Țelul e clar: politizarea Justiției

Toma Roman
A devenit clar, pentru toată lumea, după numai patru luni de la preluarea administrației, că pentru PSD, prin­ci­pala țintă a guvernării este supunerea (politizarea) Jus­ti­ției.

Creșterile excesive de salarii și pensii, scutirile de impozite și taxe (toate făcute pe hârtie) au scopul precis de a masca, pentru un public astfel narcotizat, adevă­ra­tul obiectiv. Cine se pricepe cât de cât la economie realizează că o asemenea, brus­că, aducere a "raiului pe pământ", este imposibilă. "Da­rurile" PSD-iste ar fi avut oarecare șansă de concretizare dacă ritmul de creștere al economiei reale s-ar menține mai mulți ani la peste 5%, dacă investițiile în producție și in­frastructură ori cercetare ar atinge cote comparabile cu cele din statele dezvoltate, dacă deficitul bugetar anual nu ar depăși 3% etc. Or, în justificarea po­li­ticii sale sociale, PSD-ul a luat toți acești "piloni" drept siguri, absolut certificabili. Proiectul Legii salarizării unice, necesar și, într-o pers­pec­tivă nedefinită, reparatoriu (mai ales în domeniul Sănătății, Edu­cației și Adminis­tra­ției Publice), se bazează pe această cre­dință, excluzând orice "accident" posibil în evoluția econo­miei mondiale, orice derapaj spre criză financiară în piața globală. Reacția burselor la un eveniment recent, creșterea pre­țurilor la energie în urma implicării directe a SUA în răz­boiul din Siria, arată cât de naivă este o ase­me­nea credință. Strategii PSD-ului nu sunt însă naivi, siguranța afișată în pro­mo­varea proiectului lor economic având, cum am spus, rolul de a-i "orbi" pe cei ce trăiesc de azi pe mâine, pentru ca - pe la spate, "ca hoții", sau pe față, în Parlament - să-și atin­gă țelul de "albire" a liderilor, suspectați, urmăriți, con­dam­nați, de o Justiție care și-a câștigat o anume inde­pen­dență. Când Dragnea, conducătorul PSD, îl ceartă pe ministrul de resort din economie pentru că, speriat de rea­litate, a­nun­ță că "sacul e gol", știe foarte bine că bugetarii nu tre­buie speriați, ci lăsați să creadă că "miracolul" se va în­făp­­tui. Dacă "obiectivul real" - supunerea politică a Jus­tiției - va fi realizat, se vor găsi des­tule scuze și pretexte pentru a demonstra că nu "bună­vo­ința PSD-istă" e de vină pen­­tru mizeria și sărăcia generalizate. Curățați de em­ble­ma co­­rup­ției, de afacerismul dovedit și de amenințările din par­tea Justiției, "băieții" vor fi încălecat, între timp, to­tal statul.
Liderii PSD (și ai formațiunilor satelite) și-au dat sea­ma că principalii lor dușmani în lupta pentru subordonarea Justiției sunt, alături de firava și divizata societate civilă din România, marile organizații internaționale la care țara a aderat în epoca tulbure a tranziției, NATO și UE. Ad­mi­terea în aceste "surse de siguranță" ale Occidentului s-a datorat, în bună măsură, conjuncturilor geopolitice, aliații din NATO și UE - cu reglementările lor interne uni­forme și acceptate - având nevoie de noi poziții strategice pentru a răspunde eficient provocărilor din lu­mea postcomunistă. Integrarea în oricare organizație presupune acceptarea regulilor ei, cedarea unei părți a propriei specificități (a unei părți a suveranității, în cazul statelor) pentru asi­gu­rarea echilibrului și funcționalității acesteia. Beneficiile aduse României de admiterea în NATO și UE au fost ga­ran­tarea granițelor, accesul liber la piața muncii și, în general, la "piața comună", accesul la fonduri structurale de dezvoltare etc. etc. Obligațiile aferente au fost - și sunt - legate de ali­nie­rea legislației, dezvoltarea infrastructurii, participarea pro­centuală la costurile politicii de apărare ș.a.m.d. Pentru UE, dar și pentru NATO, corupția - și în special corupția de stat - reprezintă o primejdie majoră, generatoare de fisuri în echilibrul instituțional omogenizat. Tocmai de aceea, României și altor state estice, admise fără ca totalitatea con­dițiilor de aderare să fie îndeplinite, li s-au impus "meca­nisme de control și verificare", le-au fost amendate de­ra­pajele legislative. Admiterea în UE și NATO nu a adus ceea ce sperau politicienii români din post-comunism, siguranță externă și "neamestecul în tre­burile interne". Formați în ideologia comunismului-na­țio­nal de tip ceaușit, ei și urmașii lor au sperat mereu la păs­tra­rea propriei dominații asupra societății, prin menținerea sistemului politic intern al vasa­lității și clientelismului, im­pus de o birocrație ad­ministrativă nereformată, bazată pe tribalism local, igno­ranță, corupție. Reacțiile antiocci­den­tale, independentiste, naționalist-iden­titare, își au sursa în sentimentele de frus­trare ale politi­cie­nilor români (grupați, în special, în PSD) față de limitele im­puse de cele două organizații, aspirațiilor lor spre imunitate și impunitate, spre dominarea absolută a societății pe care, pasămite, o păstoresc. De aceea, după victoria la "parla­men­tare", pe fondul in­ter­național tulbure (avan­sul populismului în SUA, Brexi­tul, conflictul "înghe­țat" din Ucraina și agresivitatea im­pe­rială a Rusiei), liderii PSD-iști au trecut, pe față, la atacul împotriva Justiției independente: OUG 13, dezin­cri­minarea unor infracțiuni din Codul Penal, ordonanța pri­marilor traseiști, confiscarea CNA și a unor instituții cul­turale de stat (TVR, ICR etc.), su­punerea Avocatului Po­po­rului ș.a.m.d. Scenariul "lo­vi­turii de stat parlamentare" din 2012 se repetă actualmente, dar pe un "fond ideologic" mai bine pregătit ca niciodată. Vuvuzelele mediatice ale PSD-ului susțin pe față că Bruxelles-ul "ne colonizează", că multinaționalele "ne exploatează" și manevrează, că "teh­nocrații lui Soros" și "naziștii lui Iohannis" ne distrug "ță­rișoara", că manifes­tanții împotriva corupției sunt cumpărați de străini etc. O vizită, destul de discretă, a ideologului neoficial al "țarului Putin", Aleksandr Dughin, la București, a indicat, clar, cursa și direcțiile propa­gan­dis­tice ale acestei ideologii: România trebuie să iasă din NATO și UE, să devină "o punte", independentă și suve­rană, între Est și Vest, să-și afirme în "spațiul euroasiatic" identitatea culturală ortodoxă, să-și reia teritoriile pierdute sub Stalin, să adere la "Marea Europă de Est" (adică la re­gru­parea fostelor state socialiste), găsindu-și astfel îm­pli­nirea în "îmbrățișarea prietenească" a noii Rusii imperiale. La conferința lui Dughin n-au par­ticipat principalii interesați (numele lor putând fi citit pe in­ternet în "lista" acestuia", dar "idealul" lor a fost, invo­luntar, dezvăluit de el, într-un interviu dat la Digi 24: în Rusia nu există luptă anticorupție, legile sunt "facultative", iar "țarul" este etern. De sărbători, de aceea, nu mai putem decât să ne rugăm ca românii să se trezească și Dumnezeu să apere țara!