MARA TEODOR - "Catastrofa a început cu segregarea școlară"

Cristian Curte
Fost ofițer în Serviciul Român de Informații din județul Harghita

- Interviul de față a fost realizat cu un interlocutor mai puțin obișnuit. Fost ofițer în Serviciul Român de Informații, el a activat în județul Harghita și a ajuns să demisioneze, fiind nemulțumit de reacția autorităților centrale, la problemele cu care se confruntă românii din centrul Ardealului. Numele este fictiv -

"Suntem discriminați continuu"

- Ca întotdeauna în perioada electorală, UDMR-ul a provocat din nou opinia publică ro­mânească, prin declarații și atitudini ireden­tis­te, deși, dacă trebuie plâns cineva cu adevărat, aceia sunt ro­mânii din județele Harghita și Co­vasna. Care este de fapt, principala problemă a lor?

- Principala problemă este că românii din Co­vasna și Harghita sunt minoritari în zonă, dar sunt tratați de autorități de parcă ei ar fi majoritari. E un paradox, pentru că, pe de o parte, maghiarii spun că ei sunt majoritari aici, și de aceea ar trebui să ob­țină autonomia pe criterii etnice, dar, pe de altă parte, tot ei urlă în toată Europa că sunt discri­mi­nați, fiind minoritari în România. Asta, în condițiile în care au privilegii la nivel național, au fost tot timpul la gu­ver­nare, tot timpul au ocupat funcții în toate eșa­loa­nele administrative, în vreme ce ro­mânii din zonă au fost, încet, încet, îndepărtați din do­me­niile de de­cizie. Problema a început în anii '90, în forță, dar au vă­­zut că nu merge așa - vor­besc de evenimentele din martie de la Târgu Mureș -, după care au luat-o pas cu pas și au obținut dreptul de a vorbi în ma­ghia­­­­ră în administrație și jus­tiție, de a-și pune plă­cuțe bilingve, de a segrega șco­lile și, în felul acesta, s-au umplut toate insti­tu­țiile de funcționari ma­ghiari. Au intrat acum foarte mulți maghiari și în poliție, armată, jandarmerie și la pompieri. E nor­­mal să fie așa, pentru că e și țara lor, dar îți pui în­tre­­­barea: tu ca român ce faci? Pentru că noi sun­tem discriminați continuu, de la mici discriminări ne­sem­nificative, de pildă - o expoziție organizată cu banii statului român, dar care nu are un cuvânt scris în limba română - și până la discriminări gra­ve, când vrei să obții un loc de muncă în insti­tuțiile statului și pici la interviul de angajare pentru că nu ești de-al lor. Am cu­nos­cut români care au luat no­te foarte mari la scris, dar la interviu au picat, pe motiv etnic, discri­mi­na­to­riu, pen­­­tru că nu erau un­guri. Au fost sute de ca­zuri. Tu, ca român, cui să te plângi? Dacă un func­ționar public făcea plân­gere la Agen­ția Națională a Funcționarilor Publici, acolo era Birtalan Jozsef de la UDMR. Bun, te gân­dești să te duci la Consi­liul Național pentru Com­ba­terea Dis­cri­mi­nă­rii: a­co­lo președinte este Csaba Aszta­­los, alt ungur. La cine să mergi?
Piața muncii e, ori­cum, suprasaturată cu stu­denți care au terminat în ultimii ani și care nu știu de­cât maghiară. Dacă ei au făcut, de la grădiniță și până la terminarea facultății, numai cursuri în maghiară și de abia stâlcesc două cuvinte în limba ro­mână, pe ce piață a muncii credeți că se vor duce? Cu ce se vor ocupa și în ce zonă? Fie pleacă în Ungaria, fie vin și pre­sează pentru a lucra în ad­ministrație. Este trist, și ar trebui să înțeleagă lucrul ăsta, că trebuie să se schimbe ceva în men­talitatea lor, pentru că lupta aceasta pentru a obține acea au­tonomie, acel vis al lor - care mie mi se pa­re pueril - nu îi duce decât la sărăcie.

- Dar de unde pleacă mentalitatea aceasta păguboasă?

- Le-a fost băgată în cap după 1990. Vă dau un exemplu. Ei predau în școlile publice românești, o istorie a Ungariei și a Ținutului Secuiesc, în paralel cu istoria oficială a statului român. În plus, limba română a fost continuu blamată, considerată ani de-a rândul ca o limbă de ocupație, motiv pentru care copiii manifestau și în familie, dar și la școală, aceeași aversiune pe care părinții lor și anumite cadre didactice le-o insuflau. Segregarea școlară a în­ceput în anii 1990 și a dus și la o separare pe plan social: copiii nu se mai jucau împreună, n-au mai avut activități comune, efectiv, n-au mai avut nimic în comun cu românii, decât faptul că locuiau, poa­te, în același bloc, sau treceau unul pe lângă altul pe stradă. Asta i-a îndepărtat și pe etnicii români de la activitățile comune sau de la învățarea limbii ma­ghiare. Eu, de exemplu, am învățat foarte multe cu­vinte ungurești, jucând fotbal cu copiii maghiari din cartier, de pe scară, din bloc - ceea ce nu se mai în­tâmplă acum. În parcuri, dacă mergi, ai să vezi că acum copiii de maghiari și copiii de români nu se mai joacă împreună. Nu că n-ar vrea, dar nu se mai în­țeleg unul cu altul. Merg la școli diferite, au istorii di­ferite, limbi diferite, două culturi total di­ferite, de parcă ar fi evrei și arabi. Și asta, deși tră­im îm­pre­ună, avem și lucruri comune, și trecut co­mun și eu sper că și un viitor comun, că de-aia sun­­tem în zona asta.

"De frica românizării, investițiile mari au fost evitate"


- Cine credeți că a beneficiat de tot acest plan de segregare, pentru că maghiarul de rând a să­răcit?

- UDMR, care e o structură arhaică, aproape aceiași oameni, din 1990 încoace, care au între­ți­nut această separație. Întotdeauna când a fost vorba de investiții mari le-au evitat, spunând că vin românii să inves­teas­că și ne ocupă zona și o ro­mânizează. Dacă tu vii și zici că vrei să cumperi 200 de hectare în Har­ghi­ta și să te apuci să faci ceva, va fi o pro­ble­mă foarte gravă, pen­tru că ești român. A, dacă ești ungur, e ok, nu-i bai. Au mers pe chestia asta et­nică tot timpul, deși au sărăcit toată zona. Așa s-a ajuns ca românii care vor să rămână, să cons­tru­iască ceva în zonă, să fie din ce în ce mai puțini și mai debu­so­lați, și tendința este de a părăsi zona la un mo­ment dat. S-au golit deja poliția și toate instituțiile, pentru că s-a ieșit la pensie ma­siv, și din poliție, și din ar­mată. Normal că rămâ­ne un gol. De aceea au început să fie pro­bleme cu numărul de elevi ro­mâni, bisericile sunt pus­tiite, și lucrurile astea au un efect dezastruos pentru Româ­nia, pe termen lung.
În compensație, crește numărul de cetățeni ma­ghiari, pentru că cei care sunt născuți aici își iau ce­tățenia ungară. Ungaria acceptă chiar și români în acest program, dacă își inventează un stră-stră-bu­nic ungur. Și îngrijorător este că mulți români fac asta, pentru că cetățenia ungară le deschide por­țile pentru SUA, iar apoi emigrează acolo. De aici, au­tomat, se ajunge la o altă problemă pe viitor - un fel de bombă amorsată, care la un moment dat va ex­ploda. Ni se va spune - măi, frate, dar în jude­țele as­tea avem cetățeni ungari mult mai mulți decât ro­mâni, e dreptul nostru să fim aici autonomi sau, da­că nu vreți, să aparținem de Ungaria!

- Cum ar putea Ținutul Secuiesc să aparțină de Ungaria, fiind în mijlocul țării?

- De jure, nu are cum, dar de facto... Trans­nis­tria nu aparține, de facto, de Rusia, deși nu are gra­niță cu ea? Are Moldova ceva de spus în Trans­nis­tria? Dacă tu ai o administrație 100% ungurească, cetățeni ai statului ungar mai mulți decât cei români, dacă tu ți-ai înfipt oamenii peste tot și duci o politică antiromânească - chiar dacă, declarativ, nu ești în Ungaria, de facto, duci politica statului un­gar, nu pe cea a celui român.

"Românii să devină, prin lege, minoritari"

- Și ce credeți că ar trebui făcut pentru a în­drepta lucrurile?

- Ar trebui intervenit cu un proiect care să modifice Constituția României, iar noi, românii, să fim considerați minoritari și să beneficiem de o protecție în zona asta. Există o lege care protejează minoritățile naționale, de care noi nu beneficiem. De exemplu, dacă este o școală în care rămân doar doi-trei copii de minoritari - și nu spun de ma­ghiari, de orice minoritate, școala aia continuă să func­ționeze pe principiul păstrării identității mino­rității naționale; dacă sunt la o școală românească doar trei copii români, ea se desființează, se co­ma­sează cu altă școală, iar copiii ăia vor face naveta. O altă discriminare pozitivă, a noastră de data aceasta, ar putea să fie în administrația publică. Să fie prevăzut peste tot ca un număr fix de posturi să fie ocupate numai de etnici români, așa cum se prevede același lucru pentru femei sau, în SUA, pentru negri. Altfel, dispărem din zonă.

- La final, aș dori să vă întreb de ce v-ați dat demisia din SRI?

- Pentru că superiori de-ai mei negau că aici au fost și sunt probleme. Când le-am spus, la un curs, la București, că la Miercurea Ciuc au fost incen­dia­te Poliția și SRI-ul, ei mi-au răspuns că nu este nicio problemă, probleme pot fi cu rușii, cu arabii, dar nu în mijlocul României cu ungurii, aliații noștri în NATO... Chiar și unui senator din județul Mu­reș, care le-a spus la o întâlnire despre proble­me­le din Harghita și Covasna, niște domni colonei și generali din SRI i-au răspuns - "Cum vă per­mi­teți să spuneți că e o problemă?! Toate lucrurile sunt la locul lor, ei sunt partenerii noștri, aliații noș­tri." Și omul le spunea că se produce o dis­cri­minare fantastică în zonă, în administrație și peste tot...

- Problemele despre care vorbiți sunt sem­na­late sistematic la forurile superioare?

- Normal că sunt semnalate! Trist este că nu se iau măsuri. Se ajunge până în CSAT, unde există mulți care au un adevărat autism legat de zona asta. Ofițerii SRI de aici își fac treaba, anunță, infor­mea­ză, dau note, dar alea ajung foarte sus și... acolo ră­mân. Sunt mulți colonei și generali care au con­știință națională, dar sunt destui și cei care sunt chitiți numai să aibă salarii mai mari și, eventual, să iasă la pensie, cu aceleași sume pe care le-au primit când erau activi.