Dacă boala sau stresul pot fi la originea unei pierderi de greutate, anumite obiceiuri alimentare proaste, moștenite din adolescență, sunt de multe ori la originea acestei veritabile obsesii de a slăbi numită științific anorexie. Victimele ei nu se mai gândesc decât cum să piardă din kilograme, văzând în slăbit răspunsul la toate problemele pe care le au: familiale, școlare, sentimentul de nesiguranță, lipsa de încredere în sine, traumatism ce însoțește trecerea la vârsta adultă.
Anorexia le vizează cu prioritate pe adolescente. Ele au impresia că își pierd controlul corpului atunci când le vine pentru prima dată ciclul menstrual și anatomia lor se transformă. Abținerea de la mâncare este considerată un mijloc de a se întoarce în timp, de a-și regăsi controlul corpului, care nu întârzie să își recapete aspectul din copilărie. Cu timpul, menstruația dispare, iar îngrijorarea pe care o suscită în anturajul lor, silueta din ce în ce mai subțire pe care o dobândesc le dă un sentiment de importanță.
Unii terapeuți stabilesc un raport între anorexie și importanța pe care o atribuie mass-media slăbitului, sinonim, după părerea lor, cu sănătatea, reușita și fericirea. Cel mai expuse sunt tinerele între 20 și 30 de ani, dar statisticile arată că și bărbații, mai ales dacă sunt tineri și ambițioși, sunt din ce în ce mai amenințați de anorexie.
În mod concret, anorexia este o silă față de mâncare, de unde și bănuiala că ar fi manifestarea unei perturbări mentale. Subiecții anorexici simt foamea, dar preferă să nu țină cont de ea, iar după ce mănâncă, de teama îngrășatului, se forțează să-și provoace vomă, iau laxative ori diuretice sau recurg la un regim alimentar drastic. Tocmai din cauza abstinenței alimentare pe care și-o impun, anorexicii sunt de multe ori obsedați de mâncare și simt nevoia de a găti sau de a studia cărți de bucătărie.
Pe măsură ce starea generală a subiectului anorexic se deteriorează, apar și efectele secundare, manifestate prin depresie, angoasă, insomnie, anemie, pierderea dorinței sexuale, sterilitate, constipație, transpirație excesivă, puls lent, tensiune arterială scăzută, schimbări în textura părului, a unghiilor și a pielii și o pilozitate excesivă pe corp.
Dacă boala nu este tratată la timp, există riscul ca bolnavul să moară de malnutriție, hipotermie sau deshidratare. Din cauză că pierderea de greutate, evidentă pentru toată lumea, nu este conștientizată și de bolnavul anorexic, orice presiune din partea familiei, vizând o schimbare a alimentației, nu va avea alt efect decât agravarea situației. Singura soluție este un control medical de specialitate. Tratamentul la domiciliu nu este de recomandat în cazul anorexicilor. Mediul spitalicesc este esențial la începutul tratamentului. Orice terapie paralelă va trebui asociată cu un tratament clasic.
Remedii alternative
* Acupunctura: calmează stresul, nemulțumirea de sine, redinamizează organismul și favorizează o senzație de bine sufletesc.
* Terapia prin artă: îi oferă pacientului mijloacele de a se elibera, prin creație artistică, de sentimentele care îl copleșesc. Pe de altă parte, discuțiile regulate despre realizările artistice îi vor putea furniza terapeutului puncte de reper care să îi permită să evalueze starea psihică a subiectului și să măsoare progresele realizate. Indiferent că este vorba de pictură sau poezie, starea psihică (tristețe, îngrijorare) își pune pecetea pe ele.
* Terapia prin dans: dansul este un bun mijloc de expresie pentru ca anorexicul să se elibereze de refulări. Această terapie s-a dovedit foarte eficace în tratarea adolescenților introvertiți și suferind de nevroze, ajutându-i să își regăsească identitatea, prin bucuria mișcării pe muzică.
* Hipnoza: este o terapie practicată frecvent pentru vindecarea anorexiei. Terapeutul va discuta cu pacientul despre problemele cu care se confruntă și va încerca să îi câștige încrederea, astfel încât să devină receptiv la hipnoză. Ar fi ideal ca pacientul să fie sensibil la orice propunere pe care terapeutul i-o va face, în legătură cu schimbările ce trebuie aduse comportamentului său. Medicul va face și sugestii post-hipnotice, în ceea ce privește mâncarea, care nu va mai trebui să fie un obiect de dezgust. Pacientul va fi sfătuit să se mențină la o greutate optimă pentru el.
* Homeopatia: anorexia este printre afecțiunile care răspund foarte bine la tratamentul homeopatic, cu condiția ca el să fie instituit de un medic specialist. Independent, pacientul poate să ia trei granule de Pulsatilla 9CH, de trei ori pe zi.
Concluzii
* Primul lucru ce trebuie făcut în cazul anorexiei este ca bolnavul să fie determinat să accepte ajutorul medicinei clasice.
* Bolnavul trebuie sprijinit permanent, din punct de vedere psihic, atât de medic, cât și de familie, în sensul de a fi încurajat să adopte o atitudine pozitivă față de viață.
BULIMIA
- Pofta nemărginită de a mânca -
La fel ca anorexia, este o tulburare de origine psihică a comportamentului alimentar. Pacientul simte dorința irezistibilă de a consuma o cantitate excesivă de alimente, de care scapă, mai apoi, vomitând sau luând laxative.
În mod curios, subiecții bulimici prezintă de multe ori o greutate normală pentru talia și vârsta lor, și nu arată a fi bolnavi. Dar ascund în interiorul lor teama pe care le-o dă mâncarea și neputința lor de a se putea opri din mâncat. Bulimia afectează bărbații și femeile de toate vârstele, chiar dacă majoritatea victimelor sale sunt femei între 20 și 30 de ani.
Bulimia poate duce la apariția unor tulburări psihice și mentale: hipotensiunea arterială, probleme de menstruație, tensiune musculară, angoasă și depresie. Consumul regulat de laxative, cât și vomitatul pot provoca probleme renale, urinare, deshidratare și tulburări ale circulației. În cazuri extreme, abuzul de mâncare poate fi chiar fatal.
Remedii alternative
* Alimentație vegetală. Se recomandă renunțarea la carne, grăsimi, făinoase și dulciuri, în favoarea crudităților proaspete, legume și fructe, al căror consum nu duce la kilograme în plus.
* Evitarea laxativelor, care pot duce la deshidratare și la privarea corpului de mineralele necesare. Naturopatul o să vă ajute să elaborați un regim alimentar adaptat pentru dumneavoastră și o să vă prescrie suplimente alimentare (vitamine și oligoelemente, dacă este nevoie). O să vă dea sfaturi despre mijloacele de care dispuneți pentru a lupta împotriva stresului și o să vă pună să faceți sport.
* Psihoterapia. Pacienții bulimici sunt adeseori îndreptați către psihoterapie, care le permite să înfrunte problemele psihologice ce se află la originea bulimiei lor: o proastă părere de sine, teama de eșec, dificultăți personale sau relaționale etc.
* Gimnastica orientală: tai-chi-ul chinezesc și yoga au efecte benefice de echilibrare a energiilor corpului și, în final, de echilibru interior.