TIA ȘERBĂNESCU - "Persoanele care vor să facă ceva pentru țara lor nu intră în politică"

Analiza politică a lunii APRILIE

"Nu se urmărește adevărul, ci înfundarea adversarului"

- Serialul dezvăluirilor din culisele politicii românești continuă cu episoade din ce în ce mai incitante și mai grele de consecințe. A venit rândul lui Dan Andronic, unul dintre consilierii de campanie ai multor lideri politici, să spună câte ce­­va din "ce știe". După prinderea comică a lui Se­­bastian Ghiță, urmează, probabil, alte dez­vă­lu­iri. Până la extrădarea sa din Serbia, se stră­duiesc să-i țină loc Elena Udrea și Traian Bă­ses­cu. În afara spectacolului mediatic, noi, elec­to­ratul, avem și altceva de câștigat de pe urma acestei demascări de... "secrete"?

- Trebuie spus din capul locului că toți cei care fac azi dezvăluiri, nu urmăresc să se afle adevărul, ci să-și înfunde adversarul. Pe ideea că "dacă voi cădea, voi trage cât mai mulți după mine". Alt­minteri, ar fi spus ce știau la vremea petrecerii tu­turor acestor fapte blamabile, ca să se ia măsuri imediat sau ca măcar opinia publică să fie în cunoș­tință de cauză. Lui Dan Andronic, de exemplu, i-au trebuit opt ani ca să-și aducă aminte că pe 6 decembrie 2009, în seara alegerilor prezidențiale, așadar, a participat la o cină, la generalul Gabriel Oprea, alături de Codruța Kovesi, George Maior, pe atunci șef al SRI, generalul Florian Coldea, prim-adjunct al șefului SRI, Neculai Onțanu, ge­neral în rezervă și primar de sector, care unelteau pentru ca Traian Băsescu să câștige un al doilea mandat de președinte. De altfel, Coldea și Kovesi l-ar fi asigurat că va câștiga. La care Băsescu replică, azi, că dacă i-ar fi spus așa ceva, le-ar fi umplut "botul de sânge" - expresie de mardeiaș de Ferentari, care nu se potrivește deloc cu statutul de fost președinte. Las că, dacă l-ar fi ajutat cineva atunci, mai degrabă l-ar fi umplut de pupături. Trecând peste asta, nimeni n-a înțeles ce se mai pu­tea schimba în acea seară, pentru a-i asigura victoria lui Băsescu. PSD a depus, de altfel, o contestație atunci, departajarea făcându-se la un număr mic de voturi. Mircea Geoană a și trăit o noapte cu gândul că a câștigat alegerile. S-au renumărat voturile și au ieșit și mai multe pentru Băsescu, fiind recuperate din cele anulate inițial.
După dezvăluirile de acum ale lui Andronic, PSD a profitat și a cerut alcătuirea unei comisii parlamentare de anchetă, al cărei șef s-a autopropus Liviu Dragnea, că tot e expert în fraude electorale, după cum arată condamnarea penală definitivă pe care o are la activ. Însă, comisia a devenit caducă din momentul în care Parchetul General s-a auto­se­sizat și a anunțat că începe o anchetă in rem pe acest subiect.
Una peste alta, cu astfel de dezvăluiri, autorii lor își cam fac harakiri, pentru că arată cât de implicați au fost în tot felul de jocuri dubioase, de aranjamente impure și de fapte ticăloase, pe care le-au ținut ferite de ochii publicului, până azi, când vorbesc doar pentru că au fost încolțiți de Justiție. Își riscă și mai mult libertatea cu aceste auto­de­nunțuri. Sunt cel puțin complici. Dar au pretenția să dizolve Sistemul pe care l-au creat și întărit, pentru că acum s-a întors împotriva lor.

- Războiul nu se reduce însă la vorbe. Con­tinuă în Parlament inițiativele de modificare sau adoptare a unor legi...

- Da, iar capacul l-a pus Traian Băsescu, care a depus câteva amendamente la Legea grațierii, încât l-a întrecut până și pe Șerban Nicolae. Credeam că repulsia pe care o provoacă acțiunile antijustiție ale lui Șerban Nicolae nu poate fi depășită de nimeni. Iată că Băsescu reușește performanța. El a propus, nici mai mult nici mai puțin, decât o "grațiere largă", în care să intre toți cei cu pedepse de până la zece ani, inclusiv cele pentru corupție, nu și faptele comise cu violență și recidiviștii. Și-a motivat demersul așa: "Nu înseamnă că dacă a luat omul mită o dată, trebuie să-i distrugem toată viața. A fost tranziție, acum trebuie să fie un moment zero pentru toți, de la care să plecăm". Întâi, că nimeni nu le distruge viața corupților. Ei sunt privați de libertate pentru câțiva ani, nu pe viață, și apoi vor continua să se bucure de banii obținuți ilicit. În schimb, ei au distrus economia, țara, viețile noastre, tot ce au putut. Apoi, cine își imaginează că, odată iertați, corupții nu vor face la fel și pe mai departe, dacă vor avea ocazia? Banul, ochiul dracului! Bă­sescu, chiar crede că are de-a face cu un popor de proști, de ne livrează astfel de motivații? Această nerușinare e de speriat. Oamenii ăștia asunt capabili de orice. Nu poți avea nici un dram de încredere în ei.

"Peste tot, serviciile secrete se implică în alegeri"

- Totuși, pe unii dintre ei i-au votat mulți. Pe de altă parte, aceste destăinuiri ne arată fapte la care nu ne-am fi așteptat...

- Nu, nu e ca și cum n-am ști că toate aceste lucruri se întâmplă în politică. Și nu doar la noi. De aceea, în general, persoanele care au anumite competențe și calități umane și vor să facă ceva pentru țara lor, nu intră în politică, ca să nu fie presate de partide. Pentru că atunci, au terminat-o. De asemenea, nu e vreun secret că serviciile secrete se implică în alegeri, și la noi, și aiurea. Uneori, și în alegerile din alte țări. Nici nu vreau să mă gândesc câte dintre alegerile din diferite state europene, ca și câte dintre deciziile majore luate în Comisia Europeană sau la vârful unor state membre UE au suportat influența rusească. Pentru că tot ce lovește în UE servește Rusiei. Serviciile nu se im­plică însă numai în alegeri ci cu mult timp înaintea zilei scrutinului. Și acest amestec este vizibil pentru un ochi atent și antrenat să detecteze anumite sem­ne. Atacurile asupra unor politicieni, dezvăluirile pe surse din presă, situații com­promițătoare create pentru a-l prinde în mijlocul lor pe câte un candidat și așa mai departe. Pe undeva, toate acestea sunt în "fișa postului", sub justificarea că serviciile slujesc "interesul național". Adică, dacă ele consideră că e primejdios ca un candidat să ajungă în fruntea statului, îl pot sabota, ori îi pot ajuta adversarul. La drept vorbind, toți președinții României de după 1989 - înainte nici nu mai vorbim - au fost rezul­tatul unor astfel de strategii, în care serviciile se­crete și-au avut rolul lor. Cred că la fel și premierii, și alți oficiali de rang înalt. Deci, nici unul nu a ajuns în funcții înalte fără sprijinul sau girul ser­viciilor secrete. Ca dovadă, nici unul dintre pre­ședinți sau premieri nu a fost deconspirat ca in­formator sau ofițer al Securității comuniste. Și e imposibil ca măcar unii să nu fi fost. Mai grav decât atât este că ambii președinți de dreapta, Emil Cons­tantinescu și Traian Băsescu, au dezamăgit prin comportamentul lor de după încheierea man­datelor. Amândoi și-au schimbat discursul și opțiu­nile. Una au susținut ca președinți - probabil pentru că n-au avut încotro, înțelegând că asta e direcția de mers - și alta după aceea. Constantinescu i-a sprijinit constant și pe față numai pe candidații Stângii. Acum îl tămâiază pe Tăriceanu, pe care îl compară cu Reagan, Gorbaciov și Margaret Thatcher; pe care îl consideră o speranță a democrației. Tă­ri­cea­nu! Te cru­cești! Și pentru ce? Pentru că Emil Cons­tan­ti­nescu vrea o sinecură de la Senat: să i se facă un ins­titut cu 36 de angajați în subordine, pe bani pu­blici. Iar Băsescu devine astăzi aliat al PSD în lupta anticorupție.

"Puterea ticluiește legi ciudate, care ne complică viața"

- Recent, a venit la București prim-vicepre­șe­dintele Comisiei Europene, Frans Timmermans. A avut întâlniri cu șefii celor două Camere parla­men­tare. Ce mesaj a dat?

- N-a fost numai Timmermans, ci și o serie de experți ai Comisiei Europene, care au avut între­vederi cu șefii mai multor instituții, ca pentru un fel de evaluare. Timmermans a lăudat progresele din Justiție, dar a avertizat guvernul că trebuie să con­tinue lupta anticorupție. Și a mai spus că se așteaptă ca guvernul să se preocupe de guvernare, adică să lase alte prostii deoparte.

- Ce fel de prostii?

- De pildă, modificarea legislației penale în favoarea infractorilor cu gulere albe, sau un act normativ ca legea salarizării unitare, o lege altfel necesară și importantă, dar al cărei proiect nu are nici o noimă și care provoacă mai degrabă dezechi­libre, decât să le rezolve pe cele existente. După un prim hei-rup asupra acestei legi, guvernul a anunțat că nu-și asumă răspunderea pentru ea, iar Parla­men­­­tul, prin care majoritatea PSD-ALDE ar pu­tea-o trece fluierând, a tot amânat dezbaterea ei, spe­riat de reacțiile societății civile, ale specialiștilor și sin­dicatelor. De vreme ce, și guvernul, și Parla­men­tul se dezic de legea asta, trebuie să fie ceva grav în legătură cu ea. Poate faptul că n-au de unde lua banii pentru toate măririle fabuloase prevăzute. Așa a apărut zvonul că guvernul intenționează să na­țio­nalizeze pensiile private. PSD și guvernul au negat vehement, iar șeful ASF, Mișu Negrițoiu, a fost amenințat cu demiterea. Dar fum fără foc nu iese.
O altă ciudățenie este inventarea impozitării pe gospodăria fiscală. Te impozitează, nici nu știi prea bine pentru ce. Și ei se încurcă în explicații. Încât ți se face frică să mai câștigi un ban, că nu știi cât te costă. Unde mai pui că pentru a da bani la stat vei fi nevoit să te înscrii la un consilier fiscal. În total, e nevoie de 35.000 de consilieri din ăștia. Păi nu sporești aparatul bugetar? S-ar putea ca tot ce va câștiga statul din această reformă să plătească pentru funcționarea sistemului. Va spori și biro­crația, vom pierde și mai mult timp cu decla­rații pe la fisc și, cu siguranță, vor crește birurile. Te întrebi, pe bună dreptate, ce are actuala lege privind cota unică de impozitare, care s-a dovedit eficientă și bună pentru toată lumea, de trebuie schimbată? Răspunsul e simplu: tocmai de aia. De ce să meargă ceva în țara asta? Dacă ceva funcționează, e musai să fie înlocuit, poate ne blocăm. E o lege nesmintită a politicii dâmbovițene.