E avocat, are 70 de ani și trăiește în Iași. Acum 28 de ani, era condamnat la moarte de o boală perfidă: cancerul. Hotărât să nu se dea bătut, a luptat pentru viața lui pe toate fronturile, chiar dacă știa că bătălia e dificilă, iar steagul victoriei, greu de ridicat. Perseverent în căutări și ajutat și de un dram de noroc, în final, a supraviețuit cancerului, cu ajutorul unei plante miraculoase: spânzul. Apoi, i-a ajutat și pe alți bolnavi deznădăjduiți care i-au cerut ajutorul. Valul de vindecări care a urmat a depășit chiar și cele mai optimiste așteptări. O poveste de viață cu happy-end, care ar trebui luată drept pildă de toți bolnavii de cancer, cărora medicii nu le mai dau speranță.
"Băiete, fă o cură cu spânz!"
- Ați readus nădejdea în rândul bolnavilor de cancer din România oferindu-le terapia cu spânz, care v-a salvat și dvs. viața, cu mulți ani în urmă. Pentru cititorii noștri, care încă nu vă cunosc, aș dori să reluăm povestea vindecării dvs.
- Uneori mi se pare că a fost ieri, alteori parcă a trecut o viață de-atunci... Era în 1988. De la o faringo-laringită netratată la timp, am făcut o infecție tare urâtă, care a degenerat în cancer. Diagnosticul era îngrozitor: tumoră de cavum cu extensie la baza craniului. Mi s-a făcut o tomografie computerizată care a evidențiat cu precizie stadiul bolii: "Infiltrație tumorală cu celule mici, dispuse în insule. Aspectul corespunde unei metastaze de tumoră intracraniană tip blastom". Doctorii nu-mi dădeau nicio șansă, citeau fișa medicală și se uitau la mine cu compătimire. N-a fost nevoie de cuvinte, le-am citit în ochi neputința. Aveam deja metastaze, iar biopsia din gât a evidențiat clar natura malignă a tumorii. Eram disperat. Singurul tratament de care am beneficiat în spital a fost cu algocalmin, la care deja nu mai reacționam. Aveam dureri îngrozitoare, nu le puteam calma cu nimic. Craniul îmi era infestat cu puroi care îmi apăsa creierul, aveam și centrii nervoși afectați: îmi paralizase pleoapa dreaptă, îmi era afectată și vederea - vedeam dublu, cu imaginile răsturnate pe stânga. Medicul oncolog a sfătuit-o pe soția mea să nu mai cheltuie banii pe spitale și pe medicamente, ca să aibă de înmormântare. Ajunsesem la 48 de kilograme, și mă țineam de pereți când umblam prin casă. Medicul meu de la policlinică a vrut să mă pensioneze, dar am refuzat. Cred că mă trecuse deja în "partea cealaltă". Am ajuns și la Spitalul Fundeni, unde am început iradierea cu cobalt, în zona tumorii de la gât. Și acolo mi s-a spus că nu se poate face nimic cu infecția de la creier, deoarece era întinsă pe o suprafață mare, iar o intervenție chirurgicală atât de complexă pentru îndepărtarea ei era imposibilă.
Eu cred foarte mult în vise. Întotdeauna mi s-au confirmat. Îmi amintesc că atunci când îmi căutam vindecarea pe la ușile cabinetelor medicale, am visat moartea. Eram pe un deal, înconjurat de un peisaj mirific. Și pe acel deal parcă era casa lui Eminescu - cu cerdac, cu perdeluțe la ferestre, iar în ușă stătea o blondă superbă, care-mi făcea semn cu mâna să mă duc la ea. Eu urcam vrăjit pe panta de verdeață, dar când m-am apropiat de ea, m-a luat cu rece. Deodată, mi s-a făcut teamă și am fugit, coborând la nesfârșit. M-am trezit lac de sudoare și toate mă dureau îngrozitor... A doua zi, pe când îmi așteptam rândul la iradiere, o bătrână mi-a spus: "Băiete, dacă ai curaj, fă o cură de spânz. Dar ai grijă, că-i periculos. Dacă nu știi cum să-l prepari și cum să-l iei, poți să mori!". Găsirea spânzului și a modului său de administrare a fost o veritabilă aventură. M-am interesat ba în stânga, ba în dreapta, mi s-a confirmat efectul spânzului în tratament, dar nimeni nu știa să-mi spună unde-l găsesc și cum se prepară. Toți mă întrebau dacă am curaj să-l iau, că-i periculos, că e toxic... "E mai toxic decât moartea?" - le răspundeam. "Eu sunt cu un picior în groapă și voi mă întrebați dacă am curaj să beau un ceai?" În final, am găsit niște bătrâni care mi-au dat o rețetă și m-au învățat secretele preparatului. Am făcut rost de rădăcini subțiri de spânz, de la culegătorii care vindeau pe atunci plante medicinale în piață și m-am pus pe treabă. Era ultima mea șansă și m-am agățat cu disperare de ea. În prima zi, n-am respectat întocmai prescripțiile și am luat șapte lingurițe de preparat - așa, ca o doză de șoc, de parcă voiam să mă vindec peste noapte, dar mi-a fost foarte rău. Transpiram, îmi crescuse tensiunea, aveam palpitații, se învârtea casa cu mine. În noaptea aceea, am mai avut un vis ciudat. Se făcea că eram la brutăria de unde cumpăr pâine mereu. Și erau acolo mulți curcani mari, așa, de 8-10 kg, care mă ciuguleau în cap. Îmi ciupeau din creier, dar nu simțeam nicio durere. Culmea e că în vis, curcanii se făceau din ce în ce mai mici, până ajungeau pui și apoi dispăreau. "Măi, să fie!", mă gândeam, ce vrea să însemne? Nu înțelegeam deloc visul. Dar aveam să mă dumiresc mai târziu...
De-a doua zi, am urmat tratamentul după indicații, iar peste alte câteva zile, am început să elimin masiv infecția din craniu. Poate să vă pară scârbos ce vă spun, dar așa s-a întâmplat: mi s-a format o gaură în cerul gurii, prin care am eliminat mai întâi un lichid gălbui, provenit de la infecție, timp de patru-cinci zile. Apoi a venit greul. Să fac o analogie, imaginați-vă că dați drumul la apa dintr-un lac printr-o poartă de scurgere. Apa se duce, dar rămâne nămolul, care curge mai greu. Ei bine, când am început să elimin puroiul acela gros, cu cheaguri de sânge, a fost un dezastru. Mi se umplea gura cu puroi, nu puteam nici să dorm, că mă înecam. M-am chinuit groaznic! Ce-am pățit eu nu doresc nici la puiul cel de șarpe! Prin cerul gurii se făcea tot acest "tranzit"; probabil că era locul cel mai accesibil pentru drenarea infecției. Mai târziu, după ce am tot eliminat puroi, când făceam duș, auzeam în capul meu un zgomot ca cel al picăturilor de ploaie pe un acoperiș de tablă. Probabil că punga de puroi apăsase până atunci pe creier și, odată eliminată, rămăsese un spațiu liber între cutia craniană și creier. Simțeam acest gol și când mișcam brusc capul. Singurul lucru bun a fost că odată cu eliminarea puroiului, am scăpat de acele groaznice dureri de cap și mi-am recăpătat vederea.
După alte două, trei săptămâni, au venit alte chinuri: am început să elimin bucăți de tumoră din gât. Unele mai mici, altele mai mari - o carne tare, închisă la culoare, urât mirositoare, cu mult sânge. Mă temeam să nu mor de anemie, la cât sânge pierdeam, pentru că abia de mai aveam putere să respir, într-un asemenea hal ajunsesem. Dar nu m-am lăsat. După ce eliminam tot și îmi trecea starea de greață, făceam gargară adâncă cu ceai de spânz, pentru că știam că mă ajută. Aveam și sângele infestat cu celule maligne, dar cred că spânzul mi l-a curățat strop cu strop. Și exact cum a început totul, pe etape, așa s-a și terminat, dar a durat câteva luni bune: bolta palatină s-a închis de la sine, fără niciun alt tratament, dar foarte greu s-a vindecat de tot. Tumora din gât a dispărut, a mai rămas vizibil doar un punct cât un bob de mazăre, probabil locul unde era inserată în țesut. N-am mai avut dureri, mă simțeam din ce în ce mai bine, am început să mănânc (puteam să înghit, în sfârșit!) și, ușor-ușor m-am întremat. Am mai rămas câteva luni acasă, și când am putut să stau în picioare, am început să ies câte puțin la aer, să mă reobișnuiesc cu lumea și cu viața. Când mi s-a terminat concediul medical, m-am dus la serviciu. Eram încă slab, aveam ochii adânciți în orbite, fața pământie, dar sufletul mi-era plin de soare - învinsesem moartea! Când m-au văzut colegii, nu le-a venit să creadă, nimeni nu se aștepta să supraviețuiesc.
Cert este că această experiență m-a transformat fundamental. După ce te întâlnești cu moartea, ți se schimbă total viziunea asupra vieții. Cu filozofia pe care mi-o băgaseră comuniștii în cap, eu devenisem un mare ateu. Din fericire, boala și suferința m-au readus pe drumul credinței, și de atunci nu m-am mai despărțit de Bunul Dumnezeu. El mi-a scos-o în drum pe bătrânica din spital, altfel eram demult oale și ulcele! Cât despre spânz, ce să mai zic? Planta aceasta mi-a salvat viața!
"Nimeni nu-i profet în țara lui"
- Interviul pe care mi l-ați oferit în 1998 a avut un ecou neașteptat în rândul cititorilor noștri și a ținut trează opinia publică ani la rând. Am primit pe adresa redacției sute de scrisori de mulțumire din partea celor care s-au vindecat de cancer cu acest leac prea puțin cunoscut, după cum am primit și critici acerbe, din partea unor specialiști. Ce v-a îndemnat să-i ajutați și pe ceilalți bolnavi?
- Nu poți să întorci spatele suferinței. Mă credeți sau nu, mie apariția articolului din "Formula AS" mi-a dat viața peste cap. Telefonul suna încontinuu, zilnic mă trezeam cu zeci de oameni din toată țara la ușă, să le ofer și lor tratamentul salvator. Nu mă așteptam ca povestea mea să aibă un asemenea ecou, nici să fie atâta suferință în țară. Atunci, n-aveam decât câteva fire de spânz în casă și nu mă pricepeam la toate tipurile de cancer. Cum să-i ajut pe toți? Dar lumea era disperată, voia tratamentul cu orice preț. A venit un bolnav cu cancer pulmonar, căruia medicul îi mai dăduse trei săptămâni de trăit. I-am spus că nu știu dacă spânzul e bun pentru acest tip de cancer, dar el plângea și se ruga de mine: "Domnule, înțelege că nu mai am nimic de pierdut. E ultima mea șansă! Am doar 40 de ani și trei copii mici, gândește-te la ei măcar! Dau declarație scrisă că iau tratamentul pe propria-mi răspundere." Cum să-l refuz? Am umplut atunci un caiet cu liste de așteptare, atâția bolnavi voiau să încerce tratamentul. Așa că, de voie, de nevoie, m-am organizat. Primăvara, i-am cerut unui culegător de plante o cantitate mare de rădăcini de spânz și am început să prepar rețete personalizate, ca să nu pățească oamenii vreun necaz. Încă nu reușisem să acopăr vechile solicitări când, la vreo două luni distanță, primele rezultate pozitive au stârnit un nou val de cereri. Eram copleșit, aproape că nu mai aveam timp nici de avocatură, nici de familie. Am vorbit cu un medic care avea competență în fitoterapie și am deschis un cabinet împreună cu el, pentru că și vecinii erau deranjați de cozile nesfârșite de oameni bolnavi care mă căutau. Atunci am cunoscut și lipsa de caracter a oamenilor... Medicii oncologi, cărora li se împuținau pacienții, îmi trimiteau săptămânal controale. Invidia altor oameni, care probabil se temeau să nu mă îmbogățesc (aveam și un cabinet de avocatură, și un cabinet medical), a condus la un val de denigrări în presa locală, în care eram numit "vraciul în robă". S-au spus atunci multe minciuni despre mine! Am fost dezgustat de tot acest circ mediatic și am rămas cu un gust amar, dar nimeni nu-i profet în țara lui! Am închis cabinetul, însă le-am oferit în continuare tratamentul cu spânz celor care veneau la recomandarea bolnavilor vindecați. Și a fost mai bine așa, pentru că m-am putut ocupa de fiecare caz în parte cu mai mare atenție. Am învățat tot mai mult, mi-am dat seama că spânzul are efecte surprinzătoare și în boli de care nici măcar nu auzisem. Nu vă spun ce bucurie am când mă sună foști pacienți, de Sfântul Dumitru sau de Crăciun, să îmi ureze de bine... Oameni care cu mulți ani în urmă au fost trimiși să moară acasă, dar încă trăiesc. N-am satisfacție mai mare!
"Randamentul maxim se obține la cancerele în stadiu incipient"
- În toți acești ani, ați căpătat o experiență uriașă în cura cu spânz. Ce tipuri de cancer răspund cel mai bine la tratament?
- Practic, spânzul ajută în orice tip de cancer, dar și în multe alte boli grave, pentru că are în compoziție heleborină, cel mai eficient citostatic natural, care atacă celulele canceroase și curăță sângele. Dacă mă raportez la propriile rezultate, terapia cu spânz a avut cele mai vizibile efecte în chisturile mamare și în cancerele de sân, în cancerele cerebrale inoperabile (am avut mai multe cazuri de glioblastom vindecate total!), în cancerele tiroidiene, în cancerele bucale și laringiene, în cancerele de stomac, în cancerele pulmonare, hepatice, genitale (neoplasm de col uterin) și ovariene (cura cu spânz are rezultate foarte bune și în chisturile ovariene), în cancerele de pancreas, în cancerele de prostată și testiculare, în melanoame, în cancerele de colon, în leucemii, în limfoame Hodgkin, în ciroze hepatice și multe altele, nici nu mi le amintesc pe toate. De asemenea, cura cu spânz ajută la eliminarea infecțiilor interne, vindecă sinuzitele, artritele, adenoamele de prostată, fibroamele uterine etc. Se știe că spânzul are și efecte antireumatice de excepție. Firma Exhelios - Timișoara, care a dus mai departe cercetările doctorului Boici, produce de ani de zile preparate antireumatice pe bază de spânz. E o mare greșeală că acestei plante nu i se acordă o mai mare atenție de către cercetătorii din domeniul medical.
- Ce importanță are stadiul bolii în succesul tratamentului cu spânz?
- O importanță majoră, la fel ca și în cazul tratamentului oncologic clasic. Aici fac o precizare importantă: spânzul are randament de 100% la pacienții cu cancere în stadiu incipient, neoperate. În cazul celor care au trecut prin chinurile tratamentului oncologic (cu citostatice și iradieri) și au suportat deja intervenții chirurgicale, rezultatul terapiei depinde de vechimea bolii și de starea generală a pacientului. La cancerele operate, procentul de vindecare cu ajutorul curei cu spânz scade undeva spre 50-60%, ceea ce ar trebui să le dea multora de gândit înainte să-și dea semnătura pentru operație!
"Când simți tăișul coasei, te agăți cu disperare de fiecare clipă pe care-o mai ai de trăit!"
- Există și tipuri de cancer la care spânzul n-a avut niciun efect?
- Depinde ce se înțelege prin efect. Din punctul meu de vedere, spânzul e de mare ajutor. Nu doar ca tratament, ci și în calitatea vieții pacientului. Dacă un bolnav are un cancer în stadiu terminal, cu metastaze multiple, șansele lui de supraviețuire sunt foarte mici, desigur, dar au mai existat și minuni! Depinde de resursele fiecăruia, poate și de soartă. E greu să înțelegi, dacă n-ai trecut printr-o asemenea experiență! Nimeni nu știe ce înseamnă pentru sufletul bolnavului o oră fără dureri, de exemplu. Sau o zi de viață în plus! Când simți tăișul coasei, te agăți cu disperare de fiecare clipă pe care-o mai ai de trăit, credeți-mă! În aceste circumstanțe, dacă medicul oncolog îi spune bolnavului că mai are o lună sau două de trăit, iar după tratamentul cu spânz supraviețuiește încă un an sau doi, e un câștig sau un eșec? Cine poate să cântărească acest lucru? Spânzul, la fel ca alte tratamente naturale, nu promite în mod absolut vindecarea, dar este o alternativă viabilă! Din păcate, când un bolnav de cancer moare, indiferent de tratamentul pe care l-a urmat, familia se gândește ulterior că era mai bine să aleagă o altă cale. Și e normal, din punct de vedere psihologic, pentru că durerea e mare și pierderea unui om drag e greu de acceptat. Dar asta nu înseamnă că alegerea a fost greșită, ci că bolnavul n-a mai avut zile, n-a mai avut resurse interne să lupte cu boala.
A venit odată la mine o femeie din Vaslui cu un cancer mamar în stadiu avansat - sânul parcă explodase, era carne vie, putrezită pe alocuri, mirosea oribil! M-am îngrozit când am văzut în ce hal era! I-am spus că nu cred c-o va ajuta tratamentul cu spânz, am sfătuit-o să meargă urgent la spital, să se opereze, dacă vrea să trăiască. Ea - nu și nu! Nu voia să se opereze în niciun chip! Am pus-o să semneze o declarație, că-și asumă responsabilitatea tratamentului, i-am dat gratuit preparatul de spânz și am învățat-o să-și pună și comprese pe rana de la sân. A urmat patru cure cu spânz. Ei bine, rana i s-a închis, dar nu s-a mai dus deloc la spital, nici măcar pentru un control de rutină. Mai târziu, peste vreo doi ani, m-au sunat rudele ei să-mi spună că a murit. Poate că dacă se opera, avea mai multe șanse, cine știe? Nu-mi plac bolnavii care cad în extreme. Terapiile naturale au rolul lor, însă medicina nu trebuie ignorată.
Secretele curei cu spânz
- Cum se face și cât durează tratamentul?
- În prezent, folosesc o nouă formulă de tratament, care s-a dovedit mult mai eficientă. O cură cu spânz durează 17 zile. Se începe cura cu 6 ml de preparat, de trei ori pe zi, apoi se crește gradat doza, cu încă 6 ml în fiecare zi. După 17 zile, se face pauză timp de o săptămână, apoi tratamentul se reia. Sunt necesare cinci astfel de cure, pentru un tratament complet, astfel încât organismul să-și curețe sângele și să se debaraseze de toate celulele canceroase.
- Se știe că spânzul e foarte toxic, ba chiar mortal peste o anumită doză, iar unele persoane pot avea reacții adverse destul de importante. Cui îi este contraindicat acest tratament și ce restricții se impun în timpul curei cu spânz?
- La fabricarea preparatului folosesc numai rădăcinile unui tip de spânz care crește în Munții Ceahlău și în Munții Vrancei. V-am spus și-n primul interviu un lucru legat de toxicitatea plantelor medicinale: secretul constă în dozaj! Iar concentrația și dozajul preparatului nu sunt periculoase pentru bolnavi. Prepar tratamentul astfel încât să fie lipsit de toxicitate, să nu pună viața bolnavului în pericol. Dacă bei o cană cu ceai de spânz concentrat, ai toate șansele să nu te mai trezești! Dar la fel se întâmplă și cu mărul lupului, omagul, rostopasca, dedițelul sau cucuta, cu toate că unele dintre aceste plante sunt folosite în fitoterapie. De asemenea, poți să mori și dacă te mușcă o viperă sau dacă ai alergie la veninul de albine, chiar dacă veninurile sunt folosite în industria farmaceutică de zeci de ani, la fabricarea diverselor preparate, pentru efectele lor curative remarcabile.
Există și contraindicații, ce-i drept, dar nu țin de toxicitatea spânzului. De exemplu, femeilor gravide le este strict interzis tratamentul, pentru că prezintă risc de avort spontan. Hipertensivii cu presiunea sanguină peste 170 și bolnavii cardiaci cu infarct miocardic în antecedente nu pot urma cura cu spânz, deoarece preparatul le crește viteza sângelui. Nici bolnavii de diabet care fac tratament cu insulină nu pot lua preparatul din spânz, pentru că au metabolismul modificat și tratamentul nu are efect. ATENȚIE! În timpul curei cu spânz nu se pot lua medicamente vasodilatatoare, antibiotice și barbiturice! Indiferent de localizarea cancerului, bolnavii trebuie să renunțe la fumat, la cafea, la alcool și la grăsimile animale. Pe durata curei, se recomandă o alimentație cât mai ușoară, dar bogată în vitamine, minerale și proteine de calitate, care asigură refacerea organismului: fructe și legume proaspete, carne de pește alb, ficăței de curcan sau de găină (crescute în curte) la grătar, supă de pasăre, semințe, alune, nuci crude.
"Cele mai bune rezultate le-au avut pacienții tineri și copiii"
- Bănuiesc că de-a lungul timpului n-ați avut doar succese pe linie... Puteți estima procentul de vindecare a cancerelor cu ajutorul spânzului?
- Mi-e greu să fac o estimare, pentru că mulți bolnavi apelează la cura cu spânz sau la alte tratamente naturale doar atunci când nu mai au alte opțiuni de tratament oncologic și spitalele le închid ușile. Cei mai mulți bolnavi vin după ce fac cure îndelungate de citostatice și iradieri, după ce trec prin operații mutilante, fără niciun rezultat. De obicei sunt slăbiți, cu organismul epuizat, fără resursele minime pentru lupta cu boala. Iar pentru a trata o boală atât de gravă e nevoie de energie și de timp - exact ce le lipsește, de fapt, bolnavilor de cancer! Și asta nu e "vina" oamenilor. Cancerul nu doare, cancerul e deseori asimptomatic, și de regulă e depistat în stadii avansate, atunci când și opțiunile de tratament sunt mult limitate. Dacă e descoperit în stadiul I sau II, bolnavii o iau din pripă și se îndreaptă din start către un tratament bun, au șanse mari de supraviețuire. Însă dacă aleg terapii care nu și-au dovedit pe deplin eficiența, suportă consecințele! Nu poți să le impui un tratament sau altul, cum nu poți nici să-i urmărești dacă iau tratamentul la timp sau nu întrerup cura.
Mulți fac greșeli copilărești! Am fost sunat de soția unui pacient cu cancer pulmonar, care mi-a spus, îngrijorată, că soțul ei bea câte o jumătate de litru de tărie și fumează în continuare câte două pachete de țigări pe zi. M-a întrebat dacă spânzul își mai face efectul. "Cum să-și mai facă efectul, femeie? Mă mir că a trăit atâta vreme, omul ăsta e sinucigaș!" A și murit, vreo lună mai târziu...
Cele mai bune rezultate în terapia cu spânz le-au avut pacienții tineri, care aveau resurse să lupte cu boala. Și copiii răspund foarte bine la cură, am avut câteva cazuri incredibile! La bătrâni, însă, efectele ori apar mai greu, ori nu apar deloc, din cauza stării de degradare a organismului. Odată, a venit o doamnă din Timișoara, să ia un tratament pentru mama sa, în vârstă de 88 de ani, care făcuse un tratament oncologic chinuitor și, ulterior, suportase o operație de extirpare a sânului atins de cancer. Am întrebat-o cum se simte mama. "E tare slăbită, abia mai respiră, nu poate să înghită nimic, e bine dacă bea o cană cu ceai zilnic și mănâncă trei, patru linguri de supă, o dată la trei zile." I-am spus: "Doamnă, lăsați tratamentul, luați degrabă trenul către casă, că aveți drum lung de făcut! Stați lângă mama dvs., alinați-i clipele pe care le mai are de trăit, că multe nu mai sunt! Am stat mult prin spitalele oncologice și cunosc semnele astea". A insistat să-i dau preparatul și a plecat spre Timișoara în aceeași zi. Seara, târziu, m-a sunat. Plângea, îi tremura vocea. Mi-a spus: "Ați avut dreptate. Mama s-a stins!". E trist, dar nu poți să-i salvezi pe toți bolnavii de cancer.
Supraviețuitorii
- Ne puteți da câteva exemple de cazuri care au trecut cu bine prin experiența tragică a cancerului, pacienți care pot confirma vindecarea?
- Nici nu știu cu cine să încep. Am un caiet plin - îl deschid la întâmplare!
* ION ACHIȚEI din Iași, tel. 0748.023.447 - diagnosticat în 2000 cu limfom Hodgkin. Mi-l aduc bine aminte: parcă înghițise o minge de rugby, așa o umflătură avea la gât, când a venit la mine. I-am dat tratamentul, iar după opt zile, m-a sunat să-mi spună că nu-l mai ia, pentru că avusese niște manifestări groaznice. Noaptea visase un bătrân cu plete, îmbrăcat din cap până-n picioare în alb, care i-a șoptit: "Ăsta-i leacul tău! Singurul!". A continuat cura și i-a mers foarte bine, s-a vindecat de multă vreme. Și-a făcut omul casă nouă în Valea Lupului, m-am întâlnit de mai multe ori cu el prin Iași, arată foarte bine.
* PETRU ȘARCA din Nojorid, jud. Bihor, tel. 0259.393.370 - diagnosticat cu tumoră la limbă. Omul acesta-i o figură! Era internat în spital când a apărut primul interviu despre spânz în "Formula AS". Fusese programat pentru operație, medicii intenționau să-i taie limba! După ce a citit articolul, a fugit din spital în pijama, cu o zi înainte de operație! A venit la Iași, i-am dat tratamentul și în câteva luni era ca nou, nimic nu mai avea! E un om tare simpatic, mereu mă sună de sărbători să-mi mulțumească, ba de câteva ori mi-a trimis și câte-o sticlă cu pălincă de-aia tare, de nu poți s-o pui pe limbă!
* VICTORIȚA MIHAI din București, tel. 0726.827.565 - diagnosticată în 2000 cu neoplasm de col uterin. Era într-un stadiu avansat al bolii, medicii nu-i mai dădeau nicio șansă, dar femeia s-a ținut de cura cu spânz, s-a vindecat și trăiește bine sănătoasă și-n ziua de azi, după 16 ani de la necaz!
* ION FLORESCU din Constanța, tel. 0729.935.558 - diagnosticat în 2000 cu cancer pancreatic, în ultimul stadiu. Domnul Florescu a fost un pacient model - conștient de gravitatea bolii, a urmat cura cu spânz foarte serios, după indicații, mereu mă suna să-mi spună cum se simte și mă întreba ce ar trebui să mai facă. E complet vindecat, și-a schimbat stilul de viață, regimul alimentar, și-i merge perfect. Și el mă sună deseori, ținem legătura și acum.
* VASILE IGNATIUC din Suceava, tel. 0751.878.454, a avut copilașul, de numai 9 ani, diagnosticat în 2006 cu tumoră cerebrală. Medicii din Suceava l-au trimis la Spitalul Sfânta Maria din Iași, pentru că acolo nu puteau să-i facă nimic. La Iași, neurochirurgii i-au deschis micuțului craniul și l-au închis la loc. I-au făcut externarea, le-au spus părinților că-i un caz depășit medical și-i mai bine să-l ia acasă și să se pregătească, pentru că nu mai are mult de trăit. Era înnebunit bietul om când a ajuns la mine - alb ca varul, tremura încontinuu și vorbea incoerent, nici nu înțelegeam ce-mi zice. I-am dat o cură, dar n-a ajuns cu ea acasă - i-au furat hoții bagajele în tren. M-a sunat din gară, disperat. "La omul sărac nici boii nu trag", m-am gândit, și i-am trimis alt preparat prin poștă. A venit apoi după a doua cură și mi-a spus că deja băiețelul se simte mai bine. A treia cură i-am trimis-o tot prin colet poștal, pentru că nu mai putea lipsi de la serviciu, atâtea libere își luase. Când a venit în Iași pentru a patra cură, l-a adus cu el și pe copilaș - a sărit puștiul la mine să-mi sărute mâinile, eram pentru el "nenea care-l făcuse bine"! S-a vindecat perfect! Acum câțiva ani, când am vorbit ultima dată cu taică-su, am aflat că are rezultate bune la școală, s-a dezvoltat perfect, n-are probleme de memorie sau de altă natură, nici nu zici c-a trecut printr-o asemenea încercare.
* MIHAELA PANDEL din Iași, tel. 0755.466.332 - diagnosticată cu glioblastom (tumoră cerebrală malignă foarte agresivă) în 2000. Suferise biata femeie două operații pe creier, dar boala a recidivat de fiecare dată. A refuzat a treia operație, a ales să urmeze cura cu spânz. Au adus-o rudele la mine pe brațe, atât era de slăbită. Și a avut noroc, s-a vindecat în câteva luni. M-am întâlnit cu ea anul trecut, prin oraș. Între timp se căsătorise, era la plimbare cu cei doi copii.
* ION CANĂ din Slatina, tel. 0747.475.995 - diagnosticat cu cancer la gât. Avea o tumoră faringo-laringiană exact ca a mea, dar la el cura cu spânz a dat rezultate excelente foarte rapid: în câteva luni s-a vindecat total!
* MARIA BUZATU din Vâlcea, tel. 0745.360.601 - diagnosticată în 2005 cu neoplasm mamar. Doamna era disperată, medicii chirurgi i-au recomandat extirparea sânului bolnav. După o cură cu spânz s-a vindecat total, n-a mai avut nevoie nici de operație, nici de alt tratament.
Am foarte multe alte exemple... Important este că toți pacienții au învins cancerul și sunt în viață după atâția ani, fără nicun alt tratament! Ei sunt dovada vie că spânzul poate face adevărate minuni!
- Să ne oprim puțin la "detaliile tehnice" ale tratamentului. Bolnavii trebuie să se prezinte personal la dvs., cu analize medicale?
- Nu neapărat. Mulți bolnavi nici nu se pot deplasa, ar fi absurd să le cer acest lucru. Însă e musai să vorbesc la telefon cu bolnavul sau cu cineva din familie, pentru a-mi da informații despre diverși parametri ai sănătății (tensiunea arterială, dacă bolnavul a avut afecțiuni cardiace grave în antecedente, dacă are diabet etc.) de care țin cont când prepar tratamentul. Fără analize medicale nici nu stăm de vorbă! Am nevoie de ultima foaie de externare din spital, unde sunt trecute diagnosticul, stadiul bolii, localizarea formațiunii tumorale primare și a eventualelor metastaze. Am nevoie de toate aceste detalii pentru a putea face toate recomandările privind tratamentul cu spânz.
D-l DUMITRU CĂLINA poate fi contactat la tel. 0722/66.04.06 sau 0232/23.21.21