Sănătate magică - Roua și apa de izvor

Ilie Tudor
- În tradițiile noastre populare, apa joacă un rol impor­tant. De la apa neîncepută a fân­tânilor, la undele miste­rioase ale pâra­ielor, ea deține aceeași forță misterioasă de vin­de­care. Să facem o in­cursiune în universul strălucitor-translucid al apei și-al verii, pentru a desco­peri câteva dintre sursele de forti­fi­care ale acestui anotimp -

ROUA

Despre rouă se spune că este adusă în timpul nopții pe imașuri și prin poieni, de către zânele care joacă toa­tă noap­tea la lumina stelelor, până le trec trei rânduri de ape, care se risi­pesc în jur, strângându-se în cău­șul frunzelor și florilor. Majori­tatea informațiilor despre puterea tămă­dui­toare a bobițelor de rouă ne vin din medicina popu­lară ro­mânească, care ne spune că mer­sul desculț prin rouă, tăvălitul prin rouă, spălatul pe față sau pe mâini cu rouă au o putere magică și vindecătoare nemaiîntâlnită. Odi­nioară, spă­latul cu rouă era însoțit de descântece și era făcut doar în anumite zile ale anu­lui, pentru că numai atunci avea putere. Tăvă­litul în rouă era practicat de tot satul, ti­neri și bătrâni, în ajunul anumitor sărbă­tori (Sânziene­le, Sfântul Gheor­ghe), cu credința că o să-i vindece și o să-i apere de toate bolile, ferindu-i de is­pite și de deochi, curățându-i de toa­te păcatele anului ce a trecut.
Studiate prea puțin din punct de vedere me­dical, micile bobițe de apă strânse pe frunze au, se pare, proprietăți cu totul deosebite. Le folosea și marele Paracelsus, care pornea la "cules de rouă" în funcție de mersul stelelor de pe cer.

Desculți prin rouă

Este o metodă de călire, înviorare și revitali­zare pe cât de simplă, pe atât de eficientă. Dimi­neața, pe un loc cu iarbă curată (fără cio­buri, spini sau alte obiecte as­­cu­țite), ne descălțăm, ră­mâ­nând în picioarele goa­le, și mer­gem așa, des­culți, prin rouă, vreme de câteva mi­nute. Apoi ne încălțăm, fără să ne ștergem pe picioare, și mai facem câți­va pași sau chiar o scurtă plim­bare în pas vioi, pen­tru a ne pune în mișcare sân­gele și a ne încălzi bine picioarele. La început, vom merge prin iarbă doar 2-3 minute; pe ur­mă, putem să facem și plimbări mai lungi, dar nu mai mult de un sfert de oră, ca să nu se răcească prea ta­re pi­cioa­rele. Timpul cel mai bun pentru această pro­ce­­du­ră este când se îngână noap­tea cu ziua, cu puțin înain­te de răsărit (de altfel toa­te procedurile cu rouă sunt indicate de către tra­diția populară înainte de răsăritul soarelui).
Acest "tratament" ne călește corpul, mai ales zona in­­fe­rioară, făcându-l mai rezistent la frig, la bolile in­fec­­țioase ale rinichilor, ale vezicii urinare și ale apara­tu­lui ge­ni­tal. Făcând această manevră în fiecare dimi­nea­ță, vă veți simți de la o zi la alta curățați de multe din emoțiile neplă­cu­te care poate până atunci nu vă dădeau pace. Pe lângă starea de liniște care apare după o ase­me­nea plimbare prin rouă, este foarte probabil să sim­țiți și o reve­nire gradată la o formă, la o vioi­ciune și un tonus care să vă aducă amin­te de copilărie. Printre bo­li­le vindecate prin călcatul pe iarba udă de rouă men­­ționăm:
* afecțiu­ni­le urinare și renale cronice (nefrită, cis­tită, uretrită);
* tul­burările de circulație la nivelul pi­cioa­re­lor;
* dermatoze infecțioase cronicizate la nivelul labei pi­cio­rului;
* bolile produse de seden­tarism;
* inapetența;
* sensibilitatea la in­fecții bronșice și pul­monare;
* astenia, obezi­ta­­tea, surmenajul psihic;
* nevroze produse de cauze diverse.

Spălatul pe față cu rouă

Această spălare se face tot dimineața, cu puțin înain­te de răsă­ritul soarelui. Trebuie găsită o iarbă foar­­te curată, prin care se trec mâinile de mai multe ori, frecându-le una de alta, ca la o spălare normală. Apoi, se spală fața și gâtul. La sfârșit, nu vă ștergeți cu proso­pul, ci lăsați ca roua să se zvânte pe față. Această proce­dură se poate face o singură dată sau, și mai bine, mai multe zile la rând.
Scepticilor le poate veni greu să creadă, dar sute de oameni s-au vindecat de anumite boli, mai ales de piele, cu acest procedeu. Iată câteva în­dru­mări practice pre­luate din medicina popu­lară românească:
* durerile de cap se vin­de­că dacă te speli trei zile la rând pe față, pe frunte și pe ceafă cu rouă;
* chipul reîntinerește și ca­pătă strălucire dacă este spă­lat cu rouă cu două zile înainte de Luna plină. Dacă-i spălat cu rouă de pe sân­zie­nele de du­pă noaptea de 24 iunie, el va că­păta un farmec cu totul apar­te;
* ochii dureroși, care obo­sesc repede sau lăcri­mează des, se vindecă dacă spălăm în fie­care zi, îndelung, pleoa­pele cu rouă. În unele părți, era obi­ceiul ca această spă­lare să fie urmată de un sfert de ceas de privit norii sau o apă curgătoare domoală;
* bolile de piele și bubele de orice fel dispar atunci când le spălăm cu rouă. Spălatul se face în zi de sec (de post, după calendarul ortodox) ca să sece bubele. Există și un descântec care se spune în timpul spălării: "Cum trece roua de soare/ Și spuma de mare,/ Așa să treacă răul de pe mine";

Tăvălitul prin rouă

Este o procedură care necesită o iarbă foarte curată și fără spini și mai mult spațiu de desfă­șurare, precum și o anumită izolare - pentru că unui privitor neavizat îi va veni greu să înțeleagă ce faceți aco­­­lo, în iarbă. În costum de baie (înain­­­te acest proce­deu se făcea complet dez­bră­cat), vă veți în­tinde pe spate, ros­to­­go­lindu-vă apoi în stân­ga și în dreap­ta, așa încât toată su­prafața cor­pului să intre în contact cu roua. La început, aceas­­tă procedură nu va dura mai mult de 2-3 minute, în timp mărind durata la maximum 5 mi­nu­te. Ime­diat după rostogolitul prin rouă, vă veți îmbrăca bine, cu haine foar­te curate și din fi­bre naturale, fără însă a vă șterge cu prosopul. Apoi veți face câteva miș­cări dinamice, pen­tru încăl­zire. Este o metodă de învio­rare și dina­mi­zare foarte efici­entă. Principala sa indi­ca­ție sunt bolile de piele, mai ales cele grave, dar în me­dicina populară era indicată pentru o listă mult mai cu­prinzătoare de boli. Iată câteva:
* pso­ria­zisul, epitelio­mul (în fază inci­pientă), alergiile (cu con­diția ca în iarbă să nu se afle chiar plante la care aveți alergie), der­matoze re­bele la alte forme de tratament (even­tual produse de cau­ze necu­nos­cute);
* dureri de șale (scia­tică, lombo­scia­tică)
* afec­țiu­nile renale și urinare (nefrită, pielo­nefrită, cistită);
* metro­ane­xită;
* reumatism cronic, du­reri mus­cu­lare;
* tulburări nervoase diverse;
* as­tenie psihică și fizică, somnolență;
* sedentarism, dereglări de apetit;
* digestie leneșă.

APA DE IZVOR

Toate apele de munte, fie ele pâraie, râuri repezi sau izvoare au un efect de înviorare cu totul deosebit. O baie rapidă în apa rece a unui izvor de munte este, din punctul de vedere al efectului de înviorare obținut, cel puțin echiva­lentul a câtorva cești de cafea. Pe de altă parte, apa de munte - prin curățenia, limpezimea, ră­coa­rea sa - este mijlocul de călire, de purificare și de re­ge­nerare ideal. Unda rece și cristalină a izvorului lim­pezește gândurile, ia și duce cu ea toate necazurile și neîmplinirile sufletești, ne împacă cu noi înșine și ne redă pofta de viață. De aceea, procedurile cu apă de mun­te sunt consi­de­rate printre mijloacele cele mai efi­ciente pen­tru a reveni rapid la forma maximă.

Spălatul în apă de izvor

Este o metodă de vindecare și de întreținere a să­nătății, a cărei origine se pierde în negura tim­pului. Se face dimineața ori, pentru cei mai frigu­roși, aproape de vre­mea prân­zului, când soarele stră­lucește pe cer. După ce intrăm în apă (nu prea mult), luăm un ștergar de cânepă ori de in, îl muiem și începem să ne spălăm, fre­când energic pielea, ur­când gradat de la picioare spre cap. Pielea nu va fi doar udată, ci și frecată cu pu­tere cu ștergarul, astfel încât sângele să se pună bine în miș­care. La primele spălări, durata întregii ope­rațiuni nu trebuie să fie mai mare de 3-4 mi­nute, în timp ajun­gându-se la ma­xi­mum 7 minute. După spă­lare, dacă afară este destul de cald, ne putem zvânta direct la soare, fă­când mișcări rapide pentru a ne încălzi. Dacă este răcoare, ne vom îmbrăca (fără însă a ne șter­ge, eventual tamponând puțin corpul cu un pro­sop us­cat) și apoi vom trece imediat să facem miș­cări de în­călzire sau o plimbare în pas vioi.
Spălarea se face fără săpun sau alte adao­suri, doar cu ștergarul și cu apa curată. Acest procedeu este și o me­todă redutabilă de întă­rire a organismului și de vin­de­care.
În rezumat, prin acest procedeu, organis­mul este pus pur și simplu să-și "aducă amin­te" de resursele sale naturale și să le foloseas­că pentru a-și restabili sănă­tatea. Iată câteva indicații terapeutice:
* sensibilitate la frig, circulație periferică deficitară;
* reumatism în forme ușoare;
* deficiențe imunitare, sensibilitate la infecții res­pi­ra­torii (guturai, gripă, bronșită, pneumonie);
* digestie lentă, atonie digestivă, tulbu­rări de asi­milare;
* infecții urinare;
* celulită, vergeturi;
* obezitate, îngroșarea taliei, îmbătrâ­nirea prema­tură a pielii;
* stări de contractură musculară - în mod aparent paradoxal, după ce mușchii sunt contrac­tați la maximum în contact cu apa rece și în timpul mișcărilor de încăl­zire, ei tind apoi să se relaxeze spontan și foarte pro­fund, dispărând ca prin farmec focarele de contractură, precum și senzația de disconfort;
* depresie, astenie, anxietate - șocul învio­rător al apei pare să șteargă impreg­nările emoționale nefaste, făcân­du-ne pur și simplu să uităm pe loc toate pro­blemele (imagi­nare sau rea­le) care ne chinuiau inutil.

Mersul desculț pe pietre de râu

Aici, pe lângă virtuțile apei de munte, un rol impor­tant îl are refle­xoterapia făcută pe talpă de către pietre. De multă vreme, reflexote­rapia nu mai este consi­derată o sim­plă superstiție, ci o metodă de vin­decare a unor boli cât se poa­te de serioase, cum ar fi afecțiunile endocrine, leu­ce­mia, bolile me­tabolice, paralizia ș.a. Or, mersul pe pie­tre nu es­te altceva decât un masaj foarte puternic și com­plet al tuturor zonelor reflexogene din talpă.
Totul constă în a ne plimba desculți, vreme de 10-20 de minute, pe pietrele bine rotunjite (ca să nu ne ră­nească) din albia unui râu sau pârâu de munte. Apa nu trebuie să depășească nivelul gleznelor, iar pietrele nu trebuie să fie prea deni­velate sau foarte alunecoase, pentru că riscăm o căzătură fără nici cel mai mic "efect terapeutic", ba din contră. Ime­diat după acest mers pe pietre, ne vom lua o încălță­minte călduroasă și cât mai comodă și vom evita frigul la pi­cioa­re, care ar anula efectele bine­făcă­toare ale ma­sajului plantar.
Fără a putea constitui neapărat un tratament în sine, călcatul pe pietre de râu este un excelent remediu în tratarea urmă­toarelor boli:
* tulburări digestive - colită, en­terită, dispepsie, tranzit intestinal perturbat, balonare;
* infecții cronice din zona ge­nito-urinară - cistite, uretrite, ane­xite ș.a.;
* sechele ale paraliziilor, ale unor afecțiuni sau traumatisme cere­brale;
* disfuncții motorii în general;
* migrene;
* tulburări de ciclu și de menopauză;
* sterilitate (masculină și feminină);
* tulburări nervoase de intensitate medie și mică;
* încetiniri în dezvoltarea fizică și mintală la copii;
* incontinență urinară;
* tulburări de circulație periferică.
Lista bolilor este mult mai lungă, cele mai receptive la această formă de tratament fiind mai ales afecțiunile cro­nice și cele produse de uzura fizică sau psihică.

Contraindicații la băile cu ape reci:

Bolile respiratorii, mai ales infecțioase, aflate în fază acută, probleme cardiace în stadii grave, accidente vas­culare recente, ciclu men­strual (mai ales în prima zi), slăbiciune fizică accentuată.