"Fiecare din noi a plătit, de pe urma corupției, bani mulți și ani mulți"
- Protestele declanșate în ianuarie, față de guvernul PSD-ALDE, au continuat și în februarie. Prin numărul de participanți, ajuns în toată țara la 600.000 într-o singură zi, ele au avut un caracter special, și pot fi comparate doar cu mitingul-maraton din Piața Universității a anului 1990. Pornite din revolta față de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 13, prin care erau scăpați de închisoare numeroși politicieni corupți, manifestațiile s-au prelungit și după ce actul normativ a fost anulat. Cum vă explicați declanșarea și alimentarea acestei ample mișcări civice de stradă? Credeți că ea mai are motive să continue?
- Întâi, să observăm că, deși mesajul este în principal unul moral, protestele au și motive materiale, chiar dacă în mod indirect. Revendicările nu sunt de factură sindicală: nu se cer măriri de lefuri, pensii sau alte beneficii, dar țintesc stoparea corupției și pedepsirea hoților. Or, asta înseamnă și oprirea furtului din propriile noastre buzunare, pentru că politicienii corupți s-au înfruptat din banii statului, deci ai noștri. Fiecare din noi a plătit, de pe urma corupției, bani mulți și ani mulți. Chiar liderul PSD, Liviu Dragnea, a recunoscut că, timp de 27 de ani, s-a furat pe rupte, din toate părțile. Atunci, clasa politică are o răspundere majoră. Pagubele urișe, care ne-au afectat pe toți, au fost produse de toate partidele aflate la guvernare. Altfel am fi trăit, altul era bugetul țării și poate și realizările ei, dacă nu ar fi fost furate zeci de miliarde de euro. Protestele mai arată un fapt deosebit de important: societatea românească nu este integral apatică, resemnată și incapabilă să reacționeze la ce o lezează, așa cum am fi crezut. Există un segment semnificativ în ea, care este bine informat, viu, puternic, deloc indiferent și care cere guvernului un lucru de bun simț: să funcționeze corect. Iată de ce demonstrațiile au impresionat nu numai la noi, ci și în străinătate. România nu s-a mai găsit de la revoluție încoace pe primele pagini ale marilor ziare occidentale. Cu obiectivul neatins încă, proasta funcționare a guvernului ar trebui să facă protestele să continue. Cabinetul Grindeanu nu prezintă garanția că nu va încerca pe mai departe, prin alte mijloace, să prejudicieze interesele românilor, să pună căpăstru Justiției și să-i scape de pușcărie pe corupți. Cei care ies seară de seară în Piața Victoriei din București sau în piețele altor mari orașe din țară o fac exact din acest motiv. Șocant este că partidele aflate la putere nu înțeleg sau nu vor să ia în serios mesajul străzii. Au pus în circulație o serie de scenarii, care mai de care mai absurde, căci cu cât e mai gogonată minciuna cu atât este mai crezută. Cică oamenii au fost scoși în stradă de Soros, de SRI sau de multinaționale. Președintele Iohannis a fost acuzat că a declanșat o nouă mineriadă. Propagandiștii PSD și ALDE nu au nici proprietatea termenilor, nici simțul realității. La drept vorbind, Klaus Iohannis n-ar fi putut aduna la proteste nici zece inși. Nu că ceilalți acuzați ar fi fost cu mult mai capabili sau cel puțin la fel de interesați să organizeze proteste. Tot ce au făcut în ultima lună cei de la putere arată că OUG 13, de la care a pornit scandalul, nu a fost o greșeală, ci parte a unei strategii. Și mă tem că, după tot ce s-a întâmplat, n-au învățat decât că trebuie să-și rafineze mijloacele pentru a-și atinge scopurile. Oricum, pașii înapoi pe care i-au făcut sub presiunea străzii și mai ales a Comisiei Europene și a SUA, recte retragerea ordonanței și demisia ministrului Justiției, Florin Iordache, nu marchează o schimbare de atitudine. Atitudinea se vădește în discursul lor, care a rămas tot unul anti-Justiție, anti-european, anti-democratic. Deci, rămân aceleași și obiectivele. Și-atunci, cum să înceteze protestele? Bătălia se va muta în Parlament, unde PSD și ALDE au o "majoritate obtuză", cum a numit-o Vasile Dâncu. Deci, cel mai probabil, demonstrațiile, care au fost pașnice, creative și pline de umor, vor continua. Cuvântul de ordine al participanților este "rezist" și trimite la rezistența prin inteligență. Dacă se notau toate sloganurile de pe pancartele manifestanților sau rostite de cei din Piața Victoriei, aveam un ghid al guvernării corecte. Fără minciună, hoție, violență, cu transparență decizională... În virtutea acestor manifestări excepționale, România a fost dată ca un exemplu de reacție democratică, pentru apărarea statului de drept, în toată presa internațională.
"Politicienii vor să pună mâna pe Justiție și Justiția vrea să pună mâna pe politicieni"
- Lupta pentru controlul Justiției a intrat într-o nouă fază. Majoritatea parlamentară vrea să scoată o lege pentru răspunderea magistraților, iar procurorii sunt puși pe liste negre.
- Ne aflăm în faza în care politicienii vor să pună mâna pe Justiție și Justiția vrea să pună mâna pe politicieni. În acest război, un rol teribil joacă televiziunile mogulilor, care lovesc în toți cei care vor să cenzureze derapajele puterii sau să limiteze corupția. Magistrații sunt și acum trași la răspundere, iar Consiliul Superior al Magistraturii are toate mijloacele pentru asta. De pildă, deja judecătoarea Camelia Bogdan, care l-a condamnat pe Dan Voiculescu, a fost exclusă din magistratură, într-o primă instanță. Să sperăm că își va dovedi nevinovăția la Înalta Curte de Casație și Justiție, altfel, hotărârile date de ea vor fi sub semnul dubiului. De asemenea, procurorul Mircea Negulescu, de la DNA Prahova, a fost silit să demisioneze, după ce au fost făcute publice niște înregistrări care nu-i făceau cinste. Însă, alianța PSD-ALDE nu se mulțumește cu ce face CSM, ci intenționează să mute controlul asupra magistraților, la Parlament. Cât despre amenințarea procurorilor, Puterea a început cu șefii Parchetului General, Augustin Lazăr, și al DNA, Codruța Kovesi, pe care vrea să-i revoce din funcții, sub pretextul că și-au depășit atribuțiile, când au început ancheta asupra miniștrilor care au adoptat OUG 13.
De evoluția lucrurilor depinde spre ce ne îndreptăm: spre un stat care controlează corupția sau spre un control total al corupției asupra statului. Deocamdată, situația e nedecisă. Ce reușește DNA este să mai rărească corupția, dar nu îndeajuns. E și foarte greu, pentru că avem o corupție endemică, adică una în toate straturile sociale, la toate nivelurile de decizie, inclusiv în Justiție. Marea temere este ca, sub influența schimbării vântului la Putere, o parte din Justiție să nu cumva să-și schimbe atitudinea, să treacă la achitări în masă, la tergiversarea dosarelor de corupție, să folosească prea mult ștampila cu NUP.
"Nu se anunță schimbări în bine"
- Pe fondul acestui război, DNA și-a făcut public bilanțul pe anul trecut, unde ne-a atras atenția că 25% dintre dosarele trimise în instanță sunt pentru abuz în serviciu - exact una dintre faptele pe care încerca să le dezincrimineze OUG 13. A mai fost vreo informație care trebuie să ne pună pe gânduri?
- Dincolo de cifrele comunicate de Codruța Kovesi, am remarcat aceeași încordare între puterea executivă și DNA. Guvernul a fost reprezentat de Ana Birchall, ministru interimar al Justiției în acel moment, care a criticat DNA. Printre altele, ea a calificat drept un insucces faptul că a crescut numărul de dosare în care instanțele au pronunțat achitări. Însă, ăsta e un semn bun. Înseamnă că Justiția funcționează și că, unde nu sunt probe concludente, nu dictează codamnări, în mod abuziv. Altfel, dacă toate dosarele întocmite de procurori ar obține condamnări, ar însemna că ești condamnat încă de la Parchet, că nici nu are rost să mai mergi în instanță. În SUA sau în alte state dezvoltate, numărul de achitări e mult mai mare și nimeni nu vedea asta ca pe ceva rău. În rest, raportul DNA n-a surprins și nici n-a dezamăgit. Am observat însă că, de această dată, nu a mai fost o atmosferă de festivitate, ca până acum.
- În fine, ultimul eveniment notabil al lunii a fost remanierea guvernamentală. Are vreo cheie în care trebuie citită?
- Prima schimbare și cea mai așteptată a fost la Ministerul Justiției, protofoliul preluat de Tudorel Toader, un specialist, pare-se, incontestabil, cu o avere și mai puțin contestabilă sub aspectul mărimii ei. Toader a fost membru al Curții Constituționale, membru al Comisiei de la Veneția, rector al Universității "Alexandru Ioan Cuza" din Iași. El este noutatea în guvern, restul fiind doar permutări. Rămâne de văzut dacă își va reconfirma bunul renume sau va face jocuri politice inadmisibile. Ministrul pentru Mediul de Afaceri, Florin Jianu, demisionase încă de la începutul protestelor, pentru a nu gira acțiunile guvernului, cu care nu era de acord. În locul său a fost numit Alexandru Petrescu, care era la Ministerul Economiei. Iar Ministerul Economiei a fost preluat de Mihai Tudose, care a mai fost ministru pe vremea lui Victor Ponta. La Ministerul Afacerilor Europene a fost înlocuită Mihaela Toader cu celebra Rovana Plumb, și ea fost ministru în guvernul Ponta. În concluzie, această remaniere a fost, în cea mai mare parte, forțată de demisia lui Florin Jianu, care a făcut un gest de onoare la care trebuia să recurgă tot guvernul. Poate că dacă Liviu Dragnea, premierul de facto, și Sorin Grindeanu, prim-ministrul formal, ar fi luat în seamă acest gest, precum și îndemnurile unui Mihai Chirica, fost vicepreședinte al PSD și fost lider al partidului la Iași, daunele de imagine ale partidului și ale guvernului ar fi fost mai mici. Însă, PSD, sub conducerea autoritară a lui Dragnea, a aruncat acuzații asupra lui Jianu, minimalizând atitudinea sa demnă, l-a mazilit pe Chirica, pentru a închide gura și altora din partid care ar dovedi coloană vertebrală, și a organizat contra-manifestații, după obiceiul din vremea lui Ion Iliescu, pentru a pune românii unii împotriva altora. Nu avem, deci, a aștepta niciun fel de schimbare în bine a partidului și nici a guvernului.