Din rețetele domnului farmacist Bobaru: Tratamente pentru BOLILE MUCOASELOR

Redactia
Mucoasa (bucală, nazală, vaginală, rectală), pie­lea și anexele ei (păr, unghii), sunt frecvent afectate de diverse boli bacteriene sau mi­cotice. Tot la nivelul pielii și al mucoaselor se ma­nifestă și afecțiuni ale unor or­gane interne (ficat, rinichi), boli alergice ori boli in­flamatorii. Din nu­meroasele plante me­dicinale ce se folosesc în trata­mente externe pentru bolile pielii și ale mu­coaselor se pot obține, acasă, urmă­toarele forme farma­ceu­tice: ceaiuri (infuzie sau decoct), tincturi, oțet me­dicinal, ulei tera­peutic, unguente.

Infuzia
Se obține din frunze și flori de: nuc, gălbenele, coa­da-șoricelului, mușețel, salvie, plante aromatice.
Mod de preparare: 2 linguri de plantă uscată și mărunțită groscior se opăresc cu 250 ml apă fiartă. Se dă într-un clocot, se lasă timp de 30 minute la infuzat, după care se filtrează prin tifon sau prin­tr-un strat subțire de vată.

Decoctul (numit popular și fiertură)
Se obține din semințe (castan), părți aeriene de plantă (iederă, sunătoare), rădăcini (tătăneasă), scoarță de salcie.
Mod de preparare: 4 linguri de plantă uscată și mărunțită groscior se fierb la foc mic, timp de 30 minute, în 500 ml apă, într-un vas din inox sau emailat. La final, se completează cu apa evaporată. Se filtrează fierbinte prin tifon sau vată medicinală.

Tinctura
Se obține din următoarele plante medicinale: ardei iute, țelină, tătăneasă, nuc, gălbenele, coada-șoricelului, mușețel, castan sălbatic, usturoi, ie­de­ră, salvie, sunătoare, crețișoară, plan­te a­ro­ma­tice (mentă, roiniță, busuioc, cimbru).
Mod de preparare: 2 linguri plantă uscată și mă­runțită groscior se pun la macerat, timp de 10 zile, în 100 ml alcool alimentar sau alt produs distilat, obținut în gospodărie, agitându-se de 2-3 ori pe zi. Se filtrează prin tifon, după care se lasă la decantat în frigider timp de alte 6 zile, pentru o deplină lim­pezire. Se trece ușor partea limpede într-un alt fla­con, înde­părtându-se eventualul reziduu care s-a depus pe fundul vasului. Se păstrează în flacoane de sticlă sau plastic, la întuneric și la temperaturi care să nu depășească 25 de grade. Tincturile din plan­te folosite pentru uz extern se numesc și lo­țiuni. Astfel avem loțiuni pentru piele, pentru cap și lo­țiuni antireumatice.

Oțetul medicinal
Se obține din plante aromatice (mentă, iasomie, roiniță, busuioc, cimbru), coada-șoricelului, mușe­țel, salvie, ardei iute.
Mod de preparare: 2 linguri de plantă uscată și mărunțită groscior se țin la macerat timp de 10 zile, în 500 ml oțet, de preferat obținut din vin. Urmează apoi filtrarea și depozitarea în flacoane brune. Se utilizează extern, în bolile prezentate mai jos.

Uleiul terapeutic
Se obține din plante aromatice (mentă, iasomie, roiniță, busuioc, cimbru), coada-șoricelului, mușe­țel, salvie, ardei iute.
Mod de preparare: 2 linguri de plantă uscată și mărunțită gros­cior se fierb împreună cu 100 ml ulei de floarea-soarelui, câte­va minute, pe bain-marie, în fla­coane de sticlă. Se lasă în repaus timp de 2 zile, după care se filtrează. Se folosește extern.

Unguentul
Se obține din gălbenele, tătăneasă, castan, sună­­toare, iederă, coada-șoricelului, mușețel.
Se poate prepara, în casă, prin două metode:
Rețeta 1: 100 ml de tinctură de plantă, obținută după metoda prezentată mai sus, se evaporă la foc mic, într-un vas emailat sau din inox, până se obține un extras vâscos, de consistența mierii. Când încă este cald, se adaugă 50 de grame untură topită, obținută din osânză de porc, 30 g margarină și apro­ximativ 10 ml ulei de floarea-soarelui. Se ia de pe foc și se continuă omogenizarea până la răcire. Un unguent de calitate superioară se obține dacă înlo­cuim 10 grame din cantitatea de margarină cu 10 gra­me de lanolină (aceasta se poate procura din far­macii). Farmacia Faltis are lanolină pe stoc.
Rețeta 2: 4 linguri de plantă uscată și măcinată fin se pun la macerat timp de 24 de ore, în 4 linguri de alcool concentrat de 95 de grade, timp de 24 de ore. Separat, se topesc împreună 50 de grame de osân­ză de porc, 30 g margarină și 10 ml de ulei de floarea-soarelui. Un unguent de calitate superioară se obține dacă înlocuim 10 g din cantitatea de mar­garină cu 10 g de lanolină. Unguentul rezultat se amestecă cu planta macerată în alcool. Se fierbe la foc mic, aproximativ 15 minute, pentru evaporarea alcoolului. Se filtrează preparatul cât este cald.

Afecțiuni dentare și ale cavității bucofaringiene
(mucoasa bucală, gingiile, limba, amigdalele și faringele)

Remediile se admi­nis­trează sub formă de: gar­garisme, spălături, badijo­naje.

1. Gargare
Se fac gargare cu cea­iuri din plante (infuzii, de­coct) sau soluții diluate de tincturi.
Plantele reco­man­date pentru gar­gară: tătă­nea­să, nuc, găl­be­nele, coa­­­da-șorice­lului, muse­țel, iederă, salvie, creți­șoară.
* Tătăneasa (Symphytum officinale). Se face gargară de 3 ori pe zi, folosind o fiertură din rădă­cină de tătăneasă.
* Nuc (Juglans regia). Se face gargară după fiecare masă, folosind o in­fuzie din frunze de nuc.
* Gălbenele (Calendula officinalis). Se face gargară după fiecare masă, folosind o infuzie din flori de gălbenele sau o linguriță de tinc­tură de găl­benele, la o ceașcă de apă căl­duță.
* Coada-șoricelului (Achilea millefo­lium). În afte, gingivite, stomatite, hemoragii gingi­vale, ab­cese dentare, amigdalite, farin­gite, laringite, se re­co­mandă, după fiecare ma­să, gargară cu infuzie din ceai de coada-șori­celului.
* Mușețel (Matricaria chamomilla). Se fo­losesc florile, culese când nu au înflorit total. Se face gargară de 3 ori pe zi, du­pă fie­care masă.
* Iedera (Hedera heli­x). Se folosesc lăstarii și frun­zele ti­nere de iederă. Gargarele cu pre­parate de iederă se re­comandă în gingivite, stomatite, ulcerații produse de proteze den­­­tare. Se fac de 3 ori pe zi, du­pă masă. (Farmacia Faltis are pe stoc ceai de iederă.)
* Salvia (Salvia offici­na­lis). Se folosesc frun­zele. Se face gargară după fiecare masă, folosind o infuzie din ceai de salvie.
* Crețișoara (Alchemilla vulgaris). Se folo­sesc părțile ae­riene ale plantei. Se face gargară cu infuzie sau tinctură diluată, de 3 ori pe zi, în sto­matite aftoase și ulcerații sângerânde ale gingiilor.

2. Spălături bucale (ape de gură)
Au efect antiseptic, dezodorizant, răcoritor, as­tringent sau anestezic local. Apele de gură au ca sol­vent, cel mai des, ceaiurile obținute din plante me­dicinale (mușețel, salvie, gălbenele) sau plante aro­matice (mentă, iasomie, roiniță, busuioc, cim­bru). (Far­macia Faltis prepară apă de gură pe bază de roiniță.)

3. Badijonaje (colutorii)
Sunt preparate vâscoase, pe bază de miere (se numesc și melite) destinate a fi aplicate pe gingii, pereții interni ai cavității bucale, limbă, faringe, pen­tru o acțiune locală, în general antiseptică, anti­infla­matoare, antimicotică. Badijonajele se folosesc după gargare sau spălături bucale.
Industria farmaceutică este deficitară cu prepa­ra­rea de medicamente care se aplică în gură, sub formă de badijonaje. Farmacia Faltis are în porto­foliu multe rețete cu badijonaje, formule proprii sau prescrise de medici de specialitate.

BOLILE NASULUI

Nasul este poarta de legătură a organismului cu mediul extern. Principala funcție a nasului, după miros, o constituie condiționarea aerului: umidifi­care și încălzire, filtrare și eliminare a particulelor din aerul respirat (praf și micro­orga­nisme). Și nasul, ca orice parte a organismului, are bolile lui spe­cifice, iar tratamentul lor extern (local), bine aplicat, este suficient. Principalele pre­parate folosite ca tra­tamente externe pentru bolile nasului sunt: ceaiu­rile, tincturile, uleiurile volatile, unguen­tele, fumi­gațiile, aerosolii.

1. Inhalații
Primele preparate utili­zate de oa­menii primitivi pen­tru a alina sau vindeca bolile nasului au fost inhalațiile. Plan­tele recomandate sunt: gălbenelele, coada-șoricelului, mușețelul, menta, iasomia, roi­nița, busuiocul, cimbrul.
* Gălbenelele (Calen­dula officinalis). Inha­lațiile fă­cute cu infuzie de flori de găl­be­nele sunt recomandate în bolile aparatului respirator, boli­le din sfera ORL sau alte boli virale. Pentru a mări efi­ciența inhalațiilor, în ceaiul de gălbenele se pot adăuga 20 picături ulei esențial de pin, ienupăr sau eucalipt.
* Coada-șoricelului (Achilea millefolium). Se folosesc ramificațiile tulpinii, cu inflorescențe.
* Mușețelul (Matricaria chamomilla). Se folosesc florile, recoltate când nu au înflorit total. Inhalațiile cu ceai de mușetel ca și cele cu ceai de coada-șoricelului se folosesc în rinite, rinosinuzite alergice sau infecțioase, care se manifestă prin nas înfundat sau rinoree.
* Plante aromatice (mentă, iasomie, roiniță, busuioc, cimbru). Inhalațiile cu plante aromatice se pot face cu ulei volatil (5 picături) sau tinctură (20 picături) de plantă aromatică, adăugate într-un ceai de muguri de plop negru, de mușețel sau de muguri de pin. (Farmacia Faltis are pe stoc ceai de muguri de plop negru.)
Tehnica de realizare a inhalațiilor (cea clasică): 2 linguri de plantă uscată și mărunțită gros­cior se pun într-un litru de apă dată în clocot. În locul plantei uscate se poate folosi uleiul volatil (5 picături) sau o linguriță de tinctură. Se apleacă capul deasupra vasului și se acoperă cu un prosop făcându-se timp de 1 minut exerciții de inspirație a vaporilor de apă bogați în ulei volatil. Inhalația se face numai seara. După necesități, se pot admi­nis­tra, în continuare, picături sau unguente.

2. Spălături (dușuri) nazale
Un rol important în reușita tratamentului local în bolile nasului îl are toaletarea lui. Spălăturile na­sului se pot face cu ceaiuri din plante în care s-a adău­gat puțină sare de bucătărie (1 g la ceașca de ceai). De asemenea, spălăturile se pot face cu ser fiziologic și vitamina C. Prin dușu­rile nazale se ur­mărește eliminarea excesului de mucozități ce îm­piedică respirația pe nas și care sunt mediu prielnic dezvoltării bacteriilor patogene.

3. Instilații (picături de pus în nas)
Este forma farmaceutică cea mai folosită, deoa­rece se administrează mult mai ușor decât celelalte pre­parate farmaceutice. Instilațiile se folosesc, de re­gulă, după inhalații și/sau spălături nazale. Aces­tea conțin substanțe vasoconstrictoare, antiifla­ma­toare, antibacteriene, antialergice.

4. Tampoane umede sau uscate
Se folosesc în hemoragiile nazale provocate de puseele acute de hipertensiune arterială sau de lo­vituri accidentale. Tam­poanele se fac din comprese sterile care, la nevoie, se pot îmbiba cu ceaiuri bo­gate în tanin (ex. scoarță de stejar sau crețișoară).

5. Unguente
Folosirea unguentelor nazale are avantajul, față de folosirea picăturilor nazale, că aderă pe mucoasă, micșorându-se numărul de administrări la maxi­mum 2 pe zi. De asemenea, unguentele împiedică uscarea mucoasei nazale. (Farmacia Faltis prepară un unguent hemostatic pentru stoparea hemora­giilor și un unguent nazal pentru rinite și sinuzite.)

6. Fumigații
Se folosesc atât pentru bolile nasului, cât și pen­tru dezinfecția și dezodorizarea spațiilor de locuit. Se folosesc plantele bogate în uleiuri volatile.
Nota farmacistului: Pentru a nu avea pro­bleme cu nasul, mai ales în sezonul rece, când viro­zele sunt frecvente, Far­macia Faltis face urmă­toarea recomandare de tratament:
1. Se fac inhalații după tehnica menționată mai sus.
2. Se spală nasul cu o soluție de ser fiziologic și vitamina C, în proporția 10:2 (la o fiolă de 10 ml de ser fiziologic se adaugă 2 ml de vitamina C din fiole). Se pun 10 picături în fiecare nară și se suflă nasul. (Farmacia Faltis prepară o astfel de spălă­tură nazală.)
3. Urmează folosirea unguentului nazal. Cu de­ge­tul curat sau un bețisor pentru ureche se ung nă­rile prin interior, cu o mică cantitate de unguent. Se presează apoi ușor nările lipindu-le de septul nazal.

Bolile vaginale

Administrarea de medicamente pe cale vaginală este cunoscută din cele mai vechi timpuri. Pentru tra­tamentul local al afecțiunilor vaginului sunt men­ționate în lucrările lui Hipocrate și Galenus irigațiile simple cu apă și săpun sau alaun (sulfat de cupru), infuzii din frunze de nuc, flori de mușețel.
Pe cale vaginală se administrează următoarele preparate farmaceutice: ceaiuri, unguente, uleiuri terapeutice, ovule, spume, spray-uri. Acestea se folosesc sub formă de băi, spălături, irigații, tam­poane, aplicații de ovule, ungeri.

1. Băi, spălături, irigații vaginale
Igiena vaginului este foarte necesară, atât pre­ventiv, cât și curativ. Aceasta este asigurată, în pri­mul rând, de prezența în vagin a unui pH acid, ce este o barieră chimică naturală contra infecțiilor. În perioada menopauzei se instalează frecvent pruritul vulvar, care se ameliorează prin folosirea de băi, spălături sau irigații cu plantele menționate mai jos. Există încă mentalitatea ca în băile vaginale să se folosească bicarbonatul de sodiu. Nu se justi­fică fo­losirea lui, având în vedere că bicarbonatul de sodiu alcalinizează pH-ul vagi­nului, favorizând dezvol­tarea microorganismelor patogene.
Plantele folosite în băi, spălături sau irigații va­gi­nale: nucul, gălbenelele, coada-șoricelului, mușe­țelul, salvia, sunătoarea, crețișoara, cimbrul, levăn­țica.
* Nucul (Juglans regia). Se folosesc frunzele. Băile vaginale din nuc sunt recomandate în afec­țiunile vaginului (micoze, infecții bacteriene cu germeni gram pozitivi și negativi). Se prepară o fier­tură de frunze sau coji verzi de nuc (4 linguri la 1 litru de apă), făcându-se băi locale. Se pot utiliza apoi un­guente, creme, ovule sau supozitoare.
* Gălbenelele (Calendula officinalis). Spă­lăturile vaginale sunt adesea recomandate în di­verse afecțiuni ale vaginului înainte de folosirea unui tratament local cu unguen­te, creme sau ovule. Aceste spălături se pot face cu un decoct ob­ți­nut din flori de găl­be­ne­le după tehnica de pre­parare prezentată mai sus. Farmacia Fal­tis prepară o spălătură va­gi­nală ce are în com­po­ziție un extract din găl­benele, mușețel și tă­tă­neasă.
* Mușețelul (Ma­tricaria chamomilla). Se folosesc florile, când nu au înflorit de tot. Îna­­inte de aplicarea unor unguen­te sau ovu­le pentru bolile vagi­nu­lui, se recomandă băi cu alaun de potasiu pus în­tr-un litru de infuzie de mușetel.
* Coada-șorice­lu­lui (Achilea millefo­lium). Se procesează păr­­țile tulpinii cu inflo­rescențe și se fac băi va­ginale, pentru care se pro­cedează la fel ca în cazul băilor de mușețel.
* Salvia (Salvia officinalis). Frunzele de salvie se recomandă pentru obținerea unor infuzii utilizate ca spălături vaginale înainte de aplicarea unor creme și ovule cu efect topic.
* Sunătoarea (Hypericum perforatum). Se fac băi vaginale în pruritul vaginal, cu o fiertură din vârfurile înflorite de sunătoare. Fiertura se obține ast­fel: 5 linguri de sunătoare uscată și mărunțită se dau într-un clocot cu 1 litru de apă. Se lasă la infu­zat timp de 30 minute, după care se fil­trează.
* Crețișoara (Alchemilla vulgaris). Se folo­sesc părțile aeriene ale plantei. În afecțiunile vagi­nului și ale uterului, sub formă de spălături vagi­nale, se folosește infuzia de crețișoară. Rezultate mult mai bune se obțin dacă în infuzie se adăugă tătăneasă și mărul-lupului.
* Plante aromatice (cimbru, levănțică). Se face o infuzie din 2 linguri de cimbru și 2 linguri de lavandă la 2 l apă. Se utilizează ca spălături va­ginale aromatice în leucoreea func­țională sau înain­te de aplicarea unor creme și ovule cu efect topic.

2. Tampoane sterile
Se folosesc tampoane sterile uscate sau îmbibate cu ceaiuri din plante. Acestea sunt reco­mandate în situația când la nivelul vaginului bolile sunt însoțite de scurgeri sau secreții vaginale anor­male.

3. Unguente
Cele mai recomandate unguente pentru afec­țiunile vaginului sunt cele de tătăneasă, gălbenele, mușețel și coada-șoricelului.

4. Aplicații de ovule
Se folosesc ovule ce conțin substanțe antimi­crobiene, antimicotice, antitricomonazice, antiinfla­matoare, hormonale. Înainte de folosirea unui ovul vaginal se recomandă toaletarea intimă a zonei, prin băi sau spălături călduțe cu infuzii din plantele menționate mai sus. (Farmacia Faltis are formule proprii pentru prepararea de ovule vaginale.)

Bolile anusului și rectului

Principalele forme farmaceutice folosite ca tra­tamente externe pentru bolile anusului și rectului sunt: ceaiurile, tincturile, unguentele, uleiurile tera­peutice, supozitoarele.
Acestea se administrează sub formă de băi de șezut, clisme, ungeri, aplicații de supozitoare.

1. Băi de șezut (spălături rectale)
Sunt salutare în afecțiunile anusului (anite, fisuri anale) și rectului (rectite), fisuri, hemoroizi. Aceste băi de șezut se completează cu medicamente spe­ci­fice acestor boli (creme, unguente, supozi­toare). Far­macia Faltis are în portofoliu asemenea pre­parate.
Plante folosite în băi de șezut: tătăneasa, nucul, gălbenelele, sunătoarea, crețișoara.
* Tătăneasa (Symphytum officinale). Se fac băi de șezut cu o fiertură din rădăcină de tătăneasă pentru hemoroizi sau fisuri anale, înainte de folo­sirea unor unguente sau supozitoare.
* Nucul (Juglans regia). Se folosesc frunzele. Se fac spălături rectale pentru ani­te, rectite sau he­moroizi externi. Se prepa­ră o fiertură de frunze sau coji verzi de nuc (4 linguri la 1 litru de apă) fă­cân­du-se băi locale. Se pot uti­liza apoi unguente, creme, ovule sau supozitoare.
* Gălbenelele (Ca­len­­dula officinalis). Se fo­losesc florile. În cazul fi­su­rilor și abceselor ana­le, al hemoroi­zilor, se fac băi călduțe cu o fiertură pre­parată după meto­da decoc­tului.
* Sunătoarea (Hy­pe­­ri­cum perforatum). Sunt folo­site vârfurile înflorite ale su­nătoarei sub formă de băi de șezut cu fiertură din sună­toare. Fiertura se obține ast­fel: 5 linguri de sunătoare uscată și mă­run­țită groscior se dau într-un clocot cu 1 litru de apă. Se lasă la infuzat timp de 30 minute, după care se fil­trea­ză.
* Cretișoara (Alchemilla vulgaris). Se fac băi rectale în rectite și boala hemoroidală. Se folosește o lingură de tinctură la un litru de apă călduță. Se poate continua tratamentul cu unguente și supo­zitoare preparate de Farmacia Faltis.

2. Clisme
Este metoda clasică în constipație sau pentru curățarea colonului în vederea unor investi­gații. Se pot face clisme cu diverse ceaiuri (volbură, gălbe­nele, nalbă) în care s-a dizolvat săpun, sulfat de magneziu sau sulfat de cupru.

3. Unguente
Cele mai solicitate unguente sunt cele pentru hemoroizii externi. Se poate folosi unguentul de tătăneasă, de gălbenele, de castan. Farmacia Faltis prepară un unguent antihemoroidal ce conține un extract moale de castan, hamamelis și plop negru.

4. Supozitoare
Se folosesc supozitoare ce au în componență substanțe anestezice, antiinfla­matorii, cicatrizante etc. și care combat bolile anusului și rectului (he­mo­roizi, anite, fisuri anale). Farmacia Faltis are în portofoliu numeroase rețete de supozitoare.

Pentru informații despre procesarea plantelor me­dicinale sau despre alte preparate produse în labora­torul propriu, farmacistul Ion Bobaru poate fi găsit la Farmacia Faltis din Brăila, Calea Galați nr. 29, tel. 0239/61.59.31, e-mail: farmaciafaltis@yahoo.com. Pre­paratele farma­ceutice proprii pot fi vizualizate pe site-ul far­maciei,http://farmaciafaltis.ro/
Farmacia deține "Certificat de bună practică far­­maceutică pentru prepararea medicamentelor" acor­dat de Colegiul Farmaciștilor din România.