Chiar și ce a lăsat mai răsărit regimul Nicolae Ceaușescu a fost distrus de marii profitori ai evenimentelor din 1989. De bine, de rău, mai cu investiții străine, mai cu inteligență românească, IT-ul și industria auto ne țin sus și steagul, dar și PIB-ul. Dacă e însă ceva ce a furat cu adevărat ochiul Occidentului în ultimul deceniu și jumătate, atunci vorbim, categoric, despre industria cinematografică din România. Într-o țară ce venea cu o lungă istorie de film propagandistic, și în care, după anii '90, cinematografele deveneau, în cel mai bun caz, discoteci, dacă nu ruine, o mână de artiști și de tehnicieni au creat un adevărat curent: "Noul val românesc" care a făcut și face furori și la Cannes, și la Berlin, și la Veneția. În nici un alt domeniu nu s-a umplut România de mai multe trofee de top decât în industria cinematografică!
Dar, ca multe alte lucruri care se mișcă bine în România, și cinematograful românesc se mișcă, prin forțe proprii, și nu pentru că statul român ar fi pus umărul la ridicarea lui, în afara unor subvenții - insuficiente pentru filme de mare calitate - a căror acordare a născut, invariabil, nemulțumiri între diversele tabere din industria de stat cinematografică. Ajunsă ministru al Culturii în Guvernul tehnocrat, Corina Șuteu a venit cu o ordonanță care să pună ordine în industria de film din România, să o pună în acord cu nevoile momentului, pentru a putea să producă, în continuare, sistematic, să nu mai stea doar la șansa regizorilor și producătorilor autohtoni de a se descurca. A fost șicanată în demersul ei, luni de zile, încă un semn că sistemului nu-i plac regulile clare și transparente, pentru ca acum, când a ajuns în dezbaterea comisiilor și a plenului Camerei Deputaților, propunerea să fie respinsă, fără măcar a fi discutată. Degeaba au încercat să se unească și să protesteze cei din lumea filmului, li s-a râs în nas. Pur și simplu, nu se vrea schimbarea legii!
Sătui, și ei, probabil, să tot dea explicații unde nu e nimic de explicat, unul dintre liderii grupului PSD din Cameră, Ion-Marcel Ciolacu, a scăpat "porumbelul": "Dacă tot s-au luat atâtea premii cu vechea lege, ce ne mai trebuie una nouă?". Iată, prin urmare, cui datorăm marile succese ale cinematografului românesc: vechii legi, nu "Noului val", care se zbate, în zadar, să o schimbe! Asta chiar e una dintre culmile tranziției românești: după ce, driblând o lege proastă, care mai mult te încurcă, ajungi să ai succes, vin cei care au propus-o și se laudă cu "cadrul" care ți-a "facilitat" succesul...