Selecția "Formula AS"

Adriana Bittel
* Jonathan Haslam, "O nouă istorie a ser­vi­ciilor secrete sovietice", traducere de Ioana Aneci, Editura Polirom (tel. 0232/21.74.40), 310 p.

Evenimente recente precum participarea "omu­leților verzi" la ocuparea Crimeii, războiul hi­brid din Estul Ucrainei, rolul hackerilor ruși în campania lui Donald Trump și în alegerile ce vor avea loc în Occidentul euro­pean au făcut să se vor­beas­că mult despre serviciile secrete rusești. Jo­nathan Haslam, profesor de istoria relațiilor in­ternaționale la Princeton, a găsit că e util să le refacă parcursul, pentru o mai bună estimare a implicării lor în mersul lumii de azi. S-au scris în timp nenumărate cărți de ficțiune, s-au produs până la satu­rație filme și seriale despre "luptătorii din umbră" (unele pornind chiar de la fapte reale), și toată lumea știe ce or­ga­nizații stau în spatele lor. Dacă acro­nime precum KGB, GRU, CIA, FBI, MI5 sau Mossad ne sunt fami­liare, modul lor de organizare și func­ționare, țelurile reale, resursele și disponibilitățile lor ne rămân enigma­tice. Arhivele care conțin date despre ele sunt în genere secretizate. Majoritatea scurgerilor de informații provin de la "defectori", din investigații de presă "pe surse" sau, mai rar, din declasificări ope­rate de anumite guverne. Îmi închipui deci că lucrarea profesorului Haslam a fost dificil de documentat, cu atât mai mult cu cât și-a propus o evaluare obiectivă și argumentată a istoriei serviciilor secrete sovietice, din care se trag direct cele ale Rusiei de azi, con­du­să de un om al lor, Vla­dimir Pu­tin. Sumarul cărții le urmă­rește de la naștere - CEKA, NKVD, KGB, GRU sunt titula­tu­rile sub care au activat până la prăbușirea Uniunii Sovietice - și până la renașterea ca FSB, atât de activ acum în politica mondială. Me­moriile unor lucră­tori din aceste servicii, deschiderea par­ția­lă a unor ar­hive guverna­men­tale sovietice în tim­pul lui Gorbaciov și Elțîn precum și decla­si­ficarea unor documente bri­tanice și americane i-au folosit istoricului la noua sa sinteză plină de ele­men­te inedite. E captivant de înțeles în amănunt com­pe­ti­ția dintre KGB și GRU sub con­ducătorii lor suc­ce­sivi, lupta cu serviciile si­milare din țări considerate dușmani poten­țiali, mijloa­cele utilizate și tehnicile ultrapro­fesioniste de acțiune. După desfiin­țarea Ohranei țariste, condu­cătorii bol­șevici în frunte cu Lenin au văzut necesitatea refacerii serviciilor de spionaj pentru a apăra revoluția și, mai mult, pentru a o exporta. Lenin, Troțki și ceilalți lideri roșii au spe­rat că revoluția va triumfa în Ger­mania, patria lui Marx și a celui mai dezvoltat prole­tariat, și au lucrat intens prin Comintern ca să o declan­șeze. Stalin, viitorul dictator, îl îndemna pe Lenin în 1920: "Tre­­buie să punem pe agenda Cominternului chestiu­nea organizării unei revolte în Italia și în state care încă nu s-au consolidat, precum Ungaria, Ce­hos­lovacia. România trebuie dis­trusă (s.m.). Pe scurt, trebuie să ridicăm ancora și să pornim pe mare cât timp im­perialismul încă nu s-a organizat definitiv". Dar în­frân­gerea Armatei Roșii în chiar același an în fața Var­șoviei le-a încurcat planurile. Sub Stalin ser­vi­cii­le secrete și-au sporit prin teroare puterea în interior, iar în exterior, cultivând cu abilitate (și bani) credința în dreptate socială a unor occidentali idealiști, au reușit să pună în slujba lor personalități devenite celebre în istoria spionajului. Informațiile furnizate de aceștia au fost cruciale pentru URSS atât în Al Doilea Război, cât și în competiția cu Occidentul din timpul "războiului rece". Demascarea spionilor recrutați ideologic în timpul stalinismului sau, după risipirea idealismului comunistoid, prin șantaj și mită, sub Hrusciov, a mers în paralel cu trădări ce impuneau reorganizări de rețele. Cartea lui Jonathan Haslam despre lumea mis­terioasă a spionilor și câr­tițelor în contextul com­plicat al is­toriei con­tem­porane bate și literatura, și fil­mul.