Infuzia
Se obține din frunze și flori de: nuc, gălbenele, coada-șoricelului, mușețel, salvie, plante aromatice.
Mod de preparare: 2 linguri de plantă uscată și mărunțită groscior se opăresc cu 250 ml apă fiartă. Se dă într-un clocot, se lasă timp de 30 minute la infuzat, după care se filtrează prin tifon sau printr-un strat subțire de vată.
Decoctul (numit popular și fiertură)
Se obține din semințe (castan), părți aeriene de plantă (iederă, sunătoare), rădăcini (tătăneasă), scoarță de salcie.
Mod de preparare: 4 linguri de plantă uscată și mărunțită groscior se fierb la foc mic, timp de 30 minute, în 500 ml apă, într-un vas din inox sau emailat. La final, se completează cu apa evaporată. Se filtrează fierbinte prin tifon sau vată medicinală.
Tinctura
Se obține din următoarele plante medicinale: ardei iute, țelină, tătăneasă, nuc, gălbenele, coada-șoricelului, mușețel, castan sălbatic, usturoi, iederă, salvie, sunătoare, crețișoară, plante aromatice (mentă, roiniță, busuioc, cimbru).
Mod de preparare: 2 linguri plantă uscată și mărunțită groscior se pun la macerat, timp de 10 zile, în 100 ml alcool alimentar sau alt produs distilat, obținut în gospodărie, agitându-se de 2-3 ori pe zi. Se filtrează prin tifon, după care se lasă la decantat în frigider timp de alte 6 zile, pentru o deplină limpezire. Se trece ușor partea limpede într-un alt flacon, îndepărtându-se eventualul reziduu care s-a depus pe fundul vasului. Se păstrează în flacoane de sticlă sau plastic, la întuneric și la temperaturi care să nu depășească 25 de grade. Tincturile din plante folosite pentru uz extern se numesc și loțiuni. Astfel avem loțiuni pentru piele, pentru cap și loțiuni antireumatice.
Oțetul medicinal
Se obține din plante aromatice (mentă, iasomie, roiniță, busuioc, cimbru), coada-șoricelului, mușețel, salvie, ardei iute.
Mod de preparare: 2 linguri de plantă uscată și mărunțită groscior se țin la macerat timp de 10 zile, în 500 ml oțet, de preferat obținut din vin. Urmează apoi filtrarea și depozitarea în flacoane brune. Se utilizează extern, în bolile prezentate mai jos.
Uleiul terapeutic
Se obține din plante aromatice (mentă, iasomie, roiniță, busuioc, cimbru), coada-șoricelului, mușețel, salvie, ardei iute.
Mod de preparare: 2 linguri de plantă uscată și mărunțită groscior se fierb împreună cu 100 ml ulei de floarea-soarelui, câteva minute, pe bain-marie, în flacoane de sticlă. Se lasă în repaus timp de 2 zile, după care se filtrează. Se folosește extern.
Unguentul
Se obține din gălbenele, tătăneasă, castan, sunătoare, iederă, coada-șoricelului, mușețel.
Se poate prepara, în casă, prin două metode:
Rețeta 1: 100 ml de tinctură de plantă, obținută după metoda prezentată mai sus, se evaporă la foc mic, într-un vas emailat sau din inox, până se obține un extras vâscos, de consistența mierii. Când încă este cald, se adaugă 50 de grame untură topită, obținută din osânză de porc, 30 g margarină și aproximativ 10 ml ulei de floarea-soarelui. Se ia de pe foc și se continuă omogenizarea până la răcire. Un unguent de calitate superioară se obține dacă înlocuim 10 grame din cantitatea de margarină cu 10 grame de lanolină (aceasta se poate procura din farmacii). Farmacia Faltis are lanolină pe stoc.
Rețeta 2: 4 linguri de plantă uscată și măcinată fin se pun la macerat timp de 24 de ore, în 4 linguri de alcool concentrat de 95 de grade, timp de 24 de ore. Separat, se topesc împreună 50 de grame de osânză de porc, 30 g margarină și 10 ml de ulei de floarea-soarelui. Un unguent de calitate superioară se obține dacă înlocuim 10 g din cantitatea de margarină cu 10 g de lanolină. Unguentul rezultat se amestecă cu planta macerată în alcool. Se fierbe la foc mic, aproximativ 15 minute, pentru evaporarea alcoolului. Se filtrează preparatul cât este cald.
Afecțiuni dentare și ale cavității bucofaringiene
(mucoasa bucală, gingiile, limba, amigdalele și faringele)
Remediile se administrează sub formă de: gargarisme, spălături, badijonaje.
1. Gargare
Se fac gargare cu ceaiuri din plante (infuzii, decoct) sau soluții diluate de tincturi.
Plantele recomandate pentru gargară: tătăneasă, nuc, gălbenele, coada-șoricelului, musețel, iederă, salvie, crețișoară.
* Tătăneasa (Symphytum officinale). Se face gargară de 3 ori pe zi, folosind o fiertură din rădăcină de tătăneasă.
* Nuc (Juglans regia). Se face gargară după fiecare masă, folosind o infuzie din frunze de nuc.
* Gălbenele (Calendula officinalis). Se face gargară după fiecare masă, folosind o infuzie din flori de gălbenele sau o linguriță de tinctură de gălbenele, la o ceașcă de apă călduță.
* Coada-șoricelului (Achilea millefolium). În afte, gingivite, stomatite, hemoragii gingivale, abcese dentare, amigdalite, faringite, laringite, se recomandă, după fiecare masă, gargară cu infuzie din ceai de coada-șoricelului.
* Mușețel (Matricaria chamomilla). Se folosesc florile, culese când nu au înflorit total. Se face gargară de 3 ori pe zi, după fiecare masă.
* Iedera (Hedera helix). Se folosesc lăstarii și frunzele tinere de iederă. Gargarele cu preparate de iederă se recomandă în gingivite, stomatite, ulcerații produse de proteze dentare. Se fac de 3 ori pe zi, după masă. (Farmacia Faltis are pe stoc ceai de iederă.)
* Salvia (Salvia officinalis). Se folosesc frunzele. Se face gargară după fiecare masă, folosind o infuzie din ceai de salvie.
* Crețișoara (Alchemilla vulgaris). Se folosesc părțile aeriene ale plantei. Se face gargară cu infuzie sau tinctură diluată, de 3 ori pe zi, în stomatite aftoase și ulcerații sângerânde ale gingiilor.
2. Spălături bucale (ape de gură)
Au efect antiseptic, dezodorizant, răcoritor, astringent sau anestezic local. Apele de gură au ca solvent, cel mai des, ceaiurile obținute din plante medicinale (mușețel, salvie, gălbenele) sau plante aromatice (mentă, iasomie, roiniță, busuioc, cimbru). (Farmacia Faltis prepară apă de gură pe bază de roiniță.)
3. Badijonaje (colutorii)
Sunt preparate vâscoase, pe bază de miere (se numesc și melite) destinate a fi aplicate pe gingii, pereții interni ai cavității bucale, limbă, faringe, pentru o acțiune locală, în general antiseptică, antiinflamatoare, antimicotică. Badijonajele se folosesc după gargare sau spălături bucale.
Industria farmaceutică este deficitară cu prepararea de medicamente care se aplică în gură, sub formă de badijonaje. Farmacia Faltis are în portofoliu multe rețete cu badijonaje, formule proprii sau prescrise de medici de specialitate.
BOLILE NASULUI
Nasul este poarta de legătură a organismului cu mediul extern. Principala funcție a nasului, după miros, o constituie condiționarea aerului: umidificare și încălzire, filtrare și eliminare a particulelor din aerul respirat (praf și microorganisme). Și nasul, ca orice parte a organismului, are bolile lui specifice, iar tratamentul lor extern (local), bine aplicat, este suficient. Principalele preparate folosite ca tratamente externe pentru bolile nasului sunt: ceaiurile, tincturile, uleiurile volatile, unguentele, fumigațiile, aerosolii.
1. Inhalații
Primele preparate utilizate de oamenii primitivi pentru a alina sau vindeca bolile nasului au fost inhalațiile. Plantele recomandate sunt: gălbenelele, coada-șoricelului, mușețelul, menta, iasomia, roinița, busuiocul, cimbrul.
* Gălbenelele (Calendula officinalis). Inhalațiile făcute cu infuzie de flori de gălbenele sunt recomandate în bolile aparatului respirator, bolile din sfera ORL sau alte boli virale. Pentru a mări eficiența inhalațiilor, în ceaiul de gălbenele se pot adăuga 20 picături ulei esențial de pin, ienupăr sau eucalipt.
* Coada-șoricelului (Achilea millefolium). Se folosesc ramificațiile tulpinii, cu inflorescențe.
* Mușețelul (Matricaria chamomilla). Se folosesc florile, recoltate când nu au înflorit total. Inhalațiile cu ceai de mușetel ca și cele cu ceai de coada-șoricelului se folosesc în rinite, rinosinuzite alergice sau infecțioase, care se manifestă prin nas înfundat sau rinoree.
* Plante aromatice (mentă, iasomie, roiniță, busuioc, cimbru). Inhalațiile cu plante aromatice se pot face cu ulei volatil (5 picături) sau tinctură (20 picături) de plantă aromatică, adăugate într-un ceai de muguri de plop negru, de mușețel sau de muguri de pin. (Farmacia Faltis are pe stoc ceai de muguri de plop negru.)
Tehnica de realizare a inhalațiilor (cea clasică): 2 linguri de plantă uscată și mărunțită groscior se pun într-un litru de apă dată în clocot. În locul plantei uscate se poate folosi uleiul volatil (5 picături) sau o linguriță de tinctură. Se apleacă capul deasupra vasului și se acoperă cu un prosop făcându-se timp de 1 minut exerciții de inspirație a vaporilor de apă bogați în ulei volatil. Inhalația se face numai seara. După necesități, se pot administra, în continuare, picături sau unguente.
2. Spălături (dușuri) nazale
Un rol important în reușita tratamentului local în bolile nasului îl are toaletarea lui. Spălăturile nasului se pot face cu ceaiuri din plante în care s-a adăugat puțină sare de bucătărie (1 g la ceașca de ceai). De asemenea, spălăturile se pot face cu ser fiziologic și vitamina C. Prin dușurile nazale se urmărește eliminarea excesului de mucozități ce împiedică respirația pe nas și care sunt mediu prielnic dezvoltării bacteriilor patogene.
3. Instilații (picături de pus în nas)
Este forma farmaceutică cea mai folosită, deoarece se administrează mult mai ușor decât celelalte preparate farmaceutice. Instilațiile se folosesc, de regulă, după inhalații și/sau spălături nazale. Acestea conțin substanțe vasoconstrictoare, antiiflamatoare, antibacteriene, antialergice.
4. Tampoane umede sau uscate
Se folosesc în hemoragiile nazale provocate de puseele acute de hipertensiune arterială sau de lovituri accidentale. Tampoanele se fac din comprese sterile care, la nevoie, se pot îmbiba cu ceaiuri bogate în tanin (ex. scoarță de stejar sau crețișoară).
5. Unguente
Folosirea unguentelor nazale are avantajul, față de folosirea picăturilor nazale, că aderă pe mucoasă, micșorându-se numărul de administrări la maximum 2 pe zi. De asemenea, unguentele împiedică uscarea mucoasei nazale. (Farmacia Faltis prepară un unguent hemostatic pentru stoparea hemoragiilor și un unguent nazal pentru rinite și sinuzite.)
6. Fumigații
Se folosesc atât pentru bolile nasului, cât și pentru dezinfecția și dezodorizarea spațiilor de locuit. Se folosesc plantele bogate în uleiuri volatile.
Nota farmacistului: Pentru a nu avea probleme cu nasul, mai ales în sezonul rece, când virozele sunt frecvente, Farmacia Faltis face următoarea recomandare de tratament:
1. Se fac inhalații după tehnica menționată mai sus.
2. Se spală nasul cu o soluție de ser fiziologic și vitamina C, în proporția 10:2 (la o fiolă de 10 ml de ser fiziologic se adaugă 2 ml de vitamina C din fiole). Se pun 10 picături în fiecare nară și se suflă nasul. (Farmacia Faltis prepară o astfel de spălătură nazală.)
3. Urmează folosirea unguentului nazal. Cu degetul curat sau un bețisor pentru ureche se ung nările prin interior, cu o mică cantitate de unguent. Se presează apoi ușor nările lipindu-le de septul nazal.
Bolile vaginale
Administrarea de medicamente pe cale vaginală este cunoscută din cele mai vechi timpuri. Pentru tratamentul local al afecțiunilor vaginului sunt menționate în lucrările lui Hipocrate și Galenus irigațiile simple cu apă și săpun sau alaun (sulfat de cupru), infuzii din frunze de nuc, flori de mușețel.
Pe cale vaginală se administrează următoarele preparate farmaceutice: ceaiuri, unguente, uleiuri terapeutice, ovule, spume, spray-uri. Acestea se folosesc sub formă de băi, spălături, irigații, tampoane, aplicații de ovule, ungeri.
1. Băi, spălături, irigații vaginale
Igiena vaginului este foarte necesară, atât preventiv, cât și curativ. Aceasta este asigurată, în primul rând, de prezența în vagin a unui pH acid, ce este o barieră chimică naturală contra infecțiilor. În perioada menopauzei se instalează frecvent pruritul vulvar, care se ameliorează prin folosirea de băi, spălături sau irigații cu plantele menționate mai jos. Există încă mentalitatea ca în băile vaginale să se folosească bicarbonatul de sodiu. Nu se justifică folosirea lui, având în vedere că bicarbonatul de sodiu alcalinizează pH-ul vaginului, favorizând dezvoltarea microorganismelor patogene.
Plantele folosite în băi, spălături sau irigații vaginale: nucul, gălbenelele, coada-șoricelului, mușețelul, salvia, sunătoarea, crețișoara, cimbrul, levănțica.
* Nucul (Juglans regia). Se folosesc frunzele. Băile vaginale din nuc sunt recomandate în afecțiunile vaginului (micoze, infecții bacteriene cu germeni gram pozitivi și negativi). Se prepară o fiertură de frunze sau coji verzi de nuc (4 linguri la 1 litru de apă), făcându-se băi locale. Se pot utiliza apoi unguente, creme, ovule sau supozitoare.
* Gălbenelele (Calendula officinalis). Spălăturile vaginale sunt adesea recomandate în diverse afecțiuni ale vaginului înainte de folosirea unui tratament local cu unguente, creme sau ovule. Aceste spălături se pot face cu un decoct obținut din flori de gălbenele după tehnica de preparare prezentată mai sus. Farmacia Faltis prepară o spălătură vaginală ce are în compoziție un extract din gălbenele, mușețel și tătăneasă.
* Mușețelul (Matricaria chamomilla). Se folosesc florile, când nu au înflorit de tot. Înainte de aplicarea unor unguente sau ovule pentru bolile vaginului, se recomandă băi cu alaun de potasiu pus într-un litru de infuzie de mușetel.
* Coada-șoricelului (Achilea millefolium). Se procesează părțile tulpinii cu inflorescențe și se fac băi vaginale, pentru care se procedează la fel ca în cazul băilor de mușețel.
* Salvia (Salvia officinalis). Frunzele de salvie se recomandă pentru obținerea unor infuzii utilizate ca spălături vaginale înainte de aplicarea unor creme și ovule cu efect topic.
* Sunătoarea (Hypericum perforatum). Se fac băi vaginale în pruritul vaginal, cu o fiertură din vârfurile înflorite de sunătoare. Fiertura se obține astfel: 5 linguri de sunătoare uscată și mărunțită se dau într-un clocot cu 1 litru de apă. Se lasă la infuzat timp de 30 minute, după care se filtrează.
* Crețișoara (Alchemilla vulgaris). Se folosesc părțile aeriene ale plantei. În afecțiunile vaginului și ale uterului, sub formă de spălături vaginale, se folosește infuzia de crețișoară. Rezultate mult mai bune se obțin dacă în infuzie se adăugă tătăneasă și mărul-lupului.
* Plante aromatice (cimbru, levănțică). Se face o infuzie din 2 linguri de cimbru și 2 linguri de lavandă la 2 l apă. Se utilizează ca spălături vaginale aromatice în leucoreea funcțională sau înainte de aplicarea unor creme și ovule cu efect topic.
2. Tampoane sterile
Se folosesc tampoane sterile uscate sau îmbibate cu ceaiuri din plante. Acestea sunt recomandate în situația când la nivelul vaginului bolile sunt însoțite de scurgeri sau secreții vaginale anormale.
3. Unguente
Cele mai recomandate unguente pentru afecțiunile vaginului sunt cele de tătăneasă, gălbenele, mușețel și coada-șoricelului.
4. Aplicații de ovule
Se folosesc ovule ce conțin substanțe antimicrobiene, antimicotice, antitricomonazice, antiinflamatoare, hormonale. Înainte de folosirea unui ovul vaginal se recomandă toaletarea intimă a zonei, prin băi sau spălături călduțe cu infuzii din plantele menționate mai sus. (Farmacia Faltis are formule proprii pentru prepararea de ovule vaginale.)
Bolile anusului și rectului
Principalele forme farmaceutice folosite ca tratamente externe pentru bolile anusului și rectului sunt: ceaiurile, tincturile, unguentele, uleiurile terapeutice, supozitoarele.
Acestea se administrează sub formă de băi de șezut, clisme, ungeri, aplicații de supozitoare.
1. Băi de șezut (spălături rectale)
Sunt salutare în afecțiunile anusului (anite, fisuri anale) și rectului (rectite), fisuri, hemoroizi. Aceste băi de șezut se completează cu medicamente specifice acestor boli (creme, unguente, supozitoare). Farmacia Faltis are în portofoliu asemenea preparate.
Plante folosite în băi de șezut: tătăneasa, nucul, gălbenelele, sunătoarea, crețișoara.
* Tătăneasa (Symphytum officinale). Se fac băi de șezut cu o fiertură din rădăcină de tătăneasă pentru hemoroizi sau fisuri anale, înainte de folosirea unor unguente sau supozitoare.
* Nucul (Juglans regia). Se folosesc frunzele. Se fac spălături rectale pentru anite, rectite sau hemoroizi externi. Se prepară o fiertură de frunze sau coji verzi de nuc (4 linguri la 1 litru de apă) făcându-se băi locale. Se pot utiliza apoi unguente, creme, ovule sau supozitoare.
* Gălbenelele (Calendula officinalis). Se folosesc florile. În cazul fisurilor și abceselor anale, al hemoroizilor, se fac băi călduțe cu o fiertură preparată după metoda decoctului.
* Sunătoarea (Hypericum perforatum). Sunt folosite vârfurile înflorite ale sunătoarei sub formă de băi de șezut cu fiertură din sunătoare. Fiertura se obține astfel: 5 linguri de sunătoare uscată și mărunțită groscior se dau într-un clocot cu 1 litru de apă. Se lasă la infuzat timp de 30 minute, după care se filtrează.
* Cretișoara (Alchemilla vulgaris). Se fac băi rectale în rectite și boala hemoroidală. Se folosește o lingură de tinctură la un litru de apă călduță. Se poate continua tratamentul cu unguente și supozitoare preparate de Farmacia Faltis.
2. Clisme
Este metoda clasică în constipație sau pentru curățarea colonului în vederea unor investigații. Se pot face clisme cu diverse ceaiuri (volbură, gălbenele, nalbă) în care s-a dizolvat săpun, sulfat de magneziu sau sulfat de cupru.
3. Unguente
Cele mai solicitate unguente sunt cele pentru hemoroizii externi. Se poate folosi unguentul de tătăneasă, de gălbenele, de castan. Farmacia Faltis prepară un unguent antihemoroidal ce conține un extract moale de castan, hamamelis și plop negru.
4. Supozitoare
Se folosesc supozitoare ce au în componență substanțe anestezice, antiinflamatorii, cicatrizante etc. și care combat bolile anusului și rectului (hemoroizi, anite, fisuri anale). Farmacia Faltis are în portofoliu numeroase rețete de supozitoare.
Pentru informații despre procesarea plantelor medicinale sau despre alte preparate produse în laboratorul propriu, farmacistul Ion Bobaru poate fi găsit la Farmacia Faltis din Brăila, Calea Galați nr. 29, tel. 0239/61.59.31, e-mail: farmaciafaltis@yahoo.com. Preparatele farmaceutice proprii pot fi vizualizate pe site-ul farmaciei,http://farmaciafaltis.ro/
Farmacia deține "Certificat de bună practică farmaceutică pentru prepararea medicamentelor" acordat de Colegiul Farmaciștilor din România.