Zodiacul personalităților: EMMANUEL MACRON - binecuvântare sau blestem?

Tana Rosca
Emblema Soarelui

În astrologia tradițională nu se întocmea astro­grama unei națiuni, deoarece noțiunea de stat, așa cum o cunoaștem noi astăzi, încă nu exista. Ea a în­ceput să se contureze de-abia în Europa secolului XVI. Dar cum astrologia este mult mai veche de-atât, în vechime, diversele popoare erau legate fie­care de o anumită zodie. În cazul Franței, zodia arhe­tipală, cum am putea-o numi, e cea a Leului. Iar această asociere tradițională nu s-a dezmințit, de­oarece Leul, cel guvernat de Soare, este con­siderat semnul monarhei. Este ușor de înțeles de ce: Soarele este cel mai important corp ceresc, inima fără de care întregul nostru sistem solar ar înceta să existe, astrul în jurul căruia se rotesc toate planetele. La fel, regele este cel mai important dintre locuitorii țării sale, cel în jurul căruia se structurează regatul întreg și în jurul căruia cei care-i formează suita gravitează precum planetele în jurul Soarelui. Acesta este un prim criteriu de luat în seamă, atunci când vrem să înțelegem caracteristicile de fond ale unei națiuni.
Cel de-al doilea criteriu este explicat de unul dintre cei mai apreciați specialiști în astrologie, Ni­colas Campion, care spune că: "În vremurile de demult, oamenii aveau mult mai degrabă tendința de a se identifica cu o zonă geografică, sau ca su­puși ai vreunui stăpân al locului sau ca aparținând unei anumite secte religioase. De aceea era mult mai important pentru astrologi să întocmească har­ta natală a nobilului local, a prințului, a regelui ori a împăratului sau a unui alt tip de conducător și să esti­meze (prin intermediul acestor hărți, n.n.) isto­ria și viitorul marilor religii ale omenirii, decât să în­cerce să definească un horoscop al națiunii în sine. Se considera că regele însuși întruchipa națiu­nea, iar astrogramele nașterii și încoronării sale erau considerate a fi de importanță primordială".
Acest al doilea criteriu ne obligă să ne uităm la regele care a consacrat Franța ca mare putere eu­ro­peană. Sub domnia sa, țara a devenit cea mai mare putere pe continent. Ne referim, desigur, la regele Ludovic al XIV-lea, supranumit "Regele Soare". Ceea ce remarcăm în primul rând, atunci când ne ui­tăm la astrograma acestui ilustru monarh, este faptul că Luna, care reprezintă țara, poporul, na­țiu­nea, se găsește, alături de micul benefic Venus, în zo­dia Leului. Este semn că poporul își admiră re­gele, iar regele este conștient de acest lucru și știe să-l aprecieze.
Conjuncția Soare-Lună în Leu se găsește în ca­sa a noua a zodiacului, care are de-a face cu vizibi­litatea, cu relațiile cu străinătatea și cu populari­tatea. Această combinație dintre planete și casă ne povestește atât despre fastul și rafinamentul de la curtea regelui, dar nu numai. Casa a IX-a are de-a face și cu formele superioare ale cunoașterii (guver­nează învățământul uni­versitar și postuniversitar). Pe Ludovic nu l-a interesat doar să adune în jurul său, în luxosul Versailles, pe cei mai importanți din­tre aristrocrați, ci a fost preocupat să in­vite și per­soane marcante din viața culturală și intelectuală a Franței. Felul în care casa a noua este legată de învățământul superior reiese și din faptul că Ludovic al XIV-lea a ales, totodată, să devină patron al Academiei Franceze. Regele atât de identificat cu țara, al cărei cap încoronat era, este cel care a avut celebra replică "L'état c'est moi" ("Sta­tul sunt eu"), confirmând, ast­fel, teoria astro­logiei lui Cam­pion, pe care am citat-o mai sus. Într-adevăr, el a fost cel care, pe parcursul celei mai lungi domnii din istoria Bătrânului Continent (72 de ani și 101 zile) a făcut ca Franța să devină cea mai mare putere europeană a vremii. Extrem de lucid (Soarele în Fecioară și în casa a zecea), dornic și capabil să mânuiască puterea (ascendentul în Scor­pion) și însuflețit de un ideal măreț (Neptun pes­te ascendent), "Regele Soare" trăia cu credința că monarhia era de sorginte divină și că regelui îi re­veneau drepturi divine. Așa cum Soarele ordo­nează în jurul său orbitele planetelor, Ludovic al XIV-lea s-a priceput să centralizeze puterea și să de­termine până și cele mai orgolioase dintre casele nobiliare franceze (și nu erau puține la număr) să or­bi­teze în jurul său. Și după ce a reușit să cen­tra­lizeze puterea în propria lui Franță, guvernată de Leu, Regele Soare a pornit o serie de războaie vic­to­rioase, care i-au consolidat și mai mult statutul și pu­terea de monarh absolut. Iată în ce fel Franța ar­he­tipului tradițional, cel al Leului, și-a găsit ex­primarea istorică.

Cine a pus capăt monarhiei

Uranus. Odată cu descoperirea lui Uranus, mă­rimea sistemului nostru solar, practic, s-a dublat, iar saltul în conștiință al omenirii, de asemenea. În momentul în care energia revoluționarului Uranus a intrat în conștiința colectivă, au început marile revoluții. Și marile experimente sociale. În Anglia începea revoluția industrială, care avea să schimbe întregul concept despre eco­no­mie. La Boston, arun­carea cea­iu­lui în mare de pe vasul May­flower, ca gest simbolic de pro­test împotriva taxelor percepute de Coroana britanică asupra articolelor coloniale, avea să ducă la nașterea unei națiuni cum nu s-a mai văzut pe lume - cea americană, în accepțiunea modernă a cuvântului. Dar cea mai violentă a fost reacția lui Uranus față de monarhia fran­ceză, pe care a înlăturat-o sub o lozincă avangardistă, dar bru­tală, citată însă de cele mai multe ori incomplet: "Li­bertate, egalitate, fra­ternitate - sau moartea!". La dreapta erau liber­tatea, egalitatea și fraternitatea, la stânga, ghilotina. Aces­ta este marcajul lui Ura­nus, cel mereu radical. Pentru el există doar soluții extreme, nu cunoaște griurile. Dar motivul principal care ne face să gândim că Uranus s-a concentrat cu atâta îndârjire asu­­pra monarhiei franceze este faptul că el e gu­ver­natorul modern al semnului opus Leului, cel al Vărsătorului.

Franța ca republică

După ce statul nu a mai putut fi reprezentat de o sin­gură persoană - monarhul absolut - Franța a de­venit republică. Mai precis, de cinci ori. Pentru că, astro­logic vorbind, există o întreagă cronologie care cuprinde nu mai puțin de cinci "republici franceze". În mod ciudat, ziua națională a Franței nu se re­găsește însă printre astrogramele folosite îndeobște de astrologi în analiza evenimentelor majore pentru țară. Franța are ca zi națională 14 iulie, dublă zi de comemorare pentru cetățenii săi. În 1789 s-a produs Căderea Bastiliei și, un an mai târziu, tot pe 14 iulie, aniversarea Sărbătorii Federației. Astro­gra­ma por­nind de la ziua națională a Franței explică faptul că Franța a continuat să rămână o mare pu­tere și după colapsarea monarhiei, ceea ce nu s-a întâmplat în cazul altor monarhii devenite republici, cum ar fi Austria. Continuitatea cu trecutul reiese și din faptul că Regele Soare și Franța lui 14 iulie împărtășesc o poziție similară a lui Neptun, planeta idealurilor și aspirațiilor, dar și a iluziilor, aflat în pri­ma și cea mai importantă casă zodiacală, în con­juncție cu Ascendentul. Semnificația acestei simi­litudini poate consta în faptul că regăsim aici pecetea de forță, lux și rafinament imprimată de Regele Soare și felul în care această energie a continuat să existe și să evo­lue­ze, fiind integrată în personalitatea Fran­ței mo­derne. Aceasta contintuă să fie și astăzi un eta­lon mon­dial pentru rafinament, educație, ele­gan­ță ves­timentară și, nu în ultimul rând... gastro­nomie.

Cine este Emmanuel Macron

Numele Emmanuel înseamnă în ebraică "Dum­ne­zeu este cu noi", ceea ce probabil că știu prea puțini dintre cei care l-au ales. Desigur, însă, asta și-au dorit. Dar și din punct de vedere astrologic, aple­carea către credință este accentuată în per­so­nalitatea lui. Cel mai tânăr dintre președinții Franței este născut Săgetător, semn asociat cu credința. Deși familia de distinși intelectuali în care s-a născut era o familie complet desprinsă de prac­ticile religioase, copilul Emmanuel a cerut să fie botezat în rit romano-catolic la vârsta de 12 ani. Educația lui s-a bazat, de asemenea, pe anumite norme cu caracter religios, deoarece a beneficiat de o educație (și de o soție) de tip iezuit. Dar, tot ca un Săgetător tipic, setea de cunoaștere a lui Macron s-a extins în multe alte direcții. El a absolvit Fa­cultatea de Filo­zofie a Universității din Pa­ris, ceea ce i-a creat o viziune de ansamblu tipic umanistă. Apoi, a urmat la faimoasa Science Po (un fel de ASE) și este licențiat al unei școli de elită, École Nationale d'Administration, consi­de­ra­tă o adevă­rată pepinieră pen­tru viitorii lideri francezi. Ve­dem de-aici cele două valen­țe dominante ale unui Săge­tător cu ascendent în Capri­corn: aplecarea către o cu­noaș­tere de tip umanist, o atitudine holistică, inte­grativă, specifică Săgetătorului, dar și simțul practic și organizatoric caracteristic as­cendentului în Capri­corn. O altă prezență puternică în astrograma lui Macron este cea a planetei Plu­ton. Existența aces­teia în casa a opta precum și Lu­na în Taur, alt semn distinctiv al talentului de a face bani, ne explică de ce a lucrat cu succes ca bancher de investiții. Pluton este, în primul rând, responsabil pentru această înclinație, căci planeta guvernează atât casa a opta, cât și sistemele bancare și, în spe­cial, investment banking-ul, care se bazează pe fruc­tificarea unor resurse comune. Tot casa a opta, împreună cu Pluton, guvernează însă și societățile și serviciile secrete, cu care orice președinte are, vrând-nevrând, de-a face. Dar Macron era sortit să aibă de-a face cu ele, indiferent dacă ajungea președinte sau nu. Iată un personaj multilateral, puțin excentric prin multitudinea și diversitatea stu­diilor și a preocu­părilor, dar capabil să stăpâ­neas­că în egală măsură lumea ideilor și a poli­ticului, precum și a valori­ficării resurselor practice. Această fericită ambi­va­lență i-a permis lui Macron să se lanseze în politică în urmă cu zece ani, ajun­gând să ocupe în acest răstimp și funcția de ministru al Economiei. Activitatea guvernamentală nu pare însă să-i fi fost pe plac, cel puțin nu în guvernul lui Manuel Valis, pentru că în august 2016, Macron își dă demisia și, la mai puțin de un an, res­pectiv în aprilie 2016, înființează partidul/mișcarea "En Marche!". Intuiția politică a lui Macron a funcționat impecabil. El a realizat cât de limitate sunt ideologiile și obiectivele partidelor consacrate de pe scena politică a Franței și a avut îndrăzneala să pună lucrurile în mișcare (en marche) într-un mod inedit, care, evident, a prins, pentru că altfel nu ar fi devenit cel mai tânăr președinte al Franței, pe data de 14 mai.

Cum se potrivește Macron cu Franța

Un astrolog francez destul de cunoscut își ex­prima recent surpriza că Macron a ajuns președinte, de­oarece personalitatea sa nu rezonează cu astro­grama Franței, întocmită după data întemeierii pri­mei republici franceze (21 septembrie 1792, ora 15:30, Paris). Potrivit acestei astrograme, poporul francez ar fi trebuit să-l respingă curând pe Macron, ca fiind nepotrivit pentru această națiune. Dar supra­pu­nerea astrogramei pre­ședintelui Macron cu Fran­ța Căderii Bastiliei spune cu totul altă poveste, una în care Macron merge de braț cu Franța. Marte, pla­neta mersului înainte, a cura­jului și autoafir­mării, în astrograma lui Macron se adaugă celor trei planete ale Franței din zodia-ma­mă, cea a Leului, și anume Uranus, Venus și Jupiter. Marte acționează ca o locomotivă care pune în mișcare cele trei pla­nete, le insuflă o nouă energie. Nu putem să nu ne gândim la partidul lui Macron, "En marche!". Luna în Taur a tânărului președinte francez se înțelege de minune cu identitatea națiunii franceze (Soarele în Rac) și e o promisiune a consolidării economice a unei Franțe care s-a ținut cam greu pe picioare din acest punct de vedere, în ultimele decenii. Cea mai frapantă potrivire reiese însă din faptul că planeta puterii, Pluton, din astrograma lui Emmanuel Ma­cron se suprapune exact pe cerul natal al Franței moderne, iar Nodul Nord al Președintelui (sensul vieții) se află alături. Nu putem să nu ne gândim că lui Macron i-a fost dat să restaureze puterea țării, pe care a ajuns să o conducă. Pluton dă acces la pu­tere, dar se și răzbună cumplit dacă acest dar este fo­losit în interes propriu. Să sperăm că, în ciuda tine­reții sale, președintele francez nu se va lăsa sedus de tentațiile plutoniene. Cu Pluton, nota de plată vine târziu, dar nu e ieftină niciodată - și nici evita­bilă.
Din fericire, moralul și credinciosul Jupiter, ma­rele benefic, e puternic în astrograma lui Macron, atât prin casa în care e plasat (casa a IX-a, pe care o guvernează), cât și prin zodie, cea a Racului, unde planeta se găsește în exaltare.
Și, în fine, Ascendentul tânărului președinte fran­cez se găsește în zodia Capricornului, cel de-al patrulea semn cardinal, completând astfel cel de-al patrulea braț al crucii semnelor cardinale, Berbec - Ba­lanță, Rac - Capricorn și subliniind o latură tra­dițio­nalistă, capabilă să susțină o personalitate des­chisă și, din multe puncte de vedere, necon­ven­țională.

Primul impact major în lume - întâlnirea cu Putin

După primul atac terorist cu impact mediatic major din Franța, cel de la săptămânalul satiric "Charlie Hebdo", din 7 ianuarie 2015, atentat care e reverberat în întreaga Europă, un personaj descris drept "fost consilier al președintelui Putin" făcea o afirmație curioasă, preluată de mai multe posturi de televiziune. La noi în țară, declarația a fost difuzată de DigiTv. Aceasta spunea că, dacă puterile occi­den­tale vor continua să sancționeze economic Rusia lui Putin, să nu se mire dacă în Europa va izbucni o primăvară arabă. Declarația părea incongruentă și cumva nelalocul ei, dar în Europa A IZBUCNIT ulterior un adevărat foc de artificii al atentatelor anunțat indirect. Doi ani mai târziu, președintele rus, unul dintre cei mai puternici lideri de pe pla­netă, venea să-l viziteze pe noul președinte francez, pe 30 mai. În toate întâlnirile sale cu omologi din alte țări, Putin, a cărui carieră în KGB, în tinerețe, nu este un secret pentru nimeni, a reușit, dacă nu să-și domine interlocutorul, măcar să-l țină în șah. Până la această vizită, când "Cocoșul galic" nu a ezitat să-l acuze pe "Ursul rus" în cuvinte elegante, dar fără echivoc, de punerea în circuit a unor știri fal­se. Macron a făcut de asemenea referiri la încăl­cările drepturilor omului în Rusia și nu s-a temut să vorbească despre ro­lul jucat de aliații Ru­siei în Siria. Tânărul Macron a dominat în conferința de presă, dovedind că pre­gă­ti­rea iezuită e în stare să facă față celei KGB-iste. Cert este că pre­șe­dintele rus nu a avut replică sau s-a abținut. În schimb, îndrăzneala lui Ma­cron a cucerit presa. Un motiv al com­por­tamentului reținut al lui Putin poate fi faptul că acesta ar fi preferat s-o vadă pe scaunul pre­zi­dențial pe contra­can­di­data lui Macron, Marine Le Pen.
La nici o lună după această vizită și la mai puțin de două săptămâni înainte de Ziua Bastiliei, acel 14 iulie cu dublu accent în istoria Franței, poliția fran­ceză anunța, pe 4 iulie, arestarea unui individ de 23 de ani, care pregătea o tentativă de asasinat asupra pre­ședintelui Macron tocmai la această dată. Locul ales pentru asasinat ar fi fost Champs Élysées, în tim­pul paradei militare, la care era invitat să parti­cipe, ca oaspete de onoare, președintele american Donald Trump. Tentativa de asasinat a fost de­ju­cată într-un context astrologic dificil pentru Franța, când Marte și Soarele în Rac s-au înfruntat cu același Pluton care va juca mereu un rol cât timp va dura "mariajul" lui Emmanuel Macron cu Franța.
Pe cât de explicit confrontațională va fi relația sa cu Putin (Macron a anunțat public că nu recu­noaște ane­xarea Crimeei de către Rusia), pe atât de relaxată pare a fi cea cu Statele Unite sub Donald Trump, pen­tru că acesta din urmă are Luna în Să­getător, ace­lași semn în care Macron are Soarele. Dar Soarele acestor doi președinți se găsește în semne opuse și între ei există și tensiuni pe care unii le apreciază ca fiind considerabile. Prima ten­siune e legată de Marine Le Pen, pe care preșe­din­tele ame­rican a sus­ținut-o în alegeri. Al doilea su­biect sensibil e faptul că Trump a ales să se diso­cieze de tratatele de le Pa­ris referitoare la protecția mediului și a climei po­zitive, poziție pe care îndrăznețul Ma­cron a cri­ticat-o fără ezitare - la fel cum a pro­cedat și cu Putin. Avem, deci, un Cocoș galic ales în anul Co­coșului de foc, greu, dacă nu imposibil de intimidat.