MIHAIL FUSEA - inginer, portar la Teatrul Dramatic "Fani Tardini" din Galați - "Aș vrea să luptați și mai mult cu nedreptățile care se întâmplă în țara asta"

Ciprian Rus
La Galați, cu un cititor al revistei "Formula AS"

Cu domnul Mihail m-am întâlnit într-o zi însorită de primăvară, în curtea plină de verdeață a Teatrului "Fani Tardini" din Galați. Intrarea principală în instituție era închisă și am fost îndrumat spre portarul teatrului, care avea să mă călăuzească în documentarea mea pe urmele celebrei actrițe care dă numele scenei dra­matice gălățene. Domnul Mihail m-a primit cu brațele deschise, bucuros să afle că presa de la Bucu­rești e în zonă și că e interesată de ce se mai întâmplă prin Galați. Cât timp cei de la teatru îmi pregăteau informațiile care să mă ajute la reportaj, aveam să aflu că domnul Mihail mai avea un motiv de bucurie în întâlnirea noastră: era un mare cititor de "Formula AS"! Mi-a povestit cu atâta entuziasm despre revistă, încât dis­cuția noastră s-a trans­for­mat, pe ne­sim­țite, într-un inter­viu. Un interviu cu "un om obișnuit", cum se consideră dom­nul Mihail Fusea. Găz­duim nume­roa­se oficia­lități și perso­na­lități în pagi­nile revis­tei, dar aerul proas­păt și ideile lim­pezi ale citi­torilor noștri nu sunt cu ni­mic mai pre­jos. De aceea, cre­dem că merită și ele împărtășite, din când în când, la fel ca bucuria că suntem citiți și bine primiți peste tot pe un­de mergem în docu­men­­tările noastre prin țară și prin străinătate.

"Hai să luăm și «Formula AS»"

- Domnule Mihail Fusea, aflăm cu bucurie că sunteți un cititor fidel al "Formulei AS". Cum ați ajuns să citiți revista noastră?

- Am ajuns la "Formula AS" pur și simplu întâmplător. Mergeam odată cu trenul de la Bucu­rești la Galați, iar pe peronul "Gării de Nord", m-am dus frumos și am cumpărat mai multe ziare și reviste. Și zic: "Hai să luăm și «Formula AS»!". Și am frunzărit-o. La un moment dat, am găsit un articol care mi-a trezit interesul, de la articolul acela a venit altul, de la al doilea a venit altul... Eu nu sunt omul care stă doar cu nasul în reviste când merge cu trenul. Mai citesc, mai iau o pauză, mai privesc peisajul pe fereastră, mă mai gândesc la ce am citit înainte... Dar atunci mi s-a întâmplat ceva incredibil. Când am ajuns acasă, m-am pus la odih­nă, că a doua zi trebuia să merg la serviciu. Și m-am dus la serviciu, dar undeva îmi rămăsese întipărit în minte faptul că citisem un articol în "For­mula AS" și nu îl terminasem. Gândul ăsta nu îmi dădea pace! Trebuia să mă reîntorc la acel arti­col! Așa că, atunci când am ajuns acasă, primul lucru pe care l-am făcut a fost să termin articolul din "Formula AS". Ca acel articol, care m-a făcut să mă reîntorc la revistă, am citit, apoi, foarte multe articole la fel de interesante. Sunt deja niște ani de când citesc "Formula AS"...

- Există direcții pe care ni le puteți sugera?

- Ce mi-aș dori eu pentru "Formula AS" este să mențineți acest standard actual și să lăsați mai degrabă să vină cititorii către dumneavoastră decât să vă duceți dumneavoastră către piață. Spun asta, pentru că am observat acest fenomen: multe dintre publicații și dintre televiziuni merg pe ideea că dacă țaței Frosa îi place să vadă o vedetă de plastic, hai să-i dăm vedeta de plastic! Și nu mi-e clar ce pot eu învăța de la o asemenea "vedetă"... Rămân la ideea că presa trebuie să cultive adevărata valoa­re, și acesta este motivul pentru care, sincer, m-am bucurat când am descoperit "Formula AS".

"Îmi place că știți să îmbrăcați lucrurile frumos"

- Ce anume vă place la "Formula AS"? Care dintre secțiuni vă sunt mai aproape de suflet?

- Știți ce îmi place mie cel mai mult la "For­mula AS"? Faptul că oamenii care scriu acolo știu să îmbrace lucrurile frumos. Nu-i totuna să zici că mașina aia merge de colo până colo, sec și fără emoție, cu a des­crie și priveliștea dru­mului, cadrul pitoresc pe care îl parcurge, faptul că soarele stră­lucește, iar în jur po­mii înfloriți umplu lumea cu mireasma lor. Redactorii dvs. știu să îmbrace lucru­rile în ceva magic, care nu are cum să te lase indi­ferent. Acesta este mo­tivul pentru care, în continuare, voi fi un ci­ti­tor al re­vis­tei "For­mula AS". Cât despre secțiuni, sunt inte­resat - că am și eu o vârstă de-acum - de paginile de sănătate, dar îmi plac și articolele des­pre via­ța și cariera unui inter­pret de muzică popula­ră - de unde a plecat, cum s-a dezvoltat, evo­­luția vieții sale. Si­gur, la fel de mult mă interesează și dacă e un interpret de muzică ușoară sau cultă, ori dacă e un scriitor sau un om de cultură. Și mai îmi plac foarte mult articolele din călătoriile "Formulei AS", mai ales cele din străinătate, pe urme dacice și pe urme vechi româ­nești. Revista îmi creează o plăcere deosebită în momentul când o citesc, abia aștept să apară un nu­măr nou.

- Ce diferențiază, după opinia dvs., "Formula AS" de restul pieței mass-media din România?

- O diferențiază faptul că se preocupă de ceea ce eu numesc valoare. Nu mă interesează atât de mult cotidianul, cine pe cine l-a bătut, cine pe cine l-a înjurat. Eu consider că presa ar trebui să meargă pe ideea unei cultivări a adevăratelor valori ale noas­tre, ale românilor. Avem atâ­tea valori, de ce să nu le promovăm? Nu e bine ca lumea să știe despre ele? Domnule, noi nu avem un cult al valorilor, un cult al eroilor, un cult al românismului. Noi trebuie să fim mândri că suntem români: avem o istorie, o cultură, o civilizație, și nu putem să ve­dem doar lucrurile urâte, trebuie să ne mai aplecăm și asupra valorii, a frumu­seții. Asta am remarcat eu: că am cultivat răul, în loc să culti­văm binele, am cultivat răutatea, invidia, în loc să cultivăm iubi­rea de frumos, iubirea de aproape. Este o mare, mare diferență, și tocmai ăsta e motivul pentru care cred că revista dvs. trebuie să existe, trebuie să meargă mai departe, tre­buie să creadă în linia pe care merge. De exemplu, acum mă bucur să văd că sun­teți prin Galați și să aflu că veți scrie des­pre Galați, că veți promova frumuse­țile Galațiului. Abia aștept să afle toată țara despre lucrurile pe care le-ați descoperit pe la noi, așa cum și eu mă bucur să aflu lucrurile minunate care se întâmplă ori se găsesc prin alte părți ale țării.

"România are nevoie de o nouă generație pașoptistă. Încercați să o promovați în «Formula AS»"

- Sunteți un cititor vechi: dacă ar fi să ne faceți niște recomandări, care ar fi acelea?

- Întâi de toate, aș vrea să luptați și mai mult, și mai departe, cu nedreptățile care se întâmplă în țara asta, așa cum ați luptat pentru cauza Roșiei Montane. Dacă nu facem ceva, se va pierde valoare după valoare. O să vă spun un lucru care poate o să vă surprindă. Eu, de meserie, sunt inginer meta­lurg. Și vin și vă întreb: ce a dispărut prima dată din România după Revoluție? Industria! La între­prin­derea unde lucram eu erau vreo 4.000 de oa­meni. Trebuie să fim corecți și să spunem că poate un număr atât de mare de oameni nu se justifica. Însă întreprinderile aveau o mulțime de adevărați specialiști. La noi, la Menarom, era o vorbă: "Dom­nule, în Menarom numai ochi de om nu poți face, în rest absolut orice se poate...". Iar acum, din 4.000 de oameni, mai sunt 300-400. Eu, ca inginer, la locul meu de muncă, dacă mă duc și îmi pun cre­ierul la contribuție e una, iar dacă lucrez, ca in­gi­ner, paznic la teatru e cu totul altceva. Și stau și mă în­treb: ce fac pentru noi acești parlamentari, își meri­tă salariile sau nu? Nu și le merită... Lupta cu astfel de nedreptăți, care li se întâmplă multor oa­meni în țara asta, e una dintre menirile "For­mulei AS"!
Apoi, am mai constat un lucru: în evoluția noas­tră și în istoria noastră sunt anumite chestiuni ciclice. Cădem, urcăm, cădem, urcăm! Eu cred că, la ora actuală, avem nevoie de o nouă generație pa­șoptistă. Făceam comparație cu ce s-a întâmplat la 1848. Stăteam și mă gândeam ce era în Țările Ro­mâne, înainte de momentul 1848. A venit acea ge­ne­rație cu un nou suflu, cu o altă gândire, cu alte me­tode, cu alte viziuni, și despre viață, și despre so­cietate, și despre nație. Această generație pașop­tistă a schimbat totul, au fost revoluțiile de la 1848, a fost unirea de la '59, Independența, apoi Unirea cea Mare. Vedeți câte s-au putut întâmpla de la un imbold care a venit la momentul oportun pentru cele trei țări române? Cred că România, la ora ac­tuală, are nevoie de o altă generație pașoptistă. Să dea Dumnezeu să apară, și eu cred că n-ar fi rău să încercați să căutați și să promovați generația asta la "Formula AS".

- Vă mulțumesc mult pentru acest dialog și pentru dragul cu care ne-ați întâmpinat aici, la Galați.

- Eu vă mulțumesc și nu pot să vă urez decât mult succes și să dea Dumnezeu să găsiți mereu subiecte interesante și să aveți mereu aceeași pu­tere de captare a pieței cu lucruri bune, frumoase, ele­gante, interesante.