Puterea rugăciunii

Cititor Formula AS
"Nimic nu se face fără ajutorul lui Dumnezeu"

Dragă "Formula AS",
Îți mulțumesc pentru tot ce faceți pentru noi, cititorii fideli. În paginile tale l-am descoperit pe Sfântul Ierarh Nectarie, am citit despre minunile sale și mi-am dorit din tot sufletul să ajung la Mânăstirea "Radu Vodă" din București, ca să mă rog la moaștele lui. Dorința mi-a fost împlinită nu demult, când, alături de zeci de credincioși, m-am închinat și eu la racla cu moaștele Sfântului Necta­rie. Am venit acasă cu sufletul împăcat și, ori de câte ori am un necaz, Acatistul Sfântului Nectarie, ca și sticluța cu ulei sfințit de la candela Sfântului, mă ajută.
Mi-a apărut pe pleoapa ochiului drept o bubă destul de urâtă ce tindea să se mărească. Dar inter­venția pe pleoapa sensibilă era dificilă și mi-era și teamă de-o intervenție așa de apropiată de ochi. Trei seri am uns pleoapa cu untdelemn sfințit de la candela Sfântului Nectarie și minunea am simțit-o când, în dimineața următoare, negul dispăruse. Nu-mi venea să cred, dar era adevărat.
Am simțit ajutorul Sfân­tului ori de câte ori am avut o problemă de sănătate. Aca­tistul citit mă ajută și simt acest lucru. Pentru a­ceas­ta, îi mulțumesc în rugă­ciunile făcute, seară de seară. Des­pre minu­nile săvâr­șite de Sfân­tul Nectarie, despre aju­torul pe care eu l-am primit, am spus și altor persoane că­rora le-am oferit "Acatistul" și Icoana lui.
Din motive de sănătate, eu nu merg foarte des la bise­rică, dar cred cu toată ființa mea că nimic pe lumea a­ceas­ta nu se face fără ajutorul lui Dumne­zeu.
Fotoliul din camera mea este locul unde mă rog în fața Icoanei Maicii Dom­nului, unde citesc Acatis­tele, Paraclisul Maicii Dom­nului și Acoperământul Maicii Domnului și simt cum ruga îmi este ascul­tată, cum ajutorul tri­mis de Preacurata Născătoare de Dumnezeu ajunge la mine.
Când nu cunoști ura, invidia, când ai puterea să uiți și să ierți, când îți iubești aproapele ca pe tine însuți și știi să mulțumești Bunului Dumne­zeu pentru tot ce ți-a dat, ajutorul îți va veni. Suntem tentați să cerem ajutor bunului Dumnezeu numai în momente de grea cumpănă, dar trebuie să-i mulțu­mim în fiecare zi că existăm, că vedem răsăritul soarelui, că ne vedem copiii sănătoși. În momente mai grele, eu o chem pe Maica Dom­nului în ajutor, și simt că pot lua o decizie bună, că mă îndreaptă pe calea cea dreaptă, parcă mâna Măicuței îmi arată ce trebuie să fac. "Îți mulțu­mesc Maică bună și mă ține sub paza ta!".
Dragele mele mămici și bunicuțe, învățați-i pe cei mici o rugăciune pe care să o spuneți împreu­nă, seara, la culcare. Ruga lor va fi ascultată.
În speranța că cele scrise de mine vor fi citite, vă doresc din inimă sănătate și Bunul Dumnezeu să ne fie alături. Doamne ajută!
MARIA


O promisiune împlinită

În viață facem toți promisiuni. Câteodată le îm­plinim, altă dată, din motive care depind de noi sau nu, nu o putem face. Toată scrisoarea mea se vrea o promisiune împlinită, și sunt foarte mulțu­mită că am ajuns să scriu revistei "Formula AS" și prin ea să mă adresez tuturor celor care se vor opri să ci­tească aceste rânduri.
În urmă cu doisprezece ani, am primit o veste cumplită: mama, care avea 68 de ani pe atunci, a fost diagnosticată cu o formă de cancer pulmonar în stadiul III, inoperabil. În primele zile după aflarea acestei vești, gândul îmi era tot timpul la momentele cumplite când vor începe acele teri­bile dureri care înspăimântă pe oricine la rostirea cuvântului "can­cer". Mă gândeam neîncetat ce vom face eu și sora mea, cum vom suporta să ne vedem mama în sufe­rință fără să putem să i-o alinăm? Au fost nopți în care aceste gân­duri nu mă lăsau să dorm. Am fost cu ea la me­dici, la chimioterapie, la radio­terapie dar boala avansa nemilos și cumplitul final se apropia.
Eu, în fiecare seară îmi aplec genunchiul pentru a mă ruga bunului Dumnezeu și pentru a-I mulțumi pentru toate câte le primim. În acele zile mă rugam și pentru sănătatea mamei și îl rugam pe Bunul Dum­­nezeu să nu îi dea suferințe peste poate, să îi dea un sfârșit fără durere, în pace, neînfruntat.
În paginile revistei dvs., am citit multe articole referitoare la vindecări miraculoase, la ajutor divin primit în momentele grele. Tot din revistă am aflat despre Sfântul Nectarie și am început să citesc Aca­tis­tul Său, rugându-l fierbinte să ne ajute să trecem peste acest necaz și să roage la rândul lui pe Dum­nezeu să aibă milă și îndurare de sufletul ma­mei, să nu-i dea chin și suferință. Într-adevăr, mama s-a stins senină, fără ca să-i administrăm niciun fel de calmant, adică fără să aibă dureri. S-a simțit tare slăbită dar, din fericire pentru ea și pentru noi, fără cumpli­tele suferințe. Pe lângă aceas­ta, tot timpul, Dumnezeu a tri­mis în jurul nostru oameni mi­nunați, pe umărul cărora am putut plânge fără să ne vadă nimeni, care au fost tot timpul pentru noi un suport sufletesc și chiar material. Le mulțu­mesc pe această cale și vreau să știe toți că nu îi voi uita ni­ciodată în rugăciunile mele.
Mărturisesc că din tot ce am încercat să fac pentru ma­ma ca să o ajut, cea mai mare încredere am avut-o în Dum­nezeu, în Sfinții săi și în pute­rea rugăciunii rostită cu sufle­tul curat.
După moartea mamei, la distanță de patru ani, tatăl meu s-a îmbolnăvit și el, tot de cancer, de data asta la stomac. Singura soluție era cea chirur­gicală, dar tatăl meu a refuzat-o categoric! Încre­dințată fiind că primesc ajutor de la Dumnezeu și de la Sfân­­tul Nectarie, de data asta nu am mai fost așa de dispe­rată. Am citit Acatistul Sfântului Nec­ta­rie, m-am ru­gat fără încetare lui Dumnezeu, Dom­nului Iisus Hris­tos și Maicii Sfinte. Și, într-adevăr, timp de trei ani de la diagnosticare, tata nu a avut pro­ble­me, în ulti­mele două luni de viață a fost foarte slăbit, iar du­pă o zi și jumătate de suferință s-a stins și el, în pace. Mai mult, tata era de altă religie decât cea or­to­doxă, dar, din păcate, nu frec­venta biserica. Poate că în felul lui ținea legătura cu Dumnezeu dar, spre sfâr­șitul vieții, nu dădea semne că ar dori să se spo­ve­deas­că și să se împăr­tășească, chiar ocolea acest subiect ori de câte ori încercam să-l abor­dăm. Pe noi ne du­rea acest lucru, pentru că nu am fi vrut de­loc să moară fără să se săvârșească și cu dânsul aces­te mari taine ale crești­nătății. Și tot prin oameni, pen­tru că Dum­nezeu așa lucrează, la rugămințile noas­tre, ale rude­niilor și în special ale surorii sale mai mari, a accep­tat, în final, să fie spo­vedit și îm­păr­tășit. Acest fapt ne-a adus, mie și su­rorii mele, multă fericire și împă­care, știind că a plecat dintre noi cu sufletul curat!
Am promis Sfântului Nectarie că voi face public faptul că am primit un așa mare ajutor, ca semn al recunoștinței, și pentru ca să știe cât mai multă lume că există un sfânt izbăvitor de boli grele. Nu trebuie decât să ne rugăm cu inima cu­rată și cu încrederea că rugăciunea ne va fi as­cultată și îm­plinită. O rugă­ciune, oricât de scurtă ar fi, are o putere inimagina­bilă! Am ajuns și la Mânăstirea "Radu Vodă" din București, unde se află Moaștele Sfântului Nectarie, și o voi face de câte ori voi avea ocazia, pentru că acolo, în sfințenia acelei mânăstiri, oricine primește har și ajutor. Mergeți și veți vedea că viața vi se va schimba în bine!
PERSIDA BOGDAN