă" a lui Cioloș. PSD-ul a mai be­­neficiat de efec­tele re­manente ale unor decizii ale gu­ver­ne­lor anterioare, pe care le-a risipit prin "șmecheriile fi­nan­cia­re" ale unora dintre liderii săi. Responsabilitatea față de țară ar trebui, acum, când se apropie centenarul Marii Uniri, să fie deviza unui guvern numit odată cu Crăciunul, și a u­nui Parlament care nu a fost ales doar pentru imunități și pri­vilegii ne­sim­țite. Dragnea se află în cel mai important mo­­ment al vie­ții sale politice: va propune, în sfârșit, o gu­­­ver­­nare co­rectă pentru țară, sau va incita revenirea la obiș­­nui­­tele "so­luții imorale". Dumnezeu să binecu­vân­teze Ro­mânia!