Un adult - de mai puțin de 20 de ori. Ăsta e verdictul pe care l-au dat cercetătorii, după așa zise "măsurători aprofundate". Cât de valabile sunt cifrele de mai sus nici ei nu sunt așa siguri. Însă în legătură cu un lucru au căzut totuși la pace. Anume, că școala, serviciul, convențiile sociale, cu alte cuvinte maturitatea, ne fac să devenim din ce în ce mai serioși și să ne irosim capacitatea de a râde spontan. O pierdere considerabilă, dacă luăm în calcul ultimele descoperiri care afirmă - nu doar că râsul e grozav pentru sănătate - ci și că e cel mai eficient remediu împotriva îmbătrânirii.
Mai tare ca morfina
În 1964, după un lung și istovitor reportaj făcut în Rusia, celebrul jurnalist și scriitor Norman Cousins a fost diagnosticat cu o formă extrem de rară de artroză reactivă, pusă de medici pe seama stresului. Însoțită de dureri cumplite, afecțiunea părea să evolueze într-un ritm îngrijorător, ceea ce i-a făcut pe medici să nu-i dea șanse de supraviețuire mai mari de câteva luni. Cousins s-a încăpățânat să contrazică tot personalul medical. A reflectat și, luând în calcul că boala s-a declanșat din cauza stresului, el fiind perfect sănătos înainte de deplasarea în Rusia, a ajuns la concluzia că are nevoie de un remediu la polul opus. Mai exact, de o stare de bine excesiv. A părăsit spitalul pe semnătură, și-a luat o cameră în hotelul de vizavi, să nu fie prea departe, și a început să se trateze singur, cu doze foarte mari de vitamina C și cu porții regulate de filme comice, care-l făceau să râdă. Încetul cu încetul, în ciuda durerilor paralizante, starea lui de sănătate s-a îmbunătățit și și-a reluat controlul asupra picioarelor. În șase luni era din nou capabil să meargă, iar în doi ani de zile, și-a reluat jobul la "Saturday Review".
Întâi, și-a făcut cunoscută experiența într-un articol publicat în "New England Journal of Medicine". Însă povestea lui a ajuns să facă vâlvă cu adevărat abia după apariția cărții sale, Anatomia unei boli, în care dezvăluie toate detaliile poveștii și în care afirmă că zece minute de râs în hohote îi dăruiau două ore de liniște, fără dureri, efect pe care nici măcar injecțiile cu morfină nu i-l mai puteau oferi.
Dacă e adevărat că râsul ia durerea cu mâna, atunci probabil suntem în fața unuia dintre cele mai ieftine medicamente întâlnite vreodată. E ceea ce a gândit și William F. Fry, când, pe urmele cărții lui Cousin, a pornit cercetări extinse asupra efectelor râsului. Părintele gelotologiei (căci așa a fost numită știința râsului) a demonstrat că 20 de secunde de râs cu poftă au aproape aceleași efecte ca 3 minute petrecute pe o bicicletă sau pe o bandă de alergare de fitness. Râsul scade incidența infecțiilor respiratorii, antrenează diafragma și favorizează eliminarea reziduurilor prezente în plămâni. În plus, e capabil să producă o cantitate mare de endorfine, care sunt analgezice naturale. Colegul lui de breaslă, Dr. Lee Berk, a mers și mai departe și a împărțit pacienții suferinzi de inimă în două grupe de studiu: jumătate au fost plasați sub strictă supraveghere medicală, iar cealaltă jumătate au fost puși să urmărească la video zilnic, timp de 30 de minute, episoade foarte amuzante. După un an, cei din a doua categorie aveau mai puține aritmii, tensiunea mult mai mică, un nivel scăzut al hormonilor de stres și necesitau doze mult mai mici de medicamente. În timp ce grupul ținut departe de beneficiile râsului a experimentat de două ori și jumătate mai multe atacuri de cord.
Râsul ne face adaptabili
În definitiv, și Freud atrăgea atenția asupra beneficiilor râsului. Umorul, afirma el, permite ființei umane să-și exprime refuzul de a se lăsa învinsă de suferință, să afirme invincibilitatea eului și să facă să triumfe principiul plăcerii. După mai bine de un veac, oamenii de știință îi confirmă părerile. În 1996, profesorul Rod Martin, "specialist în râs" de la Universitatea Western Ontario din Canada, a ajuns la concluzia că a-ți trăi viața cu detașare și umor are consecințe măsurabile asupra stării de sănătate psihică. "Oamenii cu un sănătos simț al umorului sunt mai puțin dărâmați de experiențele îndeobște traumatizante ale vieții. Cei care știu să râdă au tendința mai degrabă să considere marile încercări ale vieții drept provocări stimulatoare decât drept eșecuri lamentabile. Printre altele, au și o stimă de sine mai ridicată și sunt mai realiști în felul în care se auto-apreciază. Sunt optimiști, iar viața lor socială e mai plină." Însă, remarcă autorul, rămâne totuși dificil de determinat cu precizie dacă aceste stări favorabile rezultă dintr-un simț al umorului elevat sau, din contră, aceste trăsături sunt cele care permit abordarea vieții cu mai mult umor. În tot cazul, Rod Martin subliniază că umorul poate fi uneori și nesănătos: atunci când e folosit ca mecanism inconștient de apărare, când servește la a te ascunde de propriile probleme sau la evitarea lor și când îi denigrează pe alții.
Dar nu întotdeauna când râdem e pentru că ne distrăm. Din contră. După spusele neurobiologului Robert Provine, doar în unul din zece cazuri râdem cu adevărat, din amuzament. Autor al mai multor cărți, a studiat mecanismele râsului timp de ani de zile. Observațiile pe care le-a făcut l-au adus la concluzia că râsul exercită înainte de orice o funcție socială. Capacitatea de a râde des e semn de adaptabilitate, de toleranță, de versatilitate. Râsul e deci un ingredient important în echilibrul psihic al oricărei persoane. Și nu numai. Să poți să râzi alături de cineva, iată cheia pentru o relație de succes. Sau cel puțin asta ne lasă să înțelegem sondajele, care arată că 80% din cei chestionați în legătură cu caracteristicile pe care și le-ar dori la partenerul de cuplu au plasat prioritar simțul umorului.
De ce să râdem?
Ce anume face ca râsul și umorul să aibă efecte benefice asupra organismului? În primul rând, faptul că generează puternice emoții pozitive, care declanșează la rândul lor întărirea imunității. Apoi, a vedea viața cu un grăunte de umor înseamnă să dai jos un bagaj de stres inutil, care-ți amărește existența. Persoanele cu un puternic simț al umorului sunt mai adaptate social și mai seducătoare, deci mai atrăgătoare și, implicit, au parte de mai multă afecțiune. Or, se știe, starea de bine și de sănătate e direct corelată cu cantitatea de afecțiune, mângâiere și atingere de care avem parte. Cu alte cuvinte, să râdem, căci râsul ademenește dragostea și ne face sănătoși. O spun și oamenii de știință:
* Râsul crește toleranța la durere mult mai mult decât alte intervenții și nu face asta printr-o formă de distragere a atenției, ci chiar printr-o reală diminuare a durerii resimțite.
* Cei care râd zilnic înregistrează niveluri foarte scăzute de cortizol, hormonul de stres, și niveluri foarte ridicate ale hormonului de creștere.
* După vizionarea unei înregistrări umoristice, crește semnificativ activitatea markerilor de imunitate, cum sunt celulele NK sau imunoglobulinele, iar efectul poate dura uneori până la 12 ore.
* Râsul crește capacitățile antimicrobiene ale salivei, deschizând piste interesante de studiu în ce privește tratamentul eczemei. Un studiu realizat pe 20 de persoane suferind de eczemă a dovedit că, după vizionarea unei comedii, pacienții au cunoscut o îmbunătățire semnificativă a ratei de dermicid (un antimicrobian produs de glandele salivare, care la persoanele suferind de eczemă are niveluri foarte scăzute). Un studiu similar făcut pe 40 de copii atinși de dermatită atopică arată că o porție zilnică de 30 de minute de râs înlătură anxietatea, reglează numărul de treziri nocturne și pofta de mâncare, reducând nivelul de grelină din salivă (hormon care stimulează apetitul).
* Umorul calmează nervii. Un studiu de acum zece ani, realizat pe 29 de pacienți suferind de schizofrenie, care timp de 3 luni au vizionat zilnic câte un film umoristic, a revelat scăderea considerabilă a furiei, anxietății și a stării de depresie și îmbunătățirea competențelor sociale. Râsul zilnic i-a făcut mai conștienți de sprijinul care li se acordă și a condus la întărirea legăturilor între pacienți și personalul medical.
* Umorul și râsul regulat cresc capacitatea de adaptare, aduc satisfacție și dau individului sentimentul eficienței personale, afirmă un alt studiu realizat pe persoane cu vârsta cuprinsă între 50 și 75 de ani. Persoanele în vârstă care râd des arată și se simt mult mai bine.
Cu râsul la spital
În anii '70, doctorul indian Madan Kataria a adus în mediul cercetătorilor extraordinara descoperire că organismul uman nu poate diferenția între râsul adevărat și râsul provocat și prefăcut. Dacă beneficiile fiziologice sunt aceleași, mai contează cum ajungem la ele? Consecința a fost că tot mai mulți medici au căutat să includă în terapiile lor forme diverse de bună-dispoziție. Doctorul Patch Adams (minunat interpretat pe marele ecran de actorul Robin Williams) a spart gheața, începând să-și îngrijească pacienții travestit în...clovn. Azi, spitalele și centrele în care râsul și umorul sunt considerate instrumente terapeutice sunt nenumărate. În Canada, există chiar o instituție cu numele "Doctor Clown", dedicată copiilor și persoanelor în vârstă. Înregistrate sub simpatica titulatură de «prescriptions de tendresse» (rețete de tandrețe), intervențiile își propun să diminueze spaima de spitalizare, frica de anumite tratamente invazive și să alunge singurătatea celor fără aparținători. Într-un singur an, Doctor Clown a înregistrat 30.000 de intervenții. Multe alte centre terapeutice au înțeles mesajul acestor cercetători și s-au dotat cu săli de râs pentru adulți, cu videotecă de filme comice și bibliotecă de literatură umoristică.
Putem învăța să râdem?
"La câte am pe cap numai de râs nu-mi arde mie", spun cei mai mulți. Să chicotești, să râzi și să faci poante poate fi o nimica toată când ai asta în sânge sau când viața e roz. Dar cum și de unde să începi dacă de la natură ai o fire mai sumbră și nici nu-ți merge prea bine? Unii recomandă psihoterapia sau cărțile de dezvoltare personală, care pot fi de un real ajutor în a înțelege mai bine viața și în a înfrunta nefericirile ei. Alții pariază pe o spiritualitate lipsită de dogme și constrângeri. A ști că există undeva o Inteligență Supremă care ne ghidează, ne veghează în permanență și are grijă de drumul nostru poate oferi acea siguranță necesară pentru a trăi viața mai relaxat, cu zâmbetul pe buze. Indienii au mers chiar mai departe și, la sugestia doctorului Kataria, în 1995, au înființat Cluburile de Râs. Azi sunt peste 6000 de astfel de cluburi, răspândite în peste 60 de țări, care oferă variate tehnici și materiale comice celor care au uitat cum să râdă. Am scormonit prin ele și, de dragul cititorilor, am ales câteva.
Așadar...
1. Stabiliți-vă ca prioritate râsul. Totul începe de la hotărârea de a nu rata nicio ocazie de a râde. "M-am hotărât să râd mai mult" e prima și cea mai importantă rezoluție.
2. Luați-vă un animal de companie. Urmăriți cu atenție rutina unei pisici sau a unui câine și garantat veți găsi motive să izbucniți în hohote. Animalele nu au umor, dar au un fel extraordinar de a ne face să râdem. Poate și pentru că stresul și nefericirea le sunt rareori cunoscute.
3. Jucați jocuri de societate. Că e vorba de rummy, de șeptică, de fazan sau de bridge, jocurile alături de prieteni stimulează glumele și simțul umorului. Folosiți-le ca pretexte să râdeți mai mult.
4. Învățați să râdeți de voi înșivă. Dați-vă voie să vă copilăriți și să vă prostiți, scrieți-vă un mesaj comic pe oglinda din baie sau imaginați-vă că ați redevenit copil pentru câteva clipe. Face enorm de bine.
5. Încercați ceva nou. N-ați patinat niciodată? N-ați frământat niciodată aluatul? N-ați reparat o priză? N-ați dansat niciodată tango? Orice lucru nou vine la pachet cu o stinghereală care poate declanșa râsul.
6. Țineți un jurnal cu toate vorbele memorabile ale prietenilor și membrilor familiei, cu acele poante care au amuzat pe toată lumea la întâlnirile dintre voi. Vă vor readuce zâmbetul pe buze când le veți citi și veți stârni și altora râsul peste ani.
7. Lipiți-vă de oameni veseli. Iar când simțiți că vă încearcă depresia, evitați să-i sunați pe cei la care vă plângeți de obicei. Încercați altă abordare, mai veselă și mai autoironică.
8. Stabiliți repere de zâmbit. De pildă, stabiliți ca, de fiecare dată când duceți un pahar la gură să beți ceva, imediat după să zâmbiți. Când zâmbești, și universul îți zâmbește înapoi.
9. Citiți și lucruri vesele, oricât de serioase și elevate ar fi lecturile voastre obișnuite. Măcar o dată pe săptămână dați-vă voie să citiți știri amuzante și superficiale, să cumpărați o revistă pe care nu o luați de obicei sau să alegeți o carte umoristică.
10. Râdeți în drum spre muncă. Cumpărați un audiobook amuzant care poate fi ascultat în mașină sau la căști. În loc să vă enervați dimineața din cauza traficului, vă veți face o rezervă de bună-dispoziție pentru toată ziua.
11. Petreceți timp cu copiii. Veți fi uimit de rezervele de umor și de felul în care vede lumea un copil de 5 ani.
12. Ascultați-i pe alții cum râd. Nu vi s-a întâmplat niciodată să râdeți pur și simplu pentru că râsul cuiva din anturaj e absolut molipsitor? Căutați episoade vesele sau înregistrări în care se râde și veți râde garantat și voi.
13. Abonați-vă la un site de umor. Fie că e pe facebook sau pe email, veți avea zilnic cel puțin o surpriză care vă va întrerupe rutina cu o porție de râs.
14. Împărtășiți veselia. Nu lăsați lucrurile amuzante să treacă pe lângă voi. Profitați și trimiteți-le și altora. Ridicați receptorul și povestiți ce vi s-a întâmplat. Vă va face mai veseli și îi va bucura și pe alții.