Am două motive să cred asta. Mai întâi, există eminențe cenușii în PSD, Liviu Voinea, de exemplu, care au criticat deschis cota unică atunci când a apărut și au propus un impozit progresiv, iar 10% numai progresiv nu pare. Apoi, dincolo de teorii, guvernul acesta va avea nevoie de bani. De mulți bani! Adevărul gol goluț este că, mai devreme sau mai târziu, nu vom avea de unde să plătim noile majorări salariale. Și e limpede că, așa cum au făcut toate guvernările de stânga, la noi și aiurea, nu se va apela la marii evazioniști, ci la eternul cetățean B, căruia i se va stoarce și ultima copeică, pardon, bănuț din buzunar.
Să vă explic ce este cu acest cetățean. Orice țară are trei tipuri de contribuabili, să le spunem A, B, și C. Cetățenii din categoria A sunt cei foarte bogați, patronii de mari companii, investitorii cu milioane de dolari în conturi. Lor nu prea le poți lua banii, pentru că nu au salarii, iar dacă vrei să le iei capitalul, acesta decolează rapid spre țările calde, cum s-a întâmplat, de exemplu, în Grecia. Ei sunt efectiv prea bogați pentru a fi doar ai unei țări. La noi, categoria aceasta este și prea subțire, și prea conectată la politică pentru a putea fi stoarsă. Ei mai degrabă profită, decât să piardă de pe urma vreunei guvernări.
Vine apoi catregoria B. Adică cetățeni de mijloc, nici bogați, dar nici săraci, care trăiesc din salariu, au o casă și o mașină și nu ar vrea de la stat nimic. Doar să fie lăsați în pace să muncească și, dacă nu cer prea mult, să nu li se ia și pielea de pe ei. Problema acestei clase e grea: ea nu este la fel de numeroasă cum e clasa C, și nici la fel de bogată cum e clasa A. Așa că nu are pârghii prin care să apese clasa politică în favoarea propriilor interese. La noi, în România, această clasă abia scoate capul, timid, din criză.
Vine acum și clasa C, cea a cetățenilor săraci, care depind, într-un fel sau altul, de stat. Și pentru că depind de stat, se și uită mereu la el, poate, poate, pică ceva. Și dacă nu curge, pică întotdeauna ceva, la fiecare campanie electorală.
Acum, marea problemă a clasei B este că, mai întotdeauna, politicienii se aliază cu clasa A (din care fac parte mulți dintre ei) și, pentru a obține voturile clasei C, ca să se mențină la putere sau să acceadă la ea, iau și pielea de pe clasa B.
Așa se va întâmpla și cu mult trâmbițatul "impozit pe gospodărie" - "gospodăriile" care nu au nevoie de pomeni de la stat vor trebui să sape adânc în buzunar, ca să mențină un stat gonflat fără rost. E o vorbă în popor - "Bați tot calul care trage mai bine la căruță". Ferească Dumnezeu să moară acest cal, că rămânem cu căruța în drum. Nu că ar fi prima oară...