Iubirea, cel mai puternic medicament: Puterea sentimentelor

Gilda Fildan
- Iubirea ne apără de răceli, scade tensiunea arterială și prelungește viața. De enorma ei forță tămăduitoare profită atât cuplurile cu o relație de lungă durată, cât și iubitorii de animale, oamenii sociabili și făcătorii de bine -

Iubirea învinge câteodată și cancerul

Când se abate asupra noastră o lovitură a sorții, cum ar fi un infarct sau un cancer, verigheta poate deveni un adevărat colac de salvare. În 2016, un grup de cercetători californieni din domeniul onco­logiei a dat publicității, în paginile revistei "Can­cer", concluziile unor observații efectuate timp de mai mulți ani. Specialiștii afirmau, printre altele, că o relație stabilă sporește șansele pacienților de a supraviețui unei tumori maligne.
Actrița americană Shannen Doherty, bruneta fermecătoare pe care ne-o amintim din serialul "Be­verly Hills 90210", confirmă constatările oa­menilor de știință, pe baza experienței personale. Din 2015, când a fost diagnosticată cu cancer ma­mar, a suferit o operație, s-a supus unui program epuizant de chimio- și radioterapie, vreme în care producătorul de film Kurt Iswarlenko, care-i este soț, s-a aflat clipă de clipă în preajma ei. "Fără el n-aș fi fost în stare să rezist la atâtea chinuri", măr­turisea ea recent, într-o emisiune televizată.
Grija reciprocă, susținerea afectivă și apro­pie­rea fizică - aceste ingrediente ale vieții armoni­oase, de cuplu, au puterea de a proteja sănătatea. Un factor favorizant este și securitatea financiară, mai ușor de obținut atunci când doi oameni își unesc eforturile, spre deosebire de cei care trebuie s-o scoată la capăt pe cont propriu. De asemenea, partenerii conjugali întrețin mai multe contacte sociale decât persoanele singure, mai ales dacă în familie există și copii. Iar socializarea îi ajută să se mențină în formă, din punct de vedere mental. Oa­menii căsătoriți dezvoltă mai rar o demență senilă.
Însă toate aceste aspecte explică doar parțial faptul că medicamentul cu spectru larg de acțiune, numit "iubire", pune pe fugă virușii, vindecă mai repede rănile și previne depresiile. Sau că îngro­șările primejdioase ale pereților inimii regresează ca prin farmec la cei care sunt întâmpinați cu un zâmbet și un sărut când se întorc de la serviciu și se bucură să stea pe îndelete de vorbă cu soția la cină, în bucătărie.

Nervul iubirii - mediator între creier și inimă

Așadar, care este exact secretul care îl face pe me­dicul de familie să rămână fără clienți? Cerce­tătorii au descoperit explicația în interiorul corpului uman: nervul vag. El pornește din trunchiul cere­bral, coboară de-a lungul gâtului, apoi se desparte în ramificații fine, îndreptându-se către stomac, ficat, intestin și inimă.
Fiind o componentă a sistemului parasimpatic, nervul vag are un efect de calmare asupra inimii. Pul­sul scade, întregul corp respiră ușurat, chiar și inflamațiile tind să se reducă atunci când nervul viscerelor devine mai activ. De aceea tonusul lui, funcționarea sa permanentă, reprezintă un in­dice care arată starea de sănătate și capacita­tea de regenerare. "Tonusul nervului vag ne per­­mi­te chiar să formulăm o prognoză pruden­tă în le­gă­tură cu speranța de viață a persoanei res­pec­tive", spun medicii. Și tocmai acest nerv al vin­decărilor inexplicabile devine activ a­tunci când oamenii își dau seama că s-au îndră­gos­tit, ori trăiesc de ani de zile într-un cuplu bine sudat.

Cine face binele se vindecă pe sine

Dar ce este de făcut atunci când ne lipsește un partener potrivit, cu care să răsădim și să culegem împreună aceste roade ale iubirii? Nu-i nicio neno­rocire, ne asigură specialiștii. Căci marea iubire are împrejur o mulțime de frați și surori mai mici: com­pasiunea pentru semenii în su­ferință, angaja­mentul social, atin­gerile fugare ce echi­valează cu un mesaj de simpa­tie, atașamentul față de un patru­ped... Tot ce ne încăl­zește inima e bun pentru sănătate. Iată aici patru dintre cele mai im­portante căi către suflet.

1. Ajutorul care vindecă
În Thailanda, cine umple cu orez bolul unui călugăr cerșetor îi mulțumește în final celui pe care l-a miluit - fiindcă i-a dat prilejul de a-i face un bine. Iar acesta nu este un gest gra­tuit. Căci oricine se în­grijește de semenii săi, într-o formă sau alta, fie ca voluntar la donarea de sân­ge, fie ca ajutor benevol la grădiniță sau ca mentor al unui copil orfan, bene­ficiază el însuși de forța tă­măduitoare a afecțiunii. Markerii inflamatori din sânge se reduc, sistemul cardiovascular funcțio­nează mai bine, creierul are și el de profitat.

2. Prietenia, cât căsnicia
Prieteniile adevărate joacă un rol tot atât de im­portant ca și o căsnicie fericită. Împreună, ele hotă­răsc cât de lungă, de sănătoasă și de împlinită va fi existența noastră. Într-un studiu realizat la Uni­versitatea Harvard, s-a urmărit cursul vieții a 724 de bărbați - an după an, din tinerețe până la mor­­mânt. Pe baza datelor obținute și analizate, cer­cetătorii au putut pronostica suficient de precis care dintre subiecții ajunși la vârsta de cincizeci de ani vor avea o sănătate mai bună decât ceilalți, trei de­cenii mai târziu. Decisive n-au fost valorile co­les­terolului, ci calitatea relațiilor interumane.

3. Terapeuții necuvântători
Încă în Anglia secolului XVIII, călugării din mânăstirea York știau că tovărășia unui patruped este un ade­vărat medicament pentru oamenii bol­navi. Deoarece socoteau că "o rugă­ciu­ne și un ani­mal" sunt cel mai bun ajutor ce se poa­te da unui suferind pentru a-și obloji sufletul și trupul, ei au încredințat bolnavilor cu tulburări psihice, inter­nați în azilul mânăstirii, îngrijirea unor animale mici. De atunci și până astăzi, mili­oane de cazuri au reconfirmat me­reu și mereu că - fie și numai simpla pre­zență a unui câine, a unei pisici sau chiar - în mai mică mă­sură - a unui pa­pagal oferă protecție împotriva bo­li­lor, mai ales oamenilor înaintați în vârstă.

4. Cel mai puternic energizant: îmbrățișările
Îmbrățișările dese întăresc sistemul imunitar și previn infecțiile. Vârstnicilor le crește vizibil apeti­tul, dacă sunt atinși ușor pe antebraț, de mai multe ori, în timp ce stau la masă. Starea de epuizare cro­nică a pacientelor cu cancer mamar se ameliorează cu ședințe de masaj.
Exemplele de mai sus - ca și sute de alte măr­turii - provin din investigațiile științi­fice întreprinse pe această temă: atinge­rile. Concluzia a fost unanimă: un con­tact fizic plăcut transmite sentimente de simpatie și solidaritate, reduce stresul, întărește sănătatea.
Atingerile sunt un stimul esențial. Le dorim, avem nevoie de ele, iar aceas­tă necesitate ne înso­țește întreaga viață, de la stadiul intrauterin până la adânci bătrâneți. Sigur, e minunat ca mângâierile să vină de la un partener de cuplu. Însă nu este deloc obligatoriu: "Efectele neurofiziologice se produc în mod identic și atunci când o persoană străină se apropie de noi cu bună intenție. Sau, alt­fel spus, când milioanele de celule receptoare ale pielii percep o anumită presiune și căldură", expli­că specialiștii. De aceea ne face atâta plăcere o șam­ponare la coafor sau un masaj blând al spatelui. Ca să nu mai vorbim de masajul de tip ayurveda, executat la patru mâini - de care ne putem bucura, dacă ne permitem un concediu în Bali...

Hormonul fidelității consolidează legătura dintre parteneri

Din păcate, noi neglijăm tot mai mult atingerile, furați de ritmul trepidant al vieții de fiecare zi. La numeroase persoane, durata contactului fizic nu depășește zece minute zilnic. Una din cauze este și "corectitudinea politică" exagerată, acest cod com­portamental rigid, care se grăbește să suspecteze în orice contact corporal inocent intenții de agresiune sexuală. Este o tendință primejdioasă. Chiar și prietenii abia dacă mai îndrăznesc să se îmbrățișeze reciproc.
E regretabil, mai ales pentru că făpturile temă­toare, care se feresc să fie atinse, n-au cum să bene­ficieze de acțiunea celui mai încântător hormon pro­dus de sistemul nostru endocrin: neuro­me­diatorul numit oxitocină. Această substanță este eliberată în creier, în anumite împrejurări, cum sunt atingerile și sărutul, dar și în timpul orgasmului și al alăptatului. Ulterior, ea consolidează legătura afectivă dintre parteneri, respectiv dintre mamă și copil, motiv pentru care este supranumită "hormo­nul fidelității".
Cercetările de dată mai recentă au pus în evi­dență faptul că oxitocina acționează nu numai în creier, ci și la nivelul inimii. Inima produce ea în­săși oxitocină. Consecința este reducerea tensiunii și a pulsului. Astfel, sexul, mângâierile și îmbrăți­șările între prieteni protejează direct inima, fără a mai urma calea ocolită prin creier. Nu vi se pare un motiv întemeiat ca să celebrăm iubirea?