Rodica Culcer despre... "S-a câștigat o bătălie, nu și războiul"

Redactia
- Timpul care a trecut de la demonstrațiile masive de stradă din România oferă o perspectivă mai limpede asupra lor. Credeți că revendicările au fost împlinite? Ar trebui permanentizate, ca o corectură a activității Guvernului? Pot înlocui ele lipsa Opoziției din România?

- Prin votul de marți din Parlament, de respin­gere a OUG 13 și aprobare a OUG 14, protestatarii au obținut o victorie notabilă, mai ales că parla­mentarii PSD și ALDE căutau tertipuri pentru a salva OUG 13, în pofida faptului că fusese abrogată. I-a adus cu picioarele pe pământ vizita premierului Grindeanu la Bruxelles, unde a fost convocat pentru a primi, se pare, un avertisment sever, privind posi­bilitatea pierderii fondurilor europene, dacă guver­nul nu renunță la sabotarea luptei anti-corupție. So­cie­tatea civilă a câștigat însă numai o bătălie, nu și răz­boiul pentru statul de drept, integritatea funcției pu­blice și o democrație autentică. Chiar în ajunul vo­tului de marți, Liviu Dragnea le promitea primarilor modificări legislative care le-ar da o mai mare liber­tate de acțiune, ceea ce a fost interpretat ca un an­gajament al PSD și ALDE că vor relua planurile de a-și salva penalii și de a sabota lupta anti-corupție. Inculpați în procese care amenință să se termine prost pentru ei, domnii Dragnea și Tăriceanu, pur și simplu, nu-și pot permite să se resemneze și să respecte cerințele europene și ale protestatarilor, iar numeroșii primari, președinți de CJ și foști miniștri cu probleme similare îi vor sprijini din răsputeri. Mișcarea de protest nu și-a pierdut deci "obiectul muncii" și trebuie să rămână vigilentă. Probabil că "strada" va fi reactivată în curând; dar ea nu poate rezolva problemele de fond ale țării. Pentru promo­va­rea unui program politic reformist și monito­rizarea eficientă a puterii este nevoie de struc­turi organizate și profesioniste, pentru că adversarul, PSD-ALDE, este experimentat, dispune de resurse economice și instituționale redutabile și este bine implantat în administrație. Marea provocare va fi deci crearea unei noi forțe politice care să preia mesajul "Pieței" și să-l transforme în program po­litic. De fapt, greul abia acum începe, dacă nu vrem să lăsăm România pe mâna celor care au fost numiți de protestatari, un "grup infracțional orga­nizat."

- Cum apreciați contraofensiva Guvernului: intimidarea părinților care au ieșit cu copiii în stradă, anchetarea de către SRI și SIE a multina­ționalelor care au sprijinit Mișcarea etc.?

- Această contraofensivă bazată pe intimidare și abuzuri este caracteristică pentru un descendent al FSN, care chema minerii în 1990 pentru a face "ordine" în Piața Universității, și al PCR, obsedat de reprimarea celor care îndrăzneau să gândească liber și să se exprime. Este vorba de o politică a dezbinării și a urii, practicată de FSN în 1990 și revitalizată de Victor Ponta și de Liviu Dragnea. Frustrat că 2017 nu este ca 1990 și nu a putut chema minerii într-o țară membră a UE, PSD s-a limitat la intimidarea unor adversari cu care nu este capabil să dialogheze. Și totuși, în ciuda amenințărilor cu amenzi de mii de lei pentru părinți, în ciuda demersului aberant al ministrului de interne, care a transformat în avioane dronele folosite la filmarea protestelor, pentru a-i putea amenința pe posesori cu închisoarea, în ciuda discursului primitiv, în cel mai pur spirit al anilor '50, în care președintele comisiei de control al SRI, Adrian Țuțuianu, anchetat de DNA pentru abuz în serviciu și trafic de influență, identifica dușmanul poporului în multinaționale, protestele nu au încetat. În schimb, PSD s-a profilat ca un partid retrograd, care face "liste negre" cu jurnaliștii critici și con­dam­nă rețelele de socializare, pentru că permit coor­donarea protestatarilor, încremenit într-un pro­iect neocomunist, cu care a ajuns să se confunde, rămas în urma progresului tehnologic și social, stin­gher în Europa pentru că nu înțelege nici lumea modernă, nici România modernă; în sfârșit, un partid care, în loc să-și apropie segmentul cel mai dinamic și creativ al societății, visează la reprimarea opo­ziției după modelul Rusiei lui Putin. În mod normal, un astfel de partid, populat de semi-docți hârșiți în rele, ar trebui să eșueze. El supraviețuiește, de altfel, doar datorită absenței unei opoziții politice reale. Cum însă vidul nu rezistă multă vreme în politică, pro­babil că și acest gol va fi umplut la un moment dat. Să sperăm că mișcarea de protest va rezista până în acel moment de grație.