Mesteacănul - copacul tinereții și al renașterii

Gilda Fildan
La începutul primăverii, mesteacănul este unul din primii arbori care ne oferă daru­rile lor, dându-ne astfel de știre că iarna s-a sfârșit.

Silueta lui delicată, zveltă și mlădioasă poate fi întâlnită în luminișuri de pădure, pe calcare și gresii, pe soluri uscate sau umede, însă mai puțin pe cele argiloase, compacte, foarte acide sau cu ex­ces de umiditate. Ne face semn de departe, cu frea­mătul frunzelor sale subțiri, iar scoarța albă pare să răspândească lumină în jur.
Mesteacănul simbolizează tinerețea, nașterea și devenirea. Popoarele din vechime îl priveau ca pe copacul pământului-mamă, care poartă în sine forța germinației. După era glaciară, când ghețarii s-au retras, mesteacănul s-a numărat printre cei dintâi copaci iviți pentru a popula întinderile de țărână jilavă, lipsită de vegetație. El este un pionier neîn­fricat, capabil să reziste la gerurile iernii, la condi­țiile cele mai vitrege, pentru ca odată cu sosirea primăverii, să ne arate din nou ce forță se ascunde în trupușorul lui aparent firav.
În țările nordice, acolo unde primăvara se lasă îndelung așteptată, înmugurirea târzie a mestecenilor dă semnalul unei îndrăgite sărbători tradiționale. Cu veacuri în urmă, exista obiceiul instalării în centrul comunităților a așa-numitului „copac de mai": un mesteacăn curățat de crengi, împodobit și înfipt în pământ. De asemenea, în unele regiuni, tinerii își omagiau aleasa inimii pu­nându-i la poartă un mesteacăn micuț.
O altă datină păstrată din bătrâni este aceea de a aprinde un foc cu vreascuri de mesteacăn sau de a le folosi la fumigații pe vreme de furtună, pentru a asigura protecția casei și a gospodăriei împotriva trăsnetului. De altfel, scoarța acestui arbore este sin­gura care poate arde, chiar dacă e umedă.

Utilizări în scop terapeutic

Frunzele de mesteacăn, ca și sucul obți­nut prin presarea lor și a mugurilor proas­peți evacuează apa și reziduurile din țesu­turi, au acțiune detoxifiantă, depurativă, cicatrizantă, tonică și revigorantă. Stimu­lează eliminarea toxinelor și a reziduurilor prin piele și ajută la calmarea epidermei iritate și inflamate. Întrebuințat sub formă de băi sau comprese, mesteacănul reduce edemele.
Crengile de mesteacăn sunt folo­site în ceremoniile șamanice de purificare din coliba de sudație. Șamponul cu extract din frun­­ze favori­zează creșterea părului.
Cu scoarța arborelui se pot face cataplasme, care au un efect dovedit de scădere a febrei.
Foarte apreciat este în prezent zahărul de mes­tea­căn (cunoscut și sub denu­mirea de xilitol). A­vând de două ori mai pu­ține calorii de­cât zahărul alb, el își găsește între­buin­țare atât în dietele de slăbit, cât și în regimul bolna­vilor de dia­bet. În același timp, s-a con­­statat că poate bloca în­mulțirea bacteriilor și a fun­gi­lor. Întru­cât s-a demon­strat că previne formarea cariilor den­tare, întărește gingia și smalțul dinților, xilitolul a fost introdus în diverse gume de mestecat și paste de dinți.

Rețete cu mesteacăn

Ceai depurativ
Ingrediente: 1 parte frunze de mes­teacăn, 1 parte frunze de urzici, 1 parte ie­deră.
Mod de preparare:
1. Amestecați frunzele proaspete. Dacă doriți să vă faceți o provizie de ceai, puteți culegeți o cantitate mai mare de frunze, pe care le veți usca, amesteca și depozita în condiții corespunzătoare.
2. Pentru o cană se folosesc atâtea frun­ze câte puteți lua cu trei degete. Turnați peste ele apă fierbinte și lăsați-le la infuzat cam 10 minute. Apoi, ceaiul se strecoară și se bea cu înghițituri mici.
Sfatul nostru: Ceaiul depurativ acționează cel mai bine dacă este băut în intervalele de timp cu luna în des­creș­tere. Se consumă 1-2 căni pe zi în cursul dimineții, iar cura se încheie în momentul când apare luna nouă. O puteți relua după următoarea lună plină, în cazul când vi se pare că vă este încă necesară.

Ulei de mesteacăn pentru fermitatea pielii
Ingrediente: frunze de mesteacăn, ulei de susan, uleiuri eterice de chiparos, ienu­păr, rozmarin, grepfruit și mușcată.
Mod de preparare:
1. Tăiați mărunt frunzele de mesteacăn și puneți-le într-un borcan prevăzut cu un capac cu filet. Adăugați uleiul de susan, până când nivelul uleiului ajunge cu circa 1 cm dea­supra frunzelor.
2. Închideți borcanul și așezați-l pentru 7 zile într-un loc cald. Agitați-l în fiecare zi. Apoi strecurați, aruncați frunzele și turnați uleiul de susan într-o sticlă de culoare în­chisă.
3. Amestecați uleiul de susan cu cele­lalte ingrediente, după cum urmează: pentru 100 ml ulei de susan, luați 10 picături de grep­fruit, 7 picături de rozmarin, 6 picături de mușcată, 3 picături de chiparos și 5 pică­turi de ienupăr.
Sfatul nostru: Aplicați ule­­iul de mesteacăn pe pi­cioare dimineața și seara, masând în direcția inimii. Pentru un peeling care va da fermitate pielii, puneți în ulei puțină sare de mare (fină) sau cafea mă­cinată și amestecați, până când veți obține o pastă consistentă.

Pulbere pentru igiena danturii
Ingrediente: 10 g frunze de mesteacăn uscate, 10 g salvie uscată, 25 g pastă de talc, 25 g xilitol, 1/2 linguriță sare gemă fină.
Mod de preparare:
1. Mărunțiți frunzele de mesteacăn și de salvie, transformându-le într-o pul­bere fină, cu ajutorul unei râșnițe sau al unui mojar. Dacă au rămas și fragmente ceva mai mari, cerneți pulberea printr-o sită deasă.
2. Adăugați restul ingredientelor, ames­tecați-le bine și puneți-le într-o cu­tie. Ca să vă spălați pe dinți, umeziți periuța cu apă, introduceți-o în cutie și apăsați-o puțin în ames­tecul de pulberi. Astfel vă îngrijiți și vă dezinfectați dantura.