Vremuri tulburi

Toma Roman
Legea Bugetului pe 2017 obligă PSD-ul să dea piept cu realitatea.

Programul de creșteri salariale, scutiri și re­du­ceri de taxe, scăderi de prețuri și alte "facilități pentru po­­por", care i-a asigurat victoria în alegerile parla­men­ta­re, se dovedește aproape imposibil de pus în operă, res­pec­tându-se țintele inconturnabile ale unui deficit de ma­ximum 3% și ale unei alocări obligatorii de 2% pentru apărare. Dragnea și companionii lui știau, de altfel, chiar de la "elaborarea" lui, că "programul" este unul populist, fără acoperire în datele economice, cu surse prezumate, având o probabilitate destul de redusă de concretizare. Nu poți, de exemplu, să croiești un buget coerent, scontând pe o creștere economică de 5,5%, când contextul intern și extern îți indică faptul că ritmul acestei creșteri pare a încetini. Nu contează însă asta. PSD-ul și aliații săi au pus la cale o "lovitură de imagine", care să le asigure reve­ni­rea la putere, să furnizeze "baza" parlamentară pentru con­fiscarea totală a acesteia. Argumentele scoase din bu­zu­nar pentru justificarea pauzei în revărsarea de lapte și mie­re sunt "clasica moștenire grea" rămasă de la guver­nanții anteriori, și "găurile bugetare", descoperite acolo unde nu există. Liderii PSD vor să păstreze încă euforia narco­ti­zantă ce le-a asigurat victoria electorală cel puțin până la atingerea adevăratelor lor obiective. Acestea sunt (și au fost mereu) blocarea Justiției independente, sto­parea luptei anticorupție, limitarea unor libertăți cetățe­nești, precum libertatea de expresie și controlul absolut al instituțiilor administrative ale statului. PSD-ul a avut în­totdeauna, încă de la "despotismul luminat" al "pă­rin­telui fondator" Ion Ilies­cu, aspirația spre o democrație iliberală, o "demo­cra­ție controlată", care trebuie - în fapt - să asigure imu­ni­tatea (și impunitatea) "clasei con­du­cătoare", a birocrației po­litice, o "nobilime de aparat" cu ca­racter oligarhic. În­cercările de până acum, de la ce­le­brele mineriade, la răs­tur­nările brutale ale ordinii ins­ti­tuționale, cum s-a întâm­plat în la fel de celebra "marțea neagră", au eșuat parțial, ca urmare a presiunilor externe, din partea organizațiilor internaționale la care România e afiliată, UE și NATO, și a mobilizării (din păcate doar conjuncturale) a societății civile, care - în asemenea mo­mente - a blocat deriva țării spre autoritarism.
De această dată, PSD-ul (și sateliții săi) s-a decis "să joace tare". În primul rând, în chiar programul care a asigurat mobilizarea "poporului PSD-ist", d-l Dragnea și companionii lui au indus subtil ideea că principala piedică în calea bunăstării românilor este Justiția independentă, cu axa ei centrală, anticorupția. Cetățenilor li s-a propus să aleagă între "pâine sau justiție", știut fiind că, într-o so­cietate săracă, cei mai mulți optează automat pentru asi­gurarea traiului zilnic. Dihotomia este falsă, în societățile democratice veritabile, bunăstarea fiind și o consecință a func­ționării predictibile a Justiției, care amendează ime­diat orice abuz sau deviere de la normalitatea stabilită con­tractual. "Strategii" PSD-ului au susținut însă că "zor­năitul că­tușelor" tulbură procesele economice, că Justiția împie­dică firmele autohtone să se dezvolte, favorizând "multi­na­ționalele", că - aplicând normele legislației euro­pene - favorizează interesele străine, punând - până la urmă - chiar "țărișoara" în primejdie. Pentru cetățeanul de rând, ob­sedat de traiul cotidian, cuplarea acestei idei cu "pa­che­tul" de promisiuni generoase a convins, mai ales că zgo­mo­tosul aparat mediatic PSD-izant (A3, Ro­mâ­nia TV etc.) a plusat emoțional împotriva oricărei ar­gu­mentări raționale sau, altfel spus, "tehnocrate". Co­ro­larul concret, firesc în urma victoriei electorale, al acestei insinuări propa­gan­dis­tice infernale, este formularea unui proiect de lege a am­nis­tiei și grațierii, și amendarea, la pro­punerea nefe­ri­citului "avocat al poporului PSD-ist", V. Ciorbea, a Legii 90, care interzice "penalilor" accesul la conducerea ad­mi­nis­trației centrale. Legea 90 a fost, paradoxal, propusă și votată chiar de PSD, dar - "la noi" - legile sunt "pentru căței", schimbându-se "după nevoi". Amnistia și grațierea ar duce la eliberarea celor con­dam­nați deja pentru corupție (fără returnarea prejudiciului) și la încetarea proceselor pe rol, la clasarea anchetelor pen­tru infracțiunile economice vizate. Cu "elaborarea" aces­tei legi "s-a însărcinat" mi­nis­trul Justiției, F. Ior­dache, unul din protagoniștii loviturii de stat din "marțea nea­gră", confirmând astfel continui­tatea "idealurilor" PSD-iste. Baronii PSD-iști, condamnați pentru "dedulcirea la ba­nul public" vor fi, astfel, "albiți" și vor putea să-și con­tinue "activitatea patriotică". Iar abro­garea Legii 90 îl va "grația" pe condamnatul Dragnea, deschizându-i accesul spre șefia guvernului.
"Obiectivele" PSD-ului nu mai au în față decât insti­tuția prezidențială și organizațiile justițiare DNA, DIICOT și ANI, susținute de o parte a serviciilor secrete. Prin "diversiunea Ghiță" - ale cărei resorturi și "dovezi" ar tre­bui anchetate temeinic - SRI-ul a fost pus deja în di­­fi­cultate, primul său adjunct, generalul Coldea, fiind sus­pendat. Coldea s-a făcut cunoscut prin fermitatea susți­ne­rii luptei împotriva corupției, considerată pe drept un atentat la siguranța țării. În primejdie este acum șefa DNA, Laura Codruța Kövesi, atacată continuu de "vu­vu­zelele" PSD-iste și supusă, ca și Coldea, unei acțiuni neîn­ce­tate de decredibilizare. Eliminarea ei, limitarea acțiu­nilor procurorilor anticorupție (prin introducerea unei "legi a răspunderii" acestora), schimbarea codului penal și a celui civil, chiar în contradicție cu recomandările UE, îl vor lăsa singur pe președintele Iohannis, susținerea "stră­zii" fiind haotică și emoțională. Izolarea lui Iohannis (transformată, la momentul oportun, în suspendare) va da aripi parla­men­tului PSD-izat să-și impună dominația totală, să controleze totul și, în consecință, să-și "blin­de­ze" privile­giile. Nu contează că UE nu va ridica MCV-ul (datorită tendinței evidente a Parlamentului de a-și apăra corupții și a bloca Justiția). Nu contează că, în ciuda schimbărilor de ad­ministrații, SUA și țările NATO au avertizat că subjugarea Justiției va afecta relațiile externe ale țării. Așa cum a demonstrat în cazul sistemului de în­vă­țământ, unde "slu­gile PSD-iste" au revenit la politizare, eliminând com­petiția în titularizarea managerilor, "parti­dul" va continua să se impună în toate. Lipsa "pâi­nii", ca­re se va constata atunci, va fi compensată printr-o liniște de mormânt.