Iulie este luna secerișului grâului. Pe vremea copilăriei mele, ogrăzile caselor se deschideau ca să primească în ele câmpia. Mirosul cerealelor coapte și-al primei pâini frământate din grâul acelui an te umpleau de o bucurie năpraznică. Scârțâitul căruțelor cuprindea înserările, umbra nucului din câmpie era tot mai căutată la ora mesei, iar râsetele fetelor înmiresmau bătătura morii. Astăzi, ca și atunci, pâinea de toate zilele nu lipsește de pe mesele noastre, chiar dacă și-a pierdut gustul și curăția de altădată. Un specialist în economie agrară, profesorul Nicolae Istudor, rectorul Academiei de Studii Economice (ASE), ne dezvăluie starea actuală a grâului și a politicii lui.
"Anul agricol e bun, cu mult peste media altor ani"
- D-le profesor, a venit din nou iulie, luna în care satele românești se pregătesc pentru marele eveniment al secerișului grâului. Am citit că România este din nou "Grânarul Europei". Exportăm masiv. Vom avea mai mult grâu decât anul trecut?
- În 2007, anul aderării României la Uniunea Europeană, balanța comercială la grâu era negativă. După 10 ani de la aderare, soldul balanței este pozitiv și în continuă creștere. Principalele state în care exportăm grâu sunt: Egipt, Iordania, Vietnam, Libia. Valoarea totală a exporturilor de grâu ajunge la 1.142.168.000 euro (în 2016). În anul 2013, România se afla pe locul trei, după Franța și Germania, la cantitatea de grâu exportată. În 2017, este posibil să fim pe locul unu. Așa cum arată câmpurile cultivate cu grâu, se poate spune că este vorba de un an agricol bun, cu mult peste media ultimilor ani.
"Noi suntem vinovați că am acceptat să importăm pâine congelată"
- În ciuda acestei poziții onorante, ocupăm tot un loc fruntaș, dar la importul de pâine congelată! Cum e posibil așa ceva?
- Nu este un lucru de laudă că importăm produse de panificație pe care le-am produs acasă, până de curând, și pe care am putea să le producem și mai departe. La fel cum nu cred că este o politică bună să exportăm materii prime și nu procesate, ca să le creștem valoarea adăugată. În ceea ce privește importul de produse de panificație, ca să vă ofer o cifră exactă, acesta are o valoare de 403.772.000 euro, de trei ori mai mare decât în anul 2007, ceea ce plasează România pe locul 15 din Uniunea Europeană la acest indicator. Principalele țări din care România importă produse de panificație sunt Polonia, Germania, Italia și Ungaria, deși la producția de grâu, toți se află în urma noastră. Neplăcut este și aspectul legat de importul de pâine congelată despre care consumatorul nu este informat corect. De asemenea, fabricile de pâine autohtone ar trebui să se preocupe de creșterea calității la făină, pâine și produse de panificație, pentru a-și satisface cumpărătorii, poate chiar cu o promovare ca produs românesc. Nu putem acuza hipermarket-urile pentru politica de import a produselor congelate! De vină suntem noi, românii, că am acceptat ca acestea să intre în interiorul orașelor și să concureze cu pâinea noastră care se vinde la "magazinele de cartier".
- O mare problemă este și calitatea pâinii, "împănată" cu atâtea chimicale, încât a devenit un pericol pentru sănătate, după cum ne avertizează chiar organismele de protecție a consumatorilor.
- Cred că e o exagerare să spunem că pâinea noastră nu este bună. Este mai curată și mai sănătoasă decât pâinea de import, cu mai puține chimicale, dar mai scumpă. Consumatorul nu are o cultură a calității și nu alege cu prioritate produsele românești, ci se orientează, din lipsă de bani, către produsele mai ieftine, cumpărate din același loc. Trebuie să recunoaștem că este și o problemă de fiscalizare și de control fiscal. Am auzit mulți producători de pâine care se plâng de evaziunea fiscală care se practică fără control. Aici trebuie să intervină urgent ANAF-ul.
- Cum vedeți evoluția agriculturii românești, sub guvernele aflate la conducerea țării, după 1989?
- După reforma agricolă din 1990, agricultura nu a depins și nu cred că va depinde de un guvern sau de un ministru, ci direct de producători. În schimb, depinde foarte mult de condițiile climatice care pot fi fatale, atâta timp cât suprafețele irigate sunt foarte reduse. Ceea ce mă încurajează să sper în redresarea situației irigațiilor este faptul că la Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale este ministru unul dintre cei mai buni specialiști pe care i-am cunoscut și cu care am lucrat: Petre Daea.
"Secara este a doua cereală panificabilă, după grâu"
- Pe lângă grâu, în România se mai cultivă și alte cereale autohtone, precum secara, orzul, ovăzul. Cât de mare este diversitatea cerealieră românească?
- Producția totală de cereale din România este de 21.764.816 tone, în anul 2016. În această structură remarcăm și producția de secară, orz, orzoaică și ovăz. Secara este a doua cereală panificabilă după grâu, iar în anul 2016, producția de secară este de 25.931 tone, peste 50% din producție fiind concentrată în regiunea Centru și Sud-Vest Oltenia. Producția de orz prezintă importanță pentru industria berii și pentru hrana animalelor. Aceasta însumează 1.267.722 tone, reprezentând o creștere de cinci ori față de anul 2007 (fiind considerată cea mai mare creștere din România). Ovăzul este considerat cea mai hrănitoare cereală, producția ajungând la 381.359 tone, reprezentând o creștere de 51% față de 2007.
"Dacă s-ar cultiva pământurile transformate în pârloagă, România ar putea eradica foamea de pe glob"
- Știm că Germania fabrică cea mai bună pâine din lume. Cum au reușit nemții să facă acest lucru și ce ar trebui să învețe românii de la agricultorii germani?
- Germania este un exemplu de succes în ceea ce privește performanțele obținute în agricultură. Acest succes este datorat investițiilor masive în tehnologie, sprijinului statului prin intermediul unor programe guvernamentale, încurajarea agriculturii biologice, încurajarea cercetării științifice. În anul 2009, am avut șansa să vizitez câteva ferme și fabrici de procesare nemțești, în cadrul unui proiect de cercetare. Am vizitat cooperativa AGRAVIS RAIFFEISEN, cea mai mare cooperativă din nordul Germaniei, care urmărește întreaga filieră a produsului. Comercializarea în mediul rural se face în magazine cu marca Agravis, asigurând astfel stabilitate și fidelizare pentru fermieri. O lecție importantă pentru România o reprezintă crearea formelor de asociere pentru agricultură, astfel încât fermierii să obțină o serie de avantaje, precum: reducerea costurilor de producție, creșterea capacității de negociere și obținerea unor prețuri de vânzare stimulative, accesul la fondurile europene și altele. În plus, Germania este o țară care își reconsideră tradiția, chiar și în rețetele de preparare a pâinii, spre bucuria "patriotică" a celor bucuroși să mănânce o pâine bună și sănătoasă, ca pe vremea bunicilor.
- Se știe că în România există mari suprafețe de pământ arabil care nu sunt cultivate, ci lăsate să devină pârloagă. De ce?
- Cu câțiva ani în urmă, nu se cultivau circa două milioane de hectare! La o producție medie de numai 2.500 kg de grâu la hectar, rezultă 5 milioane de tone de grâu pierdute, ceea ce înseamnă circa 3,25 milioane tone de făină. Rezultă că am putea să producem suplimentar pâinea pentru 32 de milioane de oameni. Deci, pământul necultivat al României ar putea salva de la moarte toți oamenii care sfârșesc azi de foame în întreaga lume. Agricultorii români ar putea eradica foametea letală de pe glob, cu o singură condiție: să găsim metodele cu ajutorul cărora să-i stimulăm pe proprietarii de terenuri să le cultive și să-i găsim pe cei care să cumpere această producție.