Diagnosticul
În primul rând, vreau să vă spun prin ce suferințe treceam, că apoi vă zic și cum am ajuns aici... În 10 martie 2010, când mi-au dat drumul din Clinica Medicală 3 Cluj-Napoca, am primit un bilet de externare pe care scria așa: "Starea medicală la externare: pancreatită cronică; insuficiență pancreatică exo și endocrină; diabet zaharat tip II; ciroză hepatică criptogenică; splenomegalie; varice esogastrice gradul I; steatoză hepatică; hipercolesterolemie; BPOC stadiul II; fibroză pulmonară bilaterală; hipertrofie de prostată; sindrom hemoroidal". Stăteam înlemnit, cu hârtia aia în mână, credeam că-mi venise sfârșitul! Știam că ciroza omoară, iar varicele esofagiene indică o fază avansată a bolii!
Semnalul de alarmă care m-a dus la spital a fost, însă, altul. Prin octombrie 2009, pur și simplu mi s-a blocat piciorul, n-am mai putut să calc! Am ajuns la Spitalul din Abrud, unde mi s-au făcut analize. S-a descoperit că sufăr de tromboflebită și gută la piciorul stâng. Am stat internat 10 zile, mi-au dat tratament, dar degeaba... În decembrie, am fost din nou internat. Tromboflebita avansase, s-a extins de la gleznă până la coapsă, sângele nu mai voia să-mi curgă prin vene și artere... Au vrut medicii să mă țină în spital, dar aveam cumpărate bilete de avion, să mergem la fiul nostru, în Spania, așa că i-am rugat să-mi facă ceva ca să pot pleca. Când am revenit în țară, a început coșmarul. Mă apucaseră niște dureri abdominale îngrozitoare și eram constipat de câteva zile. Am ajuns la spital, mi-au zis că am subocluzie intestinală și am fost trimis cu salvarea la Spitalul Județean Alba-Iulia. Acolo, mi-au făcut formele pentru operație, dar eu am refuzat categoric. M-au pus să semnez că refuz intervenția. Și bine am făcut, că altfel mă operau degeaba! Mai târziu aveam să aflu că diagnosticul era greșit! Medicul gastroenterolog mi-a pus niște perfuzii cu care am reușit să scot tot balastul din mine, apoi am fost externat. Dar în fiecare seară, pe la ora 22, mă apucau niște dureri crâncene de burtă. Mi s-au dat tot felul de medicamente - pentru colită, pentru balonare, pentru colici biliare, nici doctorii nu mai știau ce să-mi facă. Între 5 ianuarie și 28 februarie 2010, am fost internat de 24 de ori la Urgență, în Abrud, Câmpeni sau Alba-Iulia, în funcție de gravitatea crizelor. În tot acest timp, niciun medic n-a descoperit că eu, de fapt, aveam pancreatită! Noroc că m-am căutat singur, altfel nu mai eram în viață! O fostă colegă de școală generală era medic, șefa Laboratorului de la Clinica nr. 3 din Cluj-Napoca. Am sunat-o, pentru că eram disperat. Răbdasem niște dureri de credeam că înnebunesc, transpiram încontinuu și nu puteam să mănânc nimic, pentru că eram tot timpul constipat, aveam burta tare ca piatra. I-am povestit tot, iar ea mi-a spus: "Mircea, păi ăștia-s nebuni? Din ce povestești, astea-s semne de pancreatită cronică! Vino urgent la Cluj, să vedem dacă te mai putem salva!".
Etapa Cluj
Pe 1 martie am plecat la Cluj, cu trimitere de la Spitalul din Abrud, pe care scria de data asta că sunt suspect de cancer de colon. Am fost repartizat la d-na Conf. dr. Paula Szanto, un medic extraordinar, care mi-a făcut investigații foarte serioase: colonoscopie, ecografii, analize de sânge... Cu o zi înainte să fiu externat, mi-a făcut și o endoscopie, la care a descoperit varicele esofagiene și gastrice. Mi-a spus că varicele sunt de la o ciroză hepatică gradul II spre III, ba chiar m-a întrebat dacă sunt prieten bun cu paharul, de mi-era și rușine! "Am băut câte un pahar, când și când, dar nu m-am îmbătat în viața mea, doamna doctor!", i-am spus. "Nici nopți n-am pierdut, nu fumez, de unde să fie?". Doctorița mi-a spus că cea mai gravă problemă e ciroza hepatică și de acolo o să-mi vină sfârșitul, dacă n-am grijă de mine. Mi-a recomandat un tratament și mi-a dat câteva sfaturi, dar îmi dădeam seama că toate erau doar de lungit boala, cum se zice, n-aveam cum să mă mai fac eu bine cu așa boli... Pe foaia de externare mi-au dat multe tratamente: Seretide, Spiriva, Propanolol, Colchicină, Crestor și multe altele pentru ficat. Le-am luat pe toate, dar tot nu mi-era bine. Din momentul în care am ieșit din spital, din 10 martie 2010, până în aprilie 2012, eu n-am putut să mănânc absolut nimic, în afară de supă. Orice altceva puneam în gură îmi făcea rău, mă lua cu amețeli și cu stări de vomă. Îmi era din ce în ce mai rău, nu vedeam niciun efect al tratamentului și mă gândeam cu tristețe că se-apropie funia de par.
Răspunsul din "Formula AS"
Șansa mea a fost reîntâlnirea cu "Formula AS", după 10 ani de absență. M-am dus cu soția mea să vizităm la spital o prietenă apropiată. Am văzut că avea revista pe noptieră, am luat-o și m-am retras într-un colț al salonului, lăsându-le să vorbească între ele. Când colo, ce văd? Un articol despre un domn din Alba-Iulia, care se vindecase de ciroză hepatică gradul V cu argilă ALGO. Eu citisem despre d-l Mircea Bocan în "Formula AS" (am fost abonat la revistă, am colecția pe 12 ani), îl văzusem și la televizor, dar uitasem. Cum am ajuns acasă, l-am sunat pe omul din revistă (era și numărul de telefon publicat). Mi-a povestit prin ce a trecut și mi-a spus să mă duc urgent la d-l Bocan, că sigur mă vindec cu argilă. Luminat, parcă, de Dumnezeu, am plecat la Alba-Iulia, să-mi aflu scăparea. I-am povestit d-lui Bocan ce-am pățit, i-am arătat toate analizele, iar el m-a bătut pe umăr și mi-a spus să am încredere. Mi-a dat câteva pungi cu argilă și m-a învățat cum să fac tratamentul. Trebuia să beau zilnic conținutul a șase borcane de 800 de grame cu argilă dizolvată în apă. Mi se părea groaznic să bag atâta pământ în mine, dar cum mă simțeam tot mai rău, m-am apucat de cură imediat. Era greu de ținut, nu se ducea pe gât deloc mâlul ăla argilos, cum nu puteam să înghit nici mâncarea. Dar nu m-am lăsat. O lună m-am forțat și am ținut cura fără abatere. În prima săptămână m-am speriat: de unde n-aveam scaun deloc, acum mă chinuia diareea, urina era portocalie, transpiram abundent și miroseam urât, făceam câte trei-patru dușuri pe zi. L-am sunat pe d-l Bocan și mi-a zis să nu mă sperii, că-i de la argilă, care scoate toxinele din corp pe căile naturale. Nu știam ce să fac, îmi venea să renunț, dar el mi-a spus că asta ar fi cea mai mare greșeală. I-am dat dreptate câteva zile mai încolo, când simptomele neplăcute s-au oprit. Am început să mă simt deodată mai bine, mi-am recăpătat pofta de mâncare și mi s-a reglat tranzitul intestinal. Puteam să mănânc orice, uitasem gustul brânzei și al legumelor după doi ani de supe strecurate! Ușor, ușor, mi-a revenit și culoarea în obraji. Eram plin de putere, de-mi venea să sfărâm piatra-n pumni, ca zmeii. Mă gândeam uneori că-i doar o părere, că boala o să revină, că nu-i posibil să facă argila ce n-au făcut atâtea medicamente. Dar uite că a făcut și am câștigat pariul cu viața! După o lună, am micșorat doza de argilă, ca în prospect: câte trei căni pe zi. Am început să mănânc de toate, dar alimente sănătoase, din curtea noastră. Și-a mers.
"Care ciroză?"
Când m-am dus la control la Cluj, după șase luni, analizele nu erau grozave, dar se îmbunătățiseră, începuseră să scadă transaminazele și trigliceridele. La primul control aveam valori mari, mi-au găsit colesterolul 568, trigliceridele 1000, TGO 68, TGP 81, glicemia 220 - toate erau date peste cap! Mi s-a făcut și ecografie abdominală, și încă aveam steatoza hepatică, dar la pancreas nu mai aveam nimic! Mi-au zis să iau mai departe cu tratamentul, nu știau ei că eu trecusem la cura cu argilă. Încurajat de rezultate, am continuat s-o țin.
După un an și jumătate, m-am dus la Alba-Iulia, să mă vadă doctorul Ferencz, specialist în Doppler și imagistică (venea de la Cluj-Napoca o dată pe lună). Mi-a făcut control la picioare și mi-a spus că tromboflebita e 90% rezolvată. L-am rugat să-mi facă și o ecografie la ficat. I-am spus că am ciroză, dar nu m-a crezut și i-am arătat hârtiile de la spital. M-a dat cu gel, s-a uitat bine pe ecran, iar la final mi-a zis: "Care ciroză? Țesutul hepatic e perfect normal, ai doar o steatoză incipientă". N-am strigat de bucurie, dar i-am mulțumit, de parcă mi-ar fi vestit că m-am născut încă o dată.
Astă vară, în iulie, trebuia să plecăm în Spania și înainte am mai făcut un set de analize, să nu-mi apară probleme pe-acolo. Doctorul s-a mirat ce rezultate bune aveam, mi-a spus că stau mai bine ca la 40 de ani. Cât am stat în Spania, am luat argila în continuare. Când ne-am întors, n-am mai dat pe la doctori, că m-am simțit foarte bine. În noiembrie, mi-am făcut un nou control la ficat. Și-mi zice doctorul: "Ai un ficat im-pe-ca-bil! E curat, s-a dus și steatoza hepatică! Ce-ai făcut?". I-am spus de argila ALGO și mi-a făcut semn să ies din cabinet. "Hai, termină cu prostiile!"
Epilog
Așa m-am făcut eu sănătos. Azi, ca tot ardeleanul, mănânc slană, ceapă, usturoi, smântână, carne de găină de curte - tot ce poftesc! De doi ani de zile n-am mai fost răcit, nu mai tușesc, nu mă supără plămânii și respir mai bine. Muncesc toată ziua, am 70 de găini cu pui, curtea mi-e plină de legume, am o livadă mare, n-am timp de trândăveală! Credeți-mă că mă simt ca la 30 de ani. Și asta fiindcă m-a luminat Dumnezeu și am avut încredere în argilă. N-a fost ușor. Cum să crezi că scapi de moarte doar cu apă și cu pământ? Dar ăsta-i adevărul! V-am spus povestea mea ca să-i îndemn și pe alții să aibă încredere în puterea nemărginită a naturii. Când doctorii nu-ți mai dau șanse la viață, Dumnezeu îți deschide ușa!
D-l MIRCEA RIGO răspunde la tel. 0745.588.451.
Pentru detalii despre cura cu argilă, d-l ing. MIRCEA BOCAN poate fi sunat la tel. 0788.233.873.