Cineva cu memorie bună a pus pe hârtie cele mai populare imagini din anii 50-80, adică din epoca în care mulți dintre cititorii revistei noastre erau tineri și fără griji, preocupați să-și trăiască viața și să-și lege tinerețea de nimicurile cotidiene ale epocii. Sunt sigur că, la fel ca mine, cititorii vor vărsa o lacrimă pe plumbul aducerilor aminte. Comunismul era strivitor, dar nu omora toate bucuriile. În 1959, s-au împlinit 500 de ani de la întemeierea Bucureștiului; scumpa mea mamă a plecat peste dealuri și păduri, tocmai la Țicleni, și s-a întors cu un aparat de radio "București 500", purtat pe cap, pe un "oblanic" din cârpe. Atunci se lansase frumosul cântec al lui Ion Vasilescu și Gherase Dendrino, "Badea-neichii București", interpretat de Maria Tănase. Cânta atât de tare aparatul, că se adunaseră toți vecinii să asculte. Era cu baterii, nu se instalase curentul electric. Programele de divertisment opreau și trecătorii ce veneau de la gară, cu sacoșele cu pâine. Cântau Gigi Marga, Aida Moga, Dorina Drăghici, Wili Donea, Margareta Pâslaru. Mircea Crișan inunda aerul sătesc cu umorul lui inconfundabil; Vasile Tomazian povestea despre soția sa, Florica; Horia Șerbănescu și Radu Zaharescu îl însoțeau, pe scenă, pe celebrul Vico Toriani. Tânărul actor Mircea Albulescu impresiona ascultătorii în piesa "Pană de automobil", în timp ce un crainic de televiziune era să fie dat afară, pentru că citise o știre astfel: "Tovarășul Gheorghe Cioară s-a întors de la Moscova pe calea aerului". Lumea n-a știut, dar bietul om a rămas mult timp cu salariul tăiat. Cu multe a rămas în memoria publică și celebrul Mircea Crișan. Cei mai în vârstă își amintesc de "Un foc în noapte, un foc în sobă; arde-te-ar focul". Invitat să-l distreze pe Hrusciov, Crișan a mieunat ca pisica, a lătrat precum câinele, a imitat leul, iar după aceea a poruncit translatorului: "Acum, tradu!". După 1963, televiziunea a încetat să mai transmită parada militară de la Moscova, dar a reluat, integral, ceremonia înmormântării președintelui SUA, John F. Kennedy. Radiodifuziunea, în afara unui reporter la Moscova, avea un trimis la Washington și corespondenți la Paris și Roma. Mai târziu, în viața de fiecare zi, puteai găsi Carpați fără filtru, balul de la Arhitectură, uniforme școlare cu număr pe braț, unt, făină, pâine și zahăr pe cartelă, nechezol, haine "din pachet", cravata de pionier, penare din lemn, hârtie albastră de învelit caietele, fier de călcat cu cărbuni, tocul cu peniță, gutui puse la copt pe dulap, căciuli rusești cu urechi, Cico, taxiuri Pobeda, primele autoserviri, ascuțitori chinezești, creioane chimice, baia comunală, săpunul Cheia, care a-nnebunit femeia, pantaloni pescărești și câte altele. Prima interpretă de muzică ușoară lansată de televiziune a fost Margareta Pâslaru. Alături de ea a început să cânte Marina Voica. Tudor Vornicu i-a invitat la televiziune pe profesorul Grigore Moisil și pe Catinca Ralea. Despre Maria Tănase se vorbește și când publicul și-o amintește la "Poarta Albă", cârciuma cu ciorbă de burtă. Aici se putea comanda celebra secărică. Se povestește că, pe un ger de crăpau pietrele, un țăran își priponise calul la intrarea în local. Maria Tănase a intervenit ca bietul animal să fie lăsat înăuntru. Ascultător, căluțul a adormit cu capul sub masa stăpânului. Mare poveste a lăsat în București și vizita celebrului cântăreț indian Raj Kapoor. După apariția la televiziune, a înregistrat un disc la Electrecord, cu piesa "Avaramu". Pe același disc, a fost înregistrată celebra manea "Pe Șoseaua Colentina, trece Rita cu mașina". Cine nu și-o amintește? Comunismul ne-a jefuit de istorie, dar sufletul nu ni l-a urâțit.