Selecția "Formula AS"

Adriana Bittel
* Gabriela Melinescu, "O sută și una de poezii", antologare și selecția reperelor critice de Ileana Mălăncioiu, cu un text introductiv de Mir­cea Martin, două convorbiri ale autoarei cu Marta Petreu și o postfață de Ion Pop, Editura Aca­demiei Române (tel. 021/318.81.46), 180 p.

În perioada relativ mai destinsă din a doua parte a anilor '60 au debutat editorial și câteva tine­re care mai apoi, volum după volum, și-au in­dividualizat vocile în opere ce merită cu ade­vărat acest nume. Constanța Buzea, Ana Blan­diana, Ileana Mălăncioiu, Ga­brie­la Meli­nes­cu, Angela Ma­rinescu sunt scriitoare de raftul I pe ca­re se­colul XXI le-a așezat la locul cuvenit în istoria litera­turii române contemporane. În pri­mul rând poe­te, fiecare de o unicitate frapantă, dar și pro­zatoare, eseiste, me­mo­rialiste, publi­ciste implicate civic după 1989, aceste con­ge­nere și-au justificat și își justifică exis­tența prin scris, vocație căreia i-au fost și îi sunt fidele pe viață. Există în lumea literară bârfa că, perso­nalități accentuate, marile scri­itoare nu se prea suportă între ele. Bârfă infir­mată, între altele, și de prietenia de o viață dintre Ileana Mălăncioiu și Gabriela Melinescu, a căror legătură afectivă a continuat și în cei 42 de ani de când Gabriela s-a stabilit în Suedia. Încă o dovadă concretă e an­tologia pe care vi-o re­co­mand azi, prin care Ileana Mălăncioiu o readuce în atenția contem­poranilor pe poeta Gabriela Melinescu, într-un vo­lum bine alcătuit, în care poeme repre­zen­tative din toate etapele de creație sunt com­pletate cu texte critice, cu interviuri și ilustrate cu gravuri ale Gabrielei. E un admirabil gest de devotament dar și de repa­rație, fiindcă în ultimul sfert de secol Gabriela Me­linescu a fost evocată mai ales ca parteneră de viață a lui Ni­chita sau ca autoare a impresionantei serii de Jurnale suedeze, publicate după 2000, poe­zia ei trecând pe planul al doilea. Ceea ce a reușit Ileana Mă­lăncioiu acum, selectând poeme din cele cinci volume apărute până la plecarea din țară în 1975 și din alte patru scrise în exil, este să dea o idee despre valoarea perenă a poetei, să o reveleze și noilor generații de cititori ("Rămân ca un fel neatins/ pus la o parte pentru foamea/ celui care va veni/ într-o zi dintr-un secol" - ci­tim într-un text din 1982). Cele 101 de poezii nu numai că jalonează un parcurs excepțional, dar sunt și azi, cum spune prefațatorul Mircea Martin, la fel de vii și puternice ca în momentul când au fost scrise. Ceea ce e mare lucru: opera poetică a Gabrielei Melinescu nu e un exponat prăfuit din Muzeul Literaturii Române ci respiră firesc în aerul timpului din 2017. Chiar dacă ei se ex­primă altfel, adolescenții de azi se pot re­cu­noaște în vitalitatea debordantă din volumul de debut "Ceremonie de iarnă", de acum mai bine de o jumătate de secol (așa mi-o amintesc și eu pe Gabriela din acea pe­rioa­dă: o fată fru­moasă, cu o fire neîmblânzită, im­pe­tuos-vul­nerabilă, cu o sinceritate și o inten­si­tate a trăirilor care te subjugau). Pot urmări "ten­siunea spre abstract" și interiorizarea din ur­mă­toarele volu­me, până la "Boala de origine divină" și "Jură­mântul de sărăcie, castitate și supunere", și apoi anxie­ta­tea și emoția religioasă a volumelor de ma­turitate, în care peisajul autobiografic de­vine tot mai dramatic. Orice iubitor de poezie va putea evalua caratele acestui parcurs poetic, ra­por­tân­du-se la propriile trăiri.