După două războaie mondiale, care au lăsat bătrânul continent european semidevastat, stors de vlagă, atât din punct de vedere moral, cât și economic, șase state curajoase s-au gândit că a venit timpul să întreprindă ceva pentru a aduce stabilitate și pace în Europa. Aceste state au fost Belgia, Franța, Italia, Luxemburg, Olanda și Germania de Vest. Drumurile lor s-au întâlnit la Roma, unde au semnat, la 25 martie 1957, ora 6.50, Tratatul care a pus bazele Comunității Economice Europene, o versiune a ceea ce avea să devină Uniunea Europeană, așa cum o cunoaștem azi. Astrograma evenimentului reflectă energia propice începuturilor, cu Soarele evenimentului situat în prima zodie, cea a Berbecului. Berbecul fiind prima dintre cele 12 zodii, acest lucru favorizează începuturile. Bunele intenții ale celor șase se pot vedea după ascendentul în Balanță, semnul diplomației și al toleranței. Planeta care guvernează Balanța este micul benefic Venus, care se găsea, la ora semnării Tratatului, în semnul Peștilor. Aceasta este o poziție deosebit de bună pentru planeta Venus. În termeni astrologici, se cheamă că ea se găsește în exaltare, adică își face treaba mai bine decât în orice alt semn zodiacal. Ea se găsește chiar alături de Soare (centrul, inima) și de Mercur (planeta comunicării, dar și a comerțului) în Berbec, în Casa a șasea. Această Casă astrologică descrie relațiile de muncă, arătând că cei șase semnatari sunt realmente puși pe treabă, că ei cred cu adevărat în viitorul acestui proiect și că sunt dispuși să comunice eficient și amical între ei. Vedem că inițiatorii Tratatului de la Roma aveau șanse să creeze un organism cu suficientă forță și greutate pentru a feri Europa de proliferarea războaielor și a decăderii economice. Dar un aspect nefavorabil anunța faptul că acest proces avea să treacă prin momente de impas, imposibil de prevăzut la ora aceea. Luna, cea care simbolizează popoarele, se găsea într-o poziție puternică, pentru că se afla în Casa a patra, a cărei stăpână este și în semnul Vărsătorului, zodie a prieteniei și a progresului social. Casa a patra reflectă și familia, legăturile de strânsă rudenie, deci și acest fapt întărea formarea unei uniuni statale strânse între cei șase. Dar pe lângă aspectele frumoase ale acestei Luni, există și unul deosebit de tensionat. Este vorba despre opoziția Lunii în Vărsător cu planeta Uranus, tocmai planeta guvernatoare a semnului Vărsătorului. Această opoziție între Lună și Uranus arată că Tratatul de la Roma avea să se dezvolte într-o manieră surprinzătoare, cu momente disruptive, în momente imposibil de prevăzut.
Marea cruce
Dacă privim situația celor șase magnifici din punctul de vedere al astrologiei geografice, constatăm că, dintru bun început, între cinci dintre ele existau tensiuni. Pentru a înțelege mai bine natura acestora, e bine să amintim că în astrologie există două aspecte negative mari și late. Prima este opoziția, adică, după cum îi arată și numele, o distanță de 180 de grade pe arcul de cerc. Cea de-a doua se numește cvadratură sau pătrat, fiind descrisă, după cum îi arată și numele, de un unghi de 90 de grade. Și iată cum se poziționează capitalele principalelor state participante:
Privind reprezentarea vizuală a cinci dintre cele șase capitale implicate, observăm două lucruri. Dacă le unim printr-o linie, obținem imaginea unei cruci, care în astrologie se numește "marea cruce". Aceasta este compusă din două opoziții și patru cvadraturi. Se poate mai rău? Nu. Orașul trecut la baza crucii, Berlinul, secționat în două de americani și sovietici, era, tehnic vorbind, capitală doar pentru Germania de Est, care nu era semnatară a Tratatului de la Roma, Germania de Vest având capitala la Bonn. Dar tocmai această mare cruce geografică indica faptul că adevărata capitală a Germaniei continua să fie, din punct de vedere energetic, Berlinul, care de altfel a și devenit capitala Germaniei reunificate.
Așa cum există expresia că fiecare om trebuie să-și ducă crucea, tot așa, și dintr-o perspectivă astrologică, marea cruce poate și trebuie să fie purtată, pentru că, prin efortul de a rezolva aspectele tensionate care o compun, crucea suferinței se transformă într-una a izbăvirii. Și, după cum se vede, niciuna dintre țările cu câte un braț al crucii pe umăr, nu a abandonat proiectul european, și e greu de presupus că vreuna dintre ele o va face. După cum se vede, Londra nu figurează printre capitalele de mai sus.
Marea Britanie sau Perfidul Albion
De parcă n-ar ajunge faptul că majoritatea oamenilor spun "Anglia", când se referă la Marea Britanie, că unii nu știu că se mai numește și "Regatul unit" (U.K.) aceasta mai poartă un nume cu conotație peiorativă, în lumea politică și jurnalistică. Și anume, Perfidul Albion. Să vedem ce ne spune "onorabila doamnă Wikipedia" despre această expresie: "Perfidul Albion a devenit o expresie consacrată în Franța secolului 19. (...) Termenul era folosit de jurnaliștii francezi ori de câte ori apăreau tensiuni între Franța și Marea Britanie".
"În zonele de limbă germană, expresia "das perfide Albion" a început să fie folosită din ce în ce mai des în perioada Imperiului German (1871-1918), pe fondul creșterii tensiunilor între Marea Britanie și Germania".
O definiție modernă, demnă de a fi menționată, îi aparține șefului guvernului local din Gibraltar, domnul Fabian Picardo. "Poziția Regatului Unit este de obicei atât de nuanțată, încât este greu de precizat unde se situează de fapt". Nuanțarea de care pomenea domnul Fabian Picardo cu o fină ironie, demnă de însuși Perfidul Albion, s-a regăsit și în atitudinea contradictorie, uneori cu tente duplicitare, a Marii Britanii față de Marele Experiment European. Nu a fost prima oară când monarhia britanică a jucat pe degete interesele unei Europe pe care o privește cu o circumspecție firească pentru niște insulari - care au mai trecut prin momente de restriște legate de relația lor cu "The Continent".
"Exit întâiul" s-a produs prin "abandonarea dreptei credințe, prin exit-ul Angliei din sânul Bisericii Catolice", după cum spunea Petru Dumitriu, în articolul său "Despre folosirea potrivită a expresiei Perfidul Albion". Se referea, desigur, la faptul că Henric al VIII-lea i-a dat cu tifla Papei Clement al VII-lea, după ce acesta l-a excomunicat, și a provocat Schisma ce avea să dea naștere Bisericii Anglicane. Cu alte cuvinte, regele Henric al VIII-lea, în tinerețea lui fervent adept al Bisericii Catolice, autor chiar al unor scrieri teologice și bun prieten cu papa, a întors spatele Romei, atunci când obediența față de Vatican a început să contravină multiplelor sale interese matrimonial/ politice. Așa se întâmplă și acum, cu deosebirea că Marea Britanie a decis ruptura, pentru că nu mai dorește să primească, prin ordine de la Bruxelles, injecții cu migranți din alte țări decât din fostele colonii. Pentru cei care au trăit o vreme în Regatul Unit, atitudinea britanicilor nu este câtuși de puțin surprinzătoare. Presa britanică obișnuiește să se refere la Europa prin expresii ca "The Continent" sau "Overseas". Văduva unui vicar, care după moartea soțului său a pus prima oară piciorul pe continent, vizitând Italia, ca să uite de pierderea suferită, a fost întrebată la întoarcere de nepoata ei, jurnalistă la BBC, care călătorise prin toată lumea, cum a fost. Bătrâna doamnă i-a răspuns sec: "Țara este foarte frumoasă, dar din păcate, este plină de străini". Vedeți dumneavoastră, oriunde calcă picior de britanic, chiar și o fragilă și credincioasă văduvă de vicar, toți ceilalți sunt "străini". Având în vedere această mentalitate insulară, colonialistă și circumspectă, nu-i de mirare că Marea Britanie nu s-a repezit să adere la conglomeratul de țări europene decât în 22 ianuarie 1973. Pentru finii cunoscători ai inimii Commonwealth-ului a fost de mirare chiar faptul că Regatul Unit al Marii Britanii a catadicsit să se lanseze în această aventură, și nu că au decis să se retragă. Astrograma evenimentului descrie mai degrabă un gest de genul "dacă-i musai, cu plăcere", decât o alegere asumată a unui statut oarecare într-o ierarhie de tip european. În astrograma evenimentului apare din nou ca factor perturbator tema Vărsător - Uranus, la fel ca la crearea Comunității Economice Europene. Soarele, Mercur și Saturn se găsesc în Vărsător, un da pentru prietenie, un refuz pentru ierarhie. Uranus, Neptun și Luna se găsesc în astrograma de aderare în aceeași zodie cu Soarele Marii Britanii (în două dintre versiunile cele mai folosite: încoronarea regelui William I, 25 decembrie 1066 sau cea mai des folosită de astrologii britanici, 1 ianuarie 1801, când s-a produs uniunea Marii Britanii cu Irlanda.). Mesajul pe care-l transmite astrograma aderării la UE țărilor membre poate fi interpretat și prin parafrazarea moralei din fabula lui Grigore Alexandrescu: "Eu voi Comunitate, dar nu pentru căței." Și, am putea adăuga noi, din punctul de vedere al celei mai vechi democrații europene moderne: "În niciun caz nu voi deveni unul dintre ei".
Care sunt caracteristicile astrologice ale unei mari puteri?
Mai toată lumea e familiarizată cu faptul că cercul zodiacal cuprinde 12 semne, care aparțin celor patru elemente: pământ, apă, foc și aer. Mai există însă un criteriu de împărțire a zodiilor, și anume cel al celor trei calități. Prima dintre aceste calități se numește cardinalitate și face ceea ce fac punctele cardinale. Acestea ne dau o direcție și ne ajută să ne orientăm, la fel cum o fac estul, vestul, nordul și sudul, sau răsăritul, amiaza, apusul și miezul nopții. Semnele cardinale sunt cele care dau tonul, care iau conducerea, care inițiază noul. Ele sunt precum căpitanul Picard din Star Trek, în sensul că îndrăznesc să meargă înspre ceva nou și necunoscut. Și o fac cu o asemenea convingere, în-cât celelate semne (cele fixe și cele mutabile) le urmează fără ezitare. Cele patru semne cardinale sunt Berbecul, Racul, Balanța și Capricornul.
Dacă ne luăm după caracteristicile enumerate mai sus, ne dăm seama că marile puteri, cele care dau tonul pe lumea asta, ar trebui să aparțină semnelor cardinale. Așa și este. Deși țările au, de regulă, mai multe astrograme, gândite să reflecte diferitele stadii prin care trec, astrologii obișnuiesc să convină asupra uneia sau unora, care reflectă esența țării respective. Am văzut deja că astrogramele cel mai des folosite pentru Marea Britanie cad sub incidența Capricornului, care este un semn cardinal. Franța are ca zi națională 14 iulie, dublă zi de comemorare pentru francezi. Atunci s-a produs Căderea Bastiliei (14 iulie 1789) dar și Celebrarea unirii națiunilor franceze (14 iulie 1790), deci data plasează Franța sub semnul Racului. Întocmind cerul natal al celei de-a cincea Republici, întemeiată de Charles de Gaulle pe 4 octombrie 1958, Franța apare cu Soarele în Balanță. Atât Racul, cât și Balanța sunt semne cardinale. Statele Unite ale Americii s-au constituit pe 4 iulie, situându-se de asemenea sub semnul cardinal al Racului. Germania reunificată încă nu a întrunit acordul astrologilor în privința zilei de naștere, disputa fiind între Rac (1 iulie 1990) când s-a petrecut uniunea economică a Germaniei de Vest cu cea de Est, și Balanță (3 octombrie 1990) când a avut loc unificarea politică a celor două țări, din nou două zodii cardinale. China este privită în mod tradițional ca fiind guvernată tot de Balanță, în timp ce India este guvernată de Capricorn. Atunci când una dintre planetele lente intră într-un semn cardinal, toate semnele cardinale sunt afectate, pentru că ele sunt dispuse în cruce.
Deci, primesc - fie un aspect de opoziție, fie unul de cvadratură din partea respectivei planete. Niciunul plăcut, desigur. Iar planeta puterii și a transformărilor definitive, Pluton, a intrat în semnul Capricornului la finele lui noiembrie 2008 și va pleca de acolo de-abia în 2024. La începutul lui martie 2011, altă planetă lentă, și anume Uranus, planeta schimbărilor radicale ale structurilor sociale, precum și a tehnologiei avansate, a intrat în Berbec, accelerând procesul inițiat de Pluton, în special în intervalul 2012-2014. E clar că influența lor asupra marilor puteri e semnificativă. Ele se pot simți tentate să câștige (sau să recâștige) tot mai multă influență, să-și încerce puterile asupra altor state sau să dea tonul unor mari schimbări. Oricum ar fi, procesul se află în plină desfășurare și nu-i vom afla rezultatele curând. Ce se va întâmpla însă cu Marea Britanie? Dacă ne uităm la astrograma Marii Britanii, întocmită pentru 1 ianuarie 1801, vom vedea cât de puternic sunt reprezentate semnele cardinale: Soarele Regatului se găsește în Capricorn, Luna în Rac, iar Ascendentul în Balanță. Monarhia constituțională britanică nu este alcătuită de așa manieră încât să poată da întâietate vreunui alt stat, nici măcar unei federații sau uniuni, dat fiind că în cerul său natal figurează proeminent trei dintre cele patru semne cardinale. Al patrulea s-a materializat sub foma celor două femei Premier, ambele născute sub semnul Balanței, care au avut de luat decizii dificile în perioada unor schimbări complexe: Balanța Margaret Thatcher, supranumită și "Doamna de fier", a contribuit în mod semnificativ la desprinderea Marii Britanii de curentul dominant în Europa acelei vremi. Acesta era un curent moderat de stânga, cu economia controlată de stat și multe subvenții guvernamentale. Thatcher a reușit să impună un soi de brexit, o mișcare neoliberală, care a primit chiar numele de "thatcherism", care a constat în privatizarea industriilor de stat, o piață liberă și reînvierea naționalismului britanic. În anii în care Premierul Margaret Thatcher a fost la cârma guvernului britanic, economia a crescut, un război a fost câștigat (Falkland) și s-a manifestat un procentaj foarte ridicat de opoziție față de ceea ce reprezenta Uniunea Europeană. Astrograma "Doamnei de fier" o descrie ca fiind un politician de forță, cu Ascendentul în Scorpion, în conjuncție cu Saturn, arătând de ce puterea doamnei Thatcher se manifesta controlat, cu un simț strategic deosebit, dar și cu capacitatea de a-și placa adversarii rapid și fără drept de replică. Premierul britanic Theresa May, care are de condus țara într-o perioadă atât de incertă și periculoasă este, de asemenea, Balanță. Și ea este născută cu Saturn în Scorpion, în conjuncție cu Ascendentul, atâta doar că ascendentul ei este în Săgetător. În cerul natal al amândurora se află steaua fixă Regulus (steaua regalității joacă un rol deosebit), așa cum le stă bine premierilor dintr-o monarhie atât de importantă. Cei marcați de energia sa sunt "cu inimă largă, liberali în stil mare, generoși, ambițioși, atrași de putere, entuziaști și independenți." Va reuși însă Theresa May să egaleze performanțele predecesoarei sale colegă de zodie, într-un context și mai greu de controlat?
Să vedem ce are de spus Roy Gillett, un respectat astrolog britanic despre asta: "Perioada oportună de ajustare la noua structură globală va fi de doar câteva luni, înainte ca Saturn (marele disciplinator, stăpânul karmei n.n.) să intre în Capricorn, în decembrie 2017. În intervalul lui 2018-2019, în lume lucrurile încep să se petreacă altfel, pe măsură ce ne îndreptăm către conjuncția dintre Jupiter (marele benefic, planeta relațiilor internaționale și a credinței n.n.) și Saturn, în primul grad de Vărsător, în ziua solstițiului de iarnă 2020. În anii aceștia, Regatul Unit va ieși din ce în ce mai mult din sistemul certitudinilor actuale, ajungând să depindă de noi prietenii, legate din mers, sprijinindu-se doar pe resursele în scădere ale Bank of England." S-ar putea, oare, ca aceste noi prietenii să fie, de fapt, vechile prietenii cu țările Commonwealth-ului, printre care se numără Canada, India, Australia și Noua Zeelandă? Ar putea strategicul Albion să-și reinventeze imperiul colonial într-o formă globalizată modernă? Primele răspunsuri se vor contura la sfârșitul acestui an.