La noi, poate fi întâlnit frecvent în pădurile de stejar sau fag, conviețuind cu alți arbuști sau crescând în luminișuri, ori răsărind din iarbă, la marginea pădurii. Îl găsim și în văile apelor curgătoare, însă - rareori, ce-i drept - chiar și printre molizi, până la altitudini de 1.400 metri. Privit întotdeauna cu simpatie, a dobândit în decursul timpului felurite nume de alint. Astfel, în funcție de zonă, i se mai spune și alunaș, alunel sau fundici.
În ciuda aspectului ei delicat, tufa de alun are o longevitate apreciabilă: trăiește 80-90 de ani. Este solid ancorată în sol, cu o rădăcină pivotantă viguroasă, dezvoltată sub pământ până la adâncimea de 90 de centimetri. Coroana stufoasă, formată din crengi drepte și lungi, răsfirate încă de la bază, poartă frunze de formă rotundă spre ovală, terminate într-un vârf ascuțit și acoperite cu perișori aspri. Florile sunt de două tipuri: cele mascule, mâțișorii de un galben palid, atârnă câte doi-trei din loc în loc, măsurând 4-7 centimetri în lungime, în vreme ce florile femele, apărute în lunile februarie și martie, se găsesc ascunse în interiorul unor muguri mici, roșii, abia desfăcuți.
Rămurelele flexibile ale arbustului se întrebuințează la diverse împletituri, cum ar fi mobila de grădină sau coșurile. Lemnul de alun, elastic și moale, se mai folosește la confecționarea unor obiecte strunjite, ca și la fabricarea cărbunelui pentru desen. Din semințe se obține prin presare un ulei cu multiple utilizări: în industria farmaceutică, în producția de articole cosmetice și săpunuri, ca lubrifianți destinați mecanismelor fine, cum sunt ceasurile. Turtele rezultate în urma procesului de presare sunt la rândul lor valorificate în industria alimentară, ca materie primă pentru halva și ciocolată.
Mituri și basme
Mitologiile diferitelor popoare au atribuit alunului semnificații de simbol - fie al păcii și al cunoașterii, ca la celți, fie al fertilității, ca la scandinavi, care au ales să-l consacre zeului Thor, stăpânul tunetelor, fiul lui Odin.
De asemenea, îl regăsim și în basme. Cenușăreasa primește în dar de la tatăl ei o crenguță de alun, pe care o plantează la mormântul mamei. Într-o versiune rusească a aceleiași povești (din care mai există în jur de alte 500 de variante, pe lângă cea arhicunoscută, a lui Charles Perrault), Cenușăreasa are trei alune magice, cu ajutorul cărora își procură rochia, pantofii și caleașca, fără de care n-ar fi putut merge la balul regal, unde urma să-l întâlnească pe prințul ce-i era hărăzit.
Din nuiele de alun se făceau odinioară baghetele cu care fântânarii descopereau surse de apă ascunse și se credea că, pentru ca ele să aibă într-adevăr puteri magice, trebuiau tăiate în anumite zile, considerate faste: de Bobotează, de Sărbătoarea Intrării Maicii Domnului în Biserică și de Sânziene. Iar unii sunt și astăzi convinși că o rămurică de alun pusă la pălărie îl poate feri pe călător de pericolele unei furtuni.
Utilizări terapeutice
Uleiul extras din alune conține substanțe valoroase: grăsimi, proteine, vitamine și minerale. El produce efecte hipotensive și vermifuge (împotriva teniei). Tenia este un parazit de care se scapă foarte greu. O puteți elimina, luând câte o lingură de ulei de alune pe stomacul gol, în fiecare dimineață, timp de 15 zile.
Mâțișorii au acțiune sudorifică și antipiretică, dar ceaiul preparat din ei se recomandă și la tulburările de circulație, ca și la obezitate. Infuzați 10 minute o lingură de mâțișori în 200 ml apă clocotită și beți 1-2 căni pe zi.
Scoarța de alun se utilizează ca remediu antitermic în malarie.
Frunzele au proprietăți astringente, vasoconstrictoare și hemostatice. O linguriță de frunze uscate și măcinate, lăsate la infuzat 5-10 minute în 200 ml apă clocotită, ajută la stoparea hemoragiilor interne. Decoctul obținut din 1 lingură de frunze, fierte 5 minute în 200 ml apă, se bea călduț și este indicat ca tratament pentru hemoroizi. Cu același decoct, de data aceasta rece, se badijonează de mai multe ori pe zi rănile care întârzie să se cicatrizeze, ulcerațiile, pecinginea și bubele dulci. Dar atenție: persoanele care se știu alergice la alune n-ar trebui să încerce niciuna din procedurile și rețetele prezentate aici.
Rețete cu alune
Lichior de toamnă
Ingrediente: 250 g alune proaspăt culese și curățate de coajă, 700 ml rachiu de pere, 1 baton de vanilie tăiat în lung, 3 semințe de cardamom zdrobite într-un mojar, 100 g miere, 125 ml apă caldă.
Mod de preparare:
* Tăiați mărunt alunele. Puneți rachiul și mirodeniile într-un borcan, pe care îl veți așeza pentru următoarele 4 săptămâni într-un loc unde poate primi destulă lumină. Agitați-l zilnic.
* Filtrați depunerile de la fundul borcanului. Dizolvați mierea în apă și amestecați-o cu depunerile. Turnați lichiorul în sticle și nu le deschideți decât după alte 4 săptămâni.
Fursecuri de casă
Ingrediente: 50 g alune curățate de coajă, 100 g glazură de ciocolată amăruie, 1 linguriță de ulei de cocos, câteva cuișoare măcinate, 2 picături de ulei eteric de vanilie.
Mod de preparare:
* Puneți alunele într-un șervet de bucătărie făcut sul și rostogoliți-l încolo și încoace, apăsându-l cu mâinile, pentru a desprinde pielița brună de pe semințe. Îndepărtați-o și tăiați alunele în bucăți.
* Mărunțiți glazura și încălziți-o cu luare-aminte în bain-marie, împreună cu uleiul de cocos. Amestecați bine. Adăugați alunele, pulberea de cuișoare și uleiul eteric de vanilie.
* Îndată de compoziția devine mai vârtoasă, luați cu o lingură mici grămăjoare din ea, așezați-le pe o hârtie de copt și lăsați-le să se întărească peste noapte.
Loțiune de corp
Ingrediente: 5 ml tinctură de alune, câte 5 picături din uleiuri eterice de litsea cubeba și ienupăr, 15 ml ulei de alune, 30 ml ulei de jojoba, 50 ml hidrolat de lavandă, 1 sticlă de 100 ml cu pulverizator.
Mod de preparare:
* Puneți tinctura de alune și uleiurile eterice în sticla cu pulverizator și agitați bine.
* Adăugați uleiul de alune, uleiul de jojoba și hidrolatul de lavandă.
* Agitați energic loțiunea înainte de fiecare întrebuințare, pentru ca hidrolatul să se amestece cu uleiurile.
Utilizare: Se poate aplica dimineața și seara, pentru a îngriji pielea și a-i da fermitate. Scuturați bine sticla, pulverizați și apoi masați ușor.
Tinctură pentru îngrijirea pielii
Ingrediente: 13 frunze de alun, votcă (38%).
Mod de preparare:
* Tăiați mărunt frunzele și puneți-le într-un borcan cu capac. Turnați deasupra votcă, o cantitate suficientă pentru a acoperi complet frunzele.
* Lăsați borcanul să stea timp de 4 săptămâni într-un loc unde ajunge destulă lumină. Agitați-l în fiecare zi. După aceea, păstrați lichidul într-o sticlă de culoare închisă.
Utilizare: Tinctura are acțiune astringentă, vasoconstrictoare și cicatrizantă. Datorită proprietăților ei, este deosebit de indicată pentru îngrijirea pielii.