Ziua, tot ca hoții

Toma Roman
Pe vremea lui Ion Iliescu, PSD-ul părea un partid res­pec­tabil.

Aparențele, cel puțin, erau întotdeauna păstrate, chiar dacă societatea nu mai putea fi dominată totalitar. De la înălțimea postului său de lider, "șeful" putea să amen­deze derapajele subordonaților săi, să le atragă atenția că, în acțiunile lor pentru "mai binele" propriu, există niște li­mite ce nu trebuie depășite. Așa au apărut formulări cele­bre, care au devenit emblematice pentru starea societății ro­mânești de atunci, precum "democrație originală" sau "ca­pitalism de cumetrie". PSD-ul de astăzi nu mai păs­trea­ză însă nici urmă din responsabilitatea pe care încerca să i-o dea întemeietorul său. Ca partid al trecutului, el a rămas cu nostalgia puterii partidului-stat (care era PCR-ul), fără a realiza că vremurile s-au schimbat. Societatea a în­ceput (mai ales cu noua generație) să se maturizeze, iar noile cir­cums­tanțe geopolitice și-au pus și ele amprenta pe evoluția ei. Ca membră a UE și NATO, România a trebuit să-și însu­șească principiile și reglementările ce asigură funcționarea acestora. UE și NATO garantează stabilitatea granițelor țării și îi deschid accesul la un sistem economic validat de is­torie. În PSD, însă, deși generațiile s-au schimbat, "proas­tele obiceiuri" s-au menținut. Hoții "cu ștaif" ai lui Iliescu au fost înlocuiți de "lupii tineri", o pro­moție de prădători fără scrupule, fără măcar aparența de respectabilitate po­li­tică pe care antecesorii o practicau doctrinar. PSD-ul a de­venit o grupare strict populistă, fără nicio responsabilitate pen­tru destinul țării, populismul servind doar ca trambulină electorală pentru accederea la pu­tere și pentru acoperirea adevăratelor sale intenții. "Plă­cinta economică" mai mică (după jaful fără limite produs în "anii de aur" ai guver­nă­rilor lui Iliescu) și reglementările impuse la presiunea ex­ter­nă, inclusiv o masivă depolitizare a Justiției, i-a împins pe noii lideri să lase măștile deoparte și să treacă, pe față, la modificarea legislației, la dezincri­minarea corupției, la blo­carea instituțiilor de siguranță na­țională care - în acord cu regulile organizațiilor interna­ționale din care România face parte - încearcă să le taie apetitul către o formulă so­cia­lă "iliberală", în care o "elită politică" domină totul. Par­ti­dul lui Ponta și Dragnea (cu "soldați" ca Iordache, Nicolae ori Nicolicea), împreună cu grupările "tovarășilor de drum", încearcă toate modalitățile posibile de instaurare a "ordinii pro­prii", fără nici o viziune asupra viitorului țării, fără nicio res­ponsabilitate față de societatea pe care susțin că o re­prezintă. Pentru PSD și sateliții săi doar prezentul contează.
Ce s-a întâmplat în Comisia juridică a Senatului, miercuri, 3 mai a.c., este extrem de semnificativ pentru si­tua­rea actuală a PSD-ului pe eșichierul politic românesc. De­monstrând că nu renunță deloc la obiectivul lor de "al­bire" a corupților condamnați sau cercetați de Justiție (în ciu­­da eșecului operațiunii "Noaptea, ca hoții" - OUG 13, sub presiunea imenselor manifestații ale societății ci­vile), liderii PSD-ului au votat o serie de amendamente la, atât de dorita de ei, Lege a grațierii, prin care, practic, se dez­in­criminau luarea și darea de mită, traficul și cum­pă­rarea de in­fluență, abuzul de putere și obținerea de foloase ne­cu­venite etc. Scopul amendamentelor este nu numai eliberarea pe diverse circumstanțe grațiabile (vârsta, sexul, ma­ter­nitatea ș.a.) a celor "căzuți în plasa Justiției", ci și ampu­tarea posibilităților viitoare de acțiune a instituțiilor juridice specializate (DNA, ANI, DIICOT) în domeniul unor ase­menea fapte. Dacă ne gândim că (după "obiceiul partinic", ins­taurat de multă vreme, de căpătuire a rudelor, apro­piaților, clienților) un E. Nicolicea și-a impus soția-jur­na­listă - ca manager la Transgaz (unde e angajată și soția lide­rului ALDE, fostul ministru A. Gerea), că - prin ace­leași căi - numeroși alți "specialiști" au fost împinși la cârma unor mari companii economice de stat, că mulți politicieni în funcțiune sunt "îndatorați" marilor "rechini" din pușcării, înțelegem imediat de ce senatorii PSD s-au grăbit - în ciuda consemnului propagandistic dat de liderul partidului, Liviu Dragnea, de a nu se grația "infracțiunile de corupție" - să impună , totuși, aceste amendamente. Ei au fost susținuți, prin absența la vot, de senatorii PNL, fapt semnificativ pentru degringolada partidului de opoziție. Mai tristă a fost implicarea în joc, de partea adepților legalizării corupției, a fostului președinte, Traian Băsescu, din motive știute de toată lumea. D-l Băsescu, admirat în timpul mandatelor sale, tocmai pentru încercarea de a disloca "sistemul PCR - pile, cunoștințe, relații", își bate joc de "propria statuie", transformându-se într-o simplă anexă a PSD. Noroc că izbucnirea spontană a TeFeLiștilor (cum numește, ironic, un adept al teoriei conspirației, manifestanții din Piața Vic­toriei) din aceeași seară a făcut ca joi, 4 mai, amen­da­mentele să fie retrase.
Ce a demonstrat noua încercare PSD-istă, realizată, de data asta, ziua? A certificat, în primul rând, că PSD-ul nu este un veritabil partid democratic de stânga (populismul ser­vindu-i ca mască), ci o grupare mafiot-oligarhică, inte­re­sată doar de dobândirea, fie și cu prețul siguranței națio­nale, a imunității și impunității pentru liderii săi. Reacția opi­niei publice, singura care mai contează față de slăbi­ciunea opoziției, l-a pus pe Dragnea, liderul partidului, în situația jenantă de a-și admonesta subordonații, fie pentru că s-au grăbit, dezvăluindu-i planurile proprii de "albire", fie pentru că încep să-i conteste autoritatea. A arătat, în al doilea rând, că "programul PSD de guvernare generoasă" este o simplă manevră populistă, în contextul impo­si­bi­li­tății realizării sale fără grave consecințe pentru dezvoltarea economică a țării: căpușarea fără teamă de Justiție a "re­surselor" rămase. A demonstrat, în al treilea rând, că sin­gu­ra speranță a României - în afara presiunilor externe in­te­gratoare - o reprezintă TeFeLiștii (tinerii frumoși și li­beri), care au înțeles că, dacă nu simt că societatea se poate oricând mobiliza în apărarea Justiției independente, hoții - cu "ștaif" sau fără - vor face praf și pulbere totul.