Cu FIDELITATEA la psiholog

Bogdana Tihon Buliga
Oare în ziua de azi, chiar toate valorile își pierd în­sem­nătatea?

Chiar și cele morale? Devine infidelitatea un obi­cei? Dacă ar fi să te iei după ce se relatează pe tele­vizor și internet, răspunsul e "da".
Aventurile amoroase au ajuns o modă, chiar și în rândul celor puternici. Bill Clinton, preșe­din­tele Statelor Unite, și-a adus țara în pragul unei cri­ze de stat din cauza adulterului, iar cel mai bo­gat om din lume, Bill Gates, și-a înscris în con­tractul matrimonial drep­tul la infidelitate. În fie­care an, milioane de îndră­gos­tiți își pecetluiesc le­gătura pentru viață schimbând două verighete și jurând că doar moartea îi va despărți, dar sfâr­șitul relației inter­vine, adesea, mai devreme decât s-ar fi gândit. Numărul căsniciilor eșuate anual sparge graficele sociologilor. Chiar așa de rău să fi ajuns fidelitatea?

Aproape fiecare om are nevoie de flirt

Chiar dacă baza relației este solidă și niciunul dintre parteneri nu se gân­dește să-l înșele pe celălalt, flirtul - la fel ca fidelitatea - este o com­ponentă sta­bilă a vieții sexuale, atât pentru băr­bați, cât și pentru femei. Psihologii spun că prin contactul vizual de doar câteva secunde cu un bărbat străin, femeia își testează atracția exer­citată asupra acestuia. Privirea cu­rioasă a unui necu­noscut, zâmbetul fugar, flirtul de câteva secunde sunt pen­tru ea o autoconfirmare și nimic mai mult. Bărbaților li se întâmplă exact la fel.

Când știința își bagă nasul

Care este, atunci, elementul declan­șator al unei aventuri? Cercetătorii con­sideră că s-au apropiat cu pași mari de dezlegarea acestei enigme. Presu­pu­nerea lor: adulterul poate fi și rezul­ta­tul unei programări biochimice a cre­ierului. Aceasta se produce în felul ur­mător: în faza de îndrăgostire, în creier se produc amfetamine proprii organis­mului nostru. Efectul lor: omul intră într-o stare de "beție", jură dragoste și credință veșnică și nu-și poa­te imagina că va veni o zi când se va sătura de par­tenerul (partenera) lui. Producerea acestor "dro­guri" care-i fac fericiți du­rează maximum 4 ani, după care or­ganismul începe să intensifice produ­cerea altor substanțe proprii: opia­ceele. Acestea nu mai creează acea stare de fericire, ci un sentiment de siguranță plă­cută, specifică relațiilor de lungă du­rată. Pericolul: aceste substanțe se des­compun după doar 5 minute, astfel că tre­buie produse iar și iar, prin noi și noi do­vezi de dragoste. Și exact de lipsa aces­tor atenții mărunte suferă relațiile în viața de fiecare zi. Statisticile con­firmă faptul că în cele 61 de culturi stu­diate, majoritatea rupturilor se produc după 4 ani, adică după întreruperea fluxului de amfetamine. Așa că acel atât de hu­lit "al șaptelea an" este în realitate al patrulea.

Fidelitatea poate deveni o povară

Psihologul american dr. Erwin Moss, un expert al vieții de cuplu, spu­ne: "Din punct de vedere moral sună discutabil, dar infidelitatea poate avea și un efect pozitiv". Pentru că ea sem­nalizează că relația are nevoie de o bază nouă! Așa nu se mai poate! Parte­nerii trebuie să vor­beas­că despre ei, să-și descopere propriile aștep­tări. O in­fidelitate - psiho­lo­gii vorbesc despre un "im­puls" - este întotdeauna o "in­cizie" profundă în viața de cu­plu: partenerii fie se des­part, fie învață în mod dureros că relația lor nu este una dată pentru tot­dea­una. Ea trebuie "întoarsă pe toate părțile" și, mai ales, tre­buie "șle­fuită". Cel mai des, spun psihologii, fide­li­tatea nu este nimic alt­ceva de­cât un corset rigid, cu care unul din parteneri vrea să-l obli­ge pe celălalt să-și res­pecte promi­siu­nea. În ase­menea situații, fideli­ta­tea în­seamnă "stag­na­re". "Dar în­tr-o relație, dez­vol­tarea - uneori diferită - a par­­te­ne­rului trebuie respec­tată. Aceasta nu în­seamnă sfârșitul iubirii, ci o re­po­ziționare a cu­plu­lui", conchide dr. Moss.

De ce s-a decis natura pentru infidelitate

Vulturul de mare nu-și înșală niciodată pere­chea, fiindu-i credincios - necon­di­țio­nat - toată viața. Dar el face parte dintr-o mi­noritate, pen­tru că din toate speciile exis­tente pe fața pă­mântului, doar 10% sunt fi­dele, poate chiar mai puțin.
Dar animalele cele mai înrudite cu omul? La cimpanzei, care îm­part cu noi 98,4% din gene, femelele au relații "ex­tra­conjugale" cu cir­ca 35 de masculi (în medie). De ce s-a decis natura pen­tru infide­litate? Care sunt avan­tajele aces­teia?
Fidelitatea perma­nen­tă îngreu­nea­ză în­noi­rea genetică, periclitând astfel supra­viețuirea și fortificarea unei spe­cii. Cu cât sunt mai numeroși partene­rii unei femele, cu atât este mai pro­babilă concepția.
În ceea ce privește oamenii, există și astăzi di­ferite culturi care nu cunosc noțiunea de fidelitate. Etnologii au stu­diat peste 1.145 de culturi pri­mi­tive din toată lumea și au constatat că 90% dintre ele nu știu ce este fideli­tatea.

Cele 3 tipuri de dragoste și care dintre ele durează

Sociologul John Lee de la Universitatea To­ron­to (Ca­na­da) a stabilit - în urma unor teste - cele 3 tipuri de dragos­te existente:
Tipul Eros (de la zeul dra­gostei, la vechii greci): Lee numește astfel dra­gos­tea înflăcărată, la pri­ma vedere.
Tipul Ludus (de la "jo­curile" romane): Lee numește astfel dra­­gostea super­ficială, care nu emi­te nicio pre­tenție la fi­de­lita­te.
Tipul Storge (în lim­ba greacă - "afec­țiu­ne"): Es­te pentru Lee dra­gos­tea camaraderească, ba­za­tă pe o simpatie pro­fundă.
Lee spune: "Cuplurile cele mai fidele sunt cele în care ambii parteneri în­truchipează tipul Stor­ge. Celelalte sunt tendențial pericli­ta­te".

Bărbații infideli -ușor de recunoscut

Drumul unui bărbat spre infide­li­tate are 4 faze, caracterizate prin mo­dificări de com­por­tament:
Faza nr. 1: Se îngrijește mai mult decât înainte, se îmbracă brusc ele­gant, face sport, se decide să țină re­gim. Este încă în stadiul de flirt.
Faza nr. 2: Sună telefonul mo­bil, dar el nu răspunde. Se face că n-a au­zit. Apoi îl ascunde, pentru a aco­peri orice urmă. Pericol de infidelitate.
Faza nr. 3: Începe să-și critice soția. Felul cum se îmbracă și cum se piap­tănă - nimic nu-i mai place la ea. Vrea să creeze astfel un alibi pentru pro­pria-i infidelitate.
Faza nr. 4: Vorbește tot mai pu­țin cu soția lui, lipsește mai des de-aca­să, plea­­că în călătorii la sfârșit de săptă­mâ­nă. Căs­nicia se află în primejdie acută!

Fidelitatea văzută statistic

Conform statisticilor, femeile ti­nere au pretenții mari la moralitatea partenerului lor:
- 98% dintre femeile sub 25 de ani așteaptă de la el fidelitate absolută.
- 90% dintre tinere au relații sexuale cu parteneri stabili.
- 79% dintre femeile și bărbații sub 25 de ani consideră flirtul o tră­dare gravă.
- Dar numai 60% dintre femeile de toate vârstele consideră infidelitatea un motiv de despărțire.
- 54% dintre femeile de peste 60 de ani și-au în­șe­lat - măcar o dată - partenerul - majoritatea cu pri­etenul lui cel mai bun (32%), cu un vecin (25%), cu o cunoștință întâmplătoare (22%) sau în concediu (21%).
- 25% dintre bărbații de toate vârstele consideră "foarte dificil" să fie fideli.
- Conform analizelor de sânge, 10% dintre copiii femeilor căsătorite sunt concepuți nelegitim.
- 7% dintre bărbații de toate vârstele spun că nu pot să fie fideli.

Reproduceri după picturi de ANA RUXANDRA ILFOVEANU